Accesiune. Constructor de rea-credinţă

C.civ., art. 494;

Legea nr. 50/1991, art. 9

Potrivit art. 494 alin. (2) C.civ. dacă proprietarul pământului cere ridicarea lucrărilor edificate, ridicarea se va face pe cheltuiala celui ce le-a făcut, iar nu pe cheltuiala proprietarului fondului.

C.A. Iaşi, secţia civilă, decizia nr. 66 din 27 ianuarie 1997 (M. Voicu, M. Popoacă, op. cit., p. 278-279)

Notă. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor a fost republicată (M. Of. nr. 933 din 13 octombrie 2004).

Edificarea de către o persoană, cu materialele sale, a vinei construcţii pe terenul proprietatea altei persoane, dă dreptul proprietarului terenului să-şi însuşească construcţia ori, în cazul constructorului de rea-credinţă, să-l oblige a o ridica.

Reaua credinţă a constructorului nu se deduce numai din lipsa titlului de proprietate asupra terenului, ea putând fi stabilită şi în funcţie de condiţiile în care s-a construit, apreciindu-se în raport cu atitudinea proprietarului fondului pe timpul executării construcţiei.

Cel care construieşte, fară a avea autorizaţia administrativă necesară, pe terenul pentru care reclamantului i s-a stabilit dreptul de proprietate printr-o hotărâre judecătorească, pusă în executare prin executorul judecătoresc şi în condiţiile în care reclamantul s-a opus la edificarea construcţiei, este însă de rea-credinţă şi nu poate pretinde ca proprietarul terenului să fie obligat să-şi însuşească construcţia.

Prin edificarea construcţiei de către pârât, reclamantului care, în calitatea lui de proprietar al terenului, are dreptul să-i dea întrebuinţarea dorită, i s-a adus un prejudiciu efectiv, iar cererea lui ca pârâtul să fie obligat la ridicarea construcţiei pe cheltuială proprie, în condiţiile în care demolarea a fost autorizată potrivit Legii nr. 50/1991, este întemeiată.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Accesiune. Constructor de rea-credinţă