Decizia civilă nr. 474/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 474/R/2013
Ședința publică din 18 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. I. V. împotriva sentinței civile nr. 13715 din 18 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13.715 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. I. V. împotriva pârâtei C. J. de P. C., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul a solicitat recalcularea pensiei, având în vedere veniturile menționate în adeverința nr._ emisă de SC Remarul 16 Februarie SA, prin cererea înregistrată la pârâtă în data de_ .
Având în vedere cererea formulată de reclamant la data de_, pârâta a emis decizia de pensionare nr. 2. /_ .
În această decizie se arată că nu s-au luat în calcul întrucât nu sunt sporuri cu caracter permanent sporul de acord, regie, ore suplimentare, compensații, ind. CO, indemnizație concediu boală, deplasări, obligații, premii din adeverința nr._ .
Potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, decizia de pensie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la comisia centrală de contestații.
Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
Potrivit art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010: Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.
Reprezentantul reclamantului a arătat că nu a contestat decizia de pensionare nr. 2. /_ la Comisia Centrală de Contestații conform art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, motiv pentru care decizia a rămas definitivă potrivit art. 149 alin. 4 din lege.
Raportat la considerentele arătate mai sus, în temeiul art.153 din Legea nr.263/2010 instanța a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. I. V.
, solicitând casarea și trimiterea spre rejudecare a cauzei, sau daca instanța va considera că poate analiza cauza sub toate aspectele, reținerea cauzei și modificarea sentinței civile atacate.
În motivarea recursului reclamantul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, arătând că documentul dedus judecații denumit Decizia nr. 2. din 24 mai 2012 privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta emis de către C. de P. C. nu este în concret o Decizie de pensionare, ci este de fapt un răspuns la cererea de recalculare formulată de către recurent, adresată Casei de P. C., în baza adeverinței eliberate de către angajatorul SC Remarul 16 Februarie S.A., adeverința cu nr._ .
S-a mai precizat că nu există nicio diferență între decizia inițială de acordare a pensiei recurentului și decizia de recalculare, Legea 263/2010 prevăzând foarte clar faptul că există două situații în care se emit decizii de pensie: primul caz este când solicitantul cere Casei de P. să i se acorde pensia, situație în care C. de P. emite o decizie și când admite cererea, și când o respinge, iar a doua situație este decizia de revizuire, care se emite în situația în care se modifică cuantumul pensiei stabilite inițial. Consideră că art. 106 și art.
107 din Legea nr. 263/2010 care conțin aceste dispoziții sunt foarte clare și limitative în sensul în care doar în aceste condiții se impune din partea Casei de
P. să emită o decizie de pensionare sau de revizuire.
Câtă vreme cererea de recalculare a fost respinsă, nicăieri în legislația asigurărilor sociale nu se prevede ca refuzul Casei de P. de a recalcula pensia trebuie comunicat celui care o cere prin decizie. Astfel că intimata C. de P. C. a ajuns să adauge la lege, fapt nepermis sub nici o forma unei instituții publice, înțelegând sa îmbrace un răspuns de refuz de recalculare a pensiei într-un act care cere parcurgerea unor etape suplimentare în caz de contestare și de nemulțumire a celui care a cerut recalcularea, impunând un formalism necerut de lege în acest caz!
Recurentul a mai invocat incidența în cauză a Deciziei nr. 19/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie conform căreia se iau în considerare la recalcularea pensiei formele de retribuire obținute în acord global.
Ori C. de P. urmărește efectiv să trimită pensionarul în mod greșit către Comisia de Contestații, pentru a-i face sa decadă din termenul de introducere în instanța a cererii de recalculare a pensiei ca urmare a refuzului Casei de P. de a acorda sporurile solicitare.
