Decizia civilă nr. 3089/2013. Alte cereri. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3089/R/2013
Ședința publică din 17 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. O. T. împotriva sentinței civile nr. 5681 din 01 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C.
, având ca obiect alte cereri - contestație decizie de dare în debit.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5681 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. O.
T. împotriva pârâtei C. J. de P. C., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr.3944/_ privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile cu caracter special, pârâta a dispus constituirea in sarcina reclamantului a debitului de 609 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada ianuarie-decembrie 2010, care se va recupera de la reclamant, conform prev. at.181 din Legea nr. 263/2010.
Acest debit reprezintă CASS nereținut pentru perioada ianuarie-decembrie 2010 iar plata necuvenită a drepturilor a fost generată de art.213 din Legea nr. 95/2006.
În perioada ianuarie-decembrie 2010 reclamantul a avut și calitatea de salariat la Asociația J. a Pescarilor Sportivi și i s-a reținut și virat contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, potrivit Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Potrivit prev. art.211 din Legea nr. 95/2006, plata contribuției către bugetul asigurărilor sociale de sănătate se datorează de către cetățenii români care au domiciliul în România.
Art.213 din același act normativ prevede categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuției, printre care pensionarii nu se regăsesc.
Prin urmare, având în vedere aceste prevederi legale, reclamantul în calitate de pensionar, este obligat să plătească lunar contribuția de asigurări sociale de sănătate chiar dacă are și calitatea de salariat în baza unui contract individual de muncă
Prevederile art.179 alin.4 și art.181 din Legea nr. 263/2010 sunt aplicabile in speță, deoarece decizia de recuperare a sumelor a fost emisă după intrarea în vigoare a acestei legi.
Temeiul de drept în baza căruia s-a dispus recuperarea debitului încasat necuvenit de reclamant îl constituie prevederile art.187 al.1 și 2 și art.188 al.3 din Legea nr. 19/2000 în vigoare în anul 2010, prevederi care sunt identice cu cele din art.179 alin.1 și art.181 din Legea nr. 263/2010 are prevăd că sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale altele decât pensiile, se recuperează de la beneficiar în termenul general de prescripție de 3 ani de către instituția care efectuează plata acestor drepturi și constituie venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Față de cele ce preced, decizia de recuperare a debitului este legală și a fost menținută, reclamantul este obligat să restituie suma de 609 lei, încasată necuvenit iar cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul M. O. T. a declarat recurs
prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul anulării deciziei contestate și a restituirii sumei de 609 lei.
În motivarea recursului, reclamantul a invocat nulitatea deciziei de dare în debit, apreciind că nu îndeplinește condițiile de valabilitate impuse de lege, deoarece se întemeiază pe dispozițiile Legii nr.263/2010, deși în perioada care au achitate sumele imputate prin decizie era în vigoare Legea nr.19/2000, ceea ce semnifică și o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei.
Reclamantul a arătat că este pensionar din anul 2005, deținând în același timp și o funcție remunerată în cadrul Asociației Județene a Pescarilor Sportivi C. până în_, iar din veniturile salariale realizate s-a reținut și plătit contribuția de asigurare socială de sănătate.
Se impută primei instanțe omisiunea de a reține incidența art.259 din Legea nr.95/2006, care stabilesc în sarcina Caselor Județene de P. obligația de a plăti contribuțiile aferente pensiilor, ceea ce denotă, în opinia recurentului, culpa pârâtei prin neîndeplinirea acestei obligații legale și prin emiterea deciziei de dare în debit.
Se invocă reținerea unor temeiuri de drept contradictorii de către prima instanță, respectiv art.179 și art.181 din Legea nr.263/2010, precum și Legea nr.19/2000, fără a face referire la art.179 și art.213 din Legea nr.95/2006.
Se reiterează incidența Legii nr.19/2000 și inaplicabilitatea Legii nr.263/2010.
Reclamantul arată că are calitatea de refugiat în baza O.G. nr.105/1999 și critică omisiunea primei instanțe de a reține în întregime înscrisurile pe care le-a depus la dosar.
Se susține că prin dispozițiile hotărârii atacate nu este indicată soluția dată cererii de restituire a sumei imputate.
În fine, reclamantul se prevalează de dispozițiile art.259 alin.3 din Legea nr.95/2006, conform cărora contribuția pentru veniturile din pensii se datorează și se calculează începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
În mod legal se întemeiază decizia de debit contestată în cauză pe dispozițiile Legii nr.263/2010, deoarece a fost emisă la data de_, sub imperiul acestui act normativ.
Principiul "tempus regit actum";, conform căruia valabilitatea unui act este guvernată de dispozițiile legale în vigoare la data emiterii sale, exclude incidența Legii nr.19/2000, abrogată din_ . Este lipsit de relevanță că în perioada pentru care s-a constituit debitul a fost în vigoare acest din urmă act normativ, cu atât mai mult cu cât ambele legi ale pensiilor cuprind dispoziții identice de recuperare a sumelor încasate necuvenit, ceea ce nu este de natură să îi producă reclamantului vreo vătămare.
Evocarea dispozițiilor Legii nr.19/2000 de către prima instanță a fost făcută exclusiv cu scopul de a sublinia identitatea acestora cu cele din Legea nr.263/2010 în privința recuperării sumelor plătite necuvenit, astfel încât nu se poate reține incidența unor considerente contradictorii, după cum nu se confirmă incidența în speță a prevederilor art.253 din Legea nr.95/2006.
În acest sens, art.213 alin.1 din Legea nr.95/2006 prevede expres persoanele care beneficiază de asigurare fără plata contribuției, iar reclamantul nu se încadrează în aceste categorii.
Astfel, calitatea sa de pensionar nu îl scutește prin sine însăși de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, decât în situația în care cuantumul pensiei ar fi mai mic de 740 de lei, conform art. 257 alin. 22din Legea nr. 95/2006; or, în speță, cuantumul pensiei reclamantului în anul 2010 a fost de 2033 de lei în luna ianuarie și de 2090 de lei în rest.
De asemenea, în situația cumulului pensiei cu un venit salarial, pentru care se reține această contribuție, este aplicabil regim, după cum prevede expres art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, conform cărora:
"În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)- d), alin. (2^1) și (2^2) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri."; (n.r. cu precizarea că venitul de la alin. 2 lit. a este venitul din salarii).
În fine, calitatea de refugiat, stabilită în baza OG nr. 105/1999 atrage scutirea reclamantului de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate doar dacă nu realiz ează alte venituri de cât cele prevăzute d in drepturile bănești
acordate de aceste legi
.
În speță, reclamantul a realizat venituri salariale în baza unui contract individual de muncă în perioada_ -_, după cum rezultă din adeverința emisă de angajator (fila 9), ceea ce îl lipsește pe reclamant de posibilitatea de a beneficia de asigurare de sănătate fără plata contribuției.
Este lipsită de efecte neindicarea de către prima instanță a tuturor actelor depuse în probațiune de către reclamant, deoarece acestea se află la dosarul cauzei, neproducându-i vreo vătămare.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. O. T. împotriva sentinței civile nr. 5681 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. DS D.
Se află în C.O. semnează Președintele instanței
V. M.
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_
Jud.fond.P. U. .
| ← Decizia civilă nr. 3646/2013. Alte cereri. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 21/2013. Alte cereri. Asigurări sociale → |
|---|
