Decizia civilă nr. 3286/2013. Alte cereri. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3286/R/2013
Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. G. împotriva sentinței civile nr. 5856 din 04 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C.
, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul M.
, personal, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța pune în discuție, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 2812aCod procedură civilă, inadmisibilitatea recursului cu privire la restituirea contribuției de asigurări de sănătate, având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acest petit, iar reclamantul avea astfel deschisă calea completării hotărârii.
Reclamantul recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului cu mențiunea ca reclamantul recurent să-și exprime poziția procesuală și cu privire la inadmisibilitatea pusă în discuție din oficiu de către
instanță.
Reclamantul recurent arată că își susține cererile formulate și punctele de vedere exprimate în cauză și susține cauza așa cum a fost formulată privind despăgubirile civile și daunele morale, precum și reținerile care s-au efectuat privind indemnizațiile pentru a i se restitui și a și le recupera, întrucât conform Constituției și a tratatelor internaționale legile interne sunt supuse legilor internaționale și au prioritate potrivit art. 7 pct. 7 din Convenție.
Menționează că este un drept câștigat care nu putea fi luat, respectiv un drept dobândit, întrucât constituie un abuz. Susține că din acest punct de vedere solicită recuperarea prejudiciilor cu despăgubiri civile și daune morale așa cum au fost formulate în cauză.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5856 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. G.
împotriva pârâților C. J. DE P. C., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Conform celor arătate, în cuponul de pensie aferent lunii ianuarie 2012, reclamantului i s-au reținut din drepturile cu titlu de pensie suma de 61 lei reprezentând C.A.S.S..
În cazul "Luptătorilor Remarcați prin Fapte Deosebite"; s-au menținut dispozițiile art. 18 de la art. II din Legea nr. 283/2011 în sensul că indemnizația lunară reparatorie prevăzută de art. 4 alin.4 din Legea nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă în cursul anului 2012.
Conform prevederilor art.14 din Legea nr.118/2010 indemnizațiile prevăzute de Legea nr.341/2004 se diminuează cu 15% începând cu luna iulie 2010.
Mai mult, în cursul anului 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin.1 lit. a, b și d, alin.4, art. 13 lit. b și c și la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, se menține la același nivel cu cel ce s-a acordat pentru luna decembrie 2011 care era cel avut în luna octombrie 2010 majorat cu 15%.
Potrivit art. 3 alin.2 din OUG nr. 19/2012, începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010. Pe de altă parte, cele două noțiuni, respectiv
"salariul mediu brut"; și "câștigul salarial mediu brut"; sunt diferite deoarece salariul brut cuprinde salariul, inclusiv indemnizația de conducere, salariile de merit și indexările incluse, fără a avea în vedere sporurile și premiile iar câștigul salarial mediu brut cuprinde pe lângă sumele brute și drepturile de natură salarială aferente orelor suplimentare, sumele din profitul net, având astfel o sferă mult mai largă de cuprindere decât cea a salariului mediu brut.
Din interpretarea actelor normative anterior menționate, rezultă că începând cu_ nu se revine la cuantumul indemnizației avut anterior reducerii acesteia cu 15% și nu se aplică dispozițiile art. 4 alin.3 din Legea nr. 341/2004 la "câștigul salariul mediu brut"; în loc de "salariul mediu brut"; câtă vreme începând cu_, majorarea indemnizației aflată în plată s-a făcut la nivelul celei avute în luna octombrie 2010.
La termenul din data de_, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 de la art. II din Legea nr. 283/2011.
La același termen, instanța a sesizat Curta Constituțională în vederea soluționării excepției căruia i-a trimis dosarul cauzei prin adresa din data de _
.
Curtea Constituțională prin Decizia nr. 88/_ a soluționat această excepție respingând-o ca neîntemeiată.
Față de cele ce preced instanța, în baza art. 153 lit. f și lit. g coroborat cu prevederile art. 156 din Legea nr. 263/2010, a respins acțiunea formulata de reclamant, acțiunea ce a avut ca obiect acordarea indemnizației lunare reparatorie potrivit art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. G.