Mai mult de atât, în art. 153 lit. g din Legea nr. 263/2010 prevede foarte clar că tribunalele soluționează în prima instanță litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, ori chiar acesta este obiectul cererii deduse judecății, recurentul contestând faptul că nu i s-a stabilit și nu s-a plătit pensia cu luarea în considerare a sporurilor cuvenite. Acesta este sigurul lucru care se contesta.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
În mod judicios a apreciat instanța de fond că, deși în cauză s-a contestat decizia de respingere a unei cereri de recalculare a pensiei reclamantului, efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 149 din Legea 263/2010 este obligatorie.
Astfel, contrar celor invocate de recurent, în lipsa unei prevederi exprese în lege, sintagma "decizia de pensie"; din conținutul articolului menționat anterior nu poate fi restrânsă la deciziile de stabilire a pensiei, ea având un caracter general, în sensul că se referă la toate deciziile pe care casele teritoriale de pensii le emit în legătură cu pensia unui asigurat, inclusiv la deciziile de recalculare a pensiei întemeiate pe dispozițiile art. 107 din Legea 263/2010.
Este adevărat că spre deosebire de Legea 19/2000, Legea 263/2010 nu prevede în mod expres faptul că cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare. Însă, interpretând sistematic dispozițiile art. 149 din Legea 263/2010, Curtea reține că acesta este inclus în Capitolul VIII din lege, capitolul care reglementează "Jurisdicția asigurărilor sociale";, fiind singura procedură de contestare stipulată de lege, fapt ce determină în opinia instanței de recurs concluzia că, în cadrul actului normativ, această normă este una generală, în sensul că prevede procedura de contestare și pentru deciziile de recalculare a pensiilor.
Concluzia este similară și dacă se recurge la interpretarea teleologică a dispoziției legale menționate anterior. În acest sens, se reține că în Decizia nr. 956 din_ Curtea Constituțională a statuat cu privire la procedura de contestare instituită de art. 149 din Legea 263/2010 că "reglementând această procedură, legiuitorul a urmărit degrevarea instanțelor de judecată de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurări sociale prin interpunerea comisiilor de contestații în procedura de soluționare a acestora. Astfel, pensionarii pot supune deciziile de pensii controlului comisiei de contestații fără a mai parcurge procedura, în principiu de mai lungă durată, din fața instanțelor de judecată și, numai în situația când nu sunt mulțumiți de hotărârile acestei comisii, pot să le supună analizei instanței de judecată";. Drept urmare, având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea art. 149 din Legea 263/2010, așa cum a fost ea stabilită de Curtea Constituțională, instanța de recurs apreciază că nu există nicio rațiune pentru care să se stabilească o procedură distinctă de contestare pentru deciziile de stabilire, respectiv de recalculare a pensiilor.
Contrar celor invocate de recurent, Curtea apreciază că intimata C. J. de P. C. are obligația să emită decizie de recalculare și în situația în care respinge cererea formulată de asigurat de adăugare a unor venituri sau stagii de cotizare, nevalorificate la stabilirea acesteia, emiterea deciziei reprezentând o garanție a respectării drepturilor asiguratului, care are posibilitatea să cunoască motivele de fapt și de drept care au determinat respingerea cererii sale de recalculare și, în cunoștință de cauză, să conteste eventual această decizie.
Este adevărat că art. 153 lit. g) din Legea 263/2010 prevede că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, însă aceste prevederi trebuie coroborate cu dispozițiile art. 153 lit. d (conform cărora tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind hotărârile Comisiei Centrale de Contestații), respectiv cu art. 149 din Legea 263/2010. Și, oricum litigiile privind modul de stabilire a pensiilor sunt, în primul rând, litigiile care au ca obiect contestarea deciziilor de acordare a pensiilor, decizii care, așa cum s-a arătat anterior, trebuie contestate la Comisia Centrală de Contestații.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății, respectiv a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă fiind neîntemeiate.
În consecință, și reținând și faptul că întrucât excepția inadmisibilității acțiunii a fost corect admisă de Tribunal, nu se mai impune analiza motivelor de recurs relative la fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. I. V. împotriva sentinței civile nr. 13.715 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
S. | D. | D. | G. | L. | D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: E. B.
| ← Sentința civilă nr. 15760/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 173/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
