Constructor pe terenul altuia. Condiţiile în care poate fi constatată buna-credinţă
| Comentarii |
|
C.civ., art. 486;
Legea nr. 18/1991
Aplicând, prin analogie, dispoziţiile art. 486 C.civ., deoarece aceeaşi cauză trebuie să producă aceleaşi efecte, buna credinţă poate fi recunoscută şi persoanei care a construit în baza unei înţelegeri cu proprietarul terenului, înţelegere care, din diferite motive, nu s-a finalizat prin constituirea unui drept real de superficie în favoarea constructorului.
In speţă, atitudinea proprietarului terenului, materializată în aprobări şi avize de principiu, a creat premisele unei expectative justificate în obţinerea unui drept de folosinţă asupra terenului, iar în acest caz, constructorul nu este de rea-credinţă şi nu poate fi obligat la ridicarea construc-
(iei, chiar dacă terenul, fiind ulterior înstrăinat, proprietarul actual solicită dărâmarea ei.
C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 111 din 27 ianuarie 1997,
(Lege 4 - Indaco Systems)
Notă. Legea fondului funciar nr. 18/1991 a fost republicată (M. Of. nr. 1 din 5 ianuarie 1998).
Reclamanţii D.I., C.M. şi S.D.L. au chemat în judecată pe pârâta Comunitatea X., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei de a ridica construcţia edificată pe terenul proprietatea reclamanţilor, situat în Bucureşti, sector 1, în termen de 2 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii. în motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că, în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului dar, de mai mulţi ani, pe această suprafaţă de teren, pârâta a ridicat o construcţie impunătoare, fără acordul reclamanţilor şi fără a avea aprobare ori autorizare legală.
Pârâta Comunitatea X a formulat cerere reconvenţională, solicitând să se constate că este constructor de bună-credinţă şi, de asemenea, să se constate nulitatea titlurilor de proprietate ale reclamanţilor asupra terenului şi în consecinţă să se respingă acţiunea principală. In motivarea cererii reconvenţionale, pârâta a susţinut că se află în posesia unor avize de principiu emise de Primăria Municipiului Bucureşti şi a unor aprobări emise de Institutul „Proiect” Bucureşti pentru amplasarea lăcaşului de cult creştin, astfel că au existat aprobările necesare pentru ridicarea construcţiei, începând din faza de proiectare a acesteia.
Instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă; pârâta a fost obligată să demoleze construcţia edificată pe terenul aflat în proprietatea reclamanţilor.
Apelul promovat de pârâtă a fost respins, ca nefondat.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, instanţele au reţinut că reclamanţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în baza Legii nr. 18/1991, iar pârâta a început ridicarea construcţiei obţinând doar avizul de principiu de la Comisia de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, însă nu a făcut dovada că a continuat demersurile pentru obţinerea unei autorizaţii de construcţie şi, în lipsa acesteia, nu putea începe executarea lucrării.
împotriva deciziei pronunţate de tribunal a formulat recurs pârâta, care a solicitat casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 11 C.proc.civ.
Recursul este fondat.
La data începerii lucrării, terenul în litigiu se afla în proprietatea statului, iar Legea fondului funciar nu era adoptată. Este adevărat că, la momentul obţinerii avizului de principiu şi a începerii executării lăcaşului de cult (anul 1990), recurenta nu era proprietara terenului pe care a fost ridicată construcţia, însă executarea edificiului a avut la bază buna credinţă a recurentei, izvorâtă din sprijinul acordat de autorităţi, în avizarea lucrării.
Faţă de aceste considerente, soluţia adoptată de instanţă, în sensul admiterii acţiunii principale şi obligarea pârâtei-recurente de a demola construcţia edificată, este greşită deoarece pârâta, fiind constructor de bună-credinţă, nu poate fi obligată la demolarea edificiului, având în vedere dispoziţiile art. 494 alin. ultim C.civ.
Astfel că recursul va fi admis, iar hotărârile casate, cu consecinţa respingerii acţiunii principale şi a admiterii cererii reconvenţionale formulate de pârâta Comunitatea X.
| ← Construcţii edificate de chiriaş. Buna-credinţă. Condiţii. | Constructor de bună-credinţă. Acţiune în despăgubiri.... → |
|---|