, solicitând modificarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost
formulată.
În motivarea recursului reclamantul susține că nu s-a respectat art.7/1 pct.8 din Convenția Europeană privind dreptul la o lege câștigată, respectiv Legea nr. 341/2004 care este "un drept dobândit, câștigat ce constituie drept de proprietate ca lege"; a recunoștinței față de revoluționarii din Revoluția Română
din Decembrie 1989 fiind un risc asumat în lupta pentru schimbare, pentru democrație și libertate.
De asemenea, contestă reținerile de 15% din indemnizații și 5,5% C.A.S și discriminarea privind neprimirea sumei totale a indemnizației acordată de Legea nr. 341/2004 începând cu 2004 și până în prezent, prin comparație cu ceilalți revoluționari care au primit-o integral până în iunie 2010, iar recurentului i-a eșalonat-o în 3 etape: 2012, 2013 și 2014.
Mai susține că Statul Român nu este un stat de drept în acest fel, deoarece merge pe ideea vechiului sistem împotriva drepturilor omului, deși în Constituția României este prevăzut faptul că legile interne se supun legilor internaționale, tratatelor care au prioritate în fața legilor interne, la care România a aderat (art.11 din Constituția României).
Totodată, recurentul mai solicită instanței și despăgubiri de 10% pentru întârzieri pe fiecare zi ca despăgubiri civile și tot 10% pe fiecare zi de întârziere, daune morale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere privind restituirea contribuției de asigurări sociale de sănătate eșalonat pe parcursul anilor 2012-2014 și nu într-o singură tranșă, iar recurentul nu a formulat cerere de completare a sentinței cu privire la acest aspect, recursul declarat cu privire la acest capăt de cerere este inadmisibil conform dispozițiilor art. 2812aCod procedură civilă.
Conform art. 18 din Legea 283/2011 "În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă";.
Așa cum a reținut în mod constant și Curtea Constituțională în jurisprudența relativă chiar la Legea 283/2011 (de exemplu, Deciziile nr. 1576/_, 88/2013, aceasta din urmă fiind pronunțată chiar în prezenta cauză), indemnizația prevăzută pentru luptătorii remarcați prin fapte deosebite
face parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care Legea 341/2004 le-a instituit pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 2009. Însă nu există o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se astfel susține existența unui drept fundamental la obținerea unei indemnizații în virtutea calității de luptător remarcat prin fapte deosebite în cadrul Revoluției române din decembrie 1989.
Drept urmare, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului și de resursele financiare care sunt măsurile de protecție socială care se impun a fi luate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând în mod constant că
"Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale"; (Decizia din 15 mai 2012 în cauza Abaluță și alții c/a României), iar instanța de judecată nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să cenzureze soluțiile legislative sau să verifice în ce măsură existau altele mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Decizia din 8 decembrie 2009 Wieczorek c. Poloniei sau Decizia din 19 decembrie Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989).
În consecință, în concordanță și cu jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (jurisprudență pronunțată inclusiv în
cauzele împotriva României) nu există un drept câștigat al recurentului la plata indemnizației de prevăzută pentru luptătorii remarcați prin fapte deosebite, statul putând să ia măsurile pe care le apreciază ca fiind necesare în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale.
Deși a invocat cu caracter general faptul că tratatele la care România a aderat au prioritate față de legile interne, recurentul nu a precizat în concret care sunt reglementările internaționale la care se referă, care nu au fost respectate prin legislația internă, astfel încât aceste critici nu pot fi analizate de instanța de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de reclamantul M. G. împotriva sentinței civile nr. 5856 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, care o va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul M. G. împotriva sentinței civile nr. 5856 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. PT. S. D. D. G.
În C.O. semnează VICEPREȘDINTELE INSTANȚEI
A. I.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: E. B.
| ← Decizia civilă nr. 3774/2013. Alte cereri. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 1594/2013. Alte cereri. Asigurări sociale → |
|---|
