Accesiune imobiliară artificială. Principiul disponibilităţii
| Comentarii |
|
C. civ., art. 492-495 C. proc. civ., art. 1291)
Un drept de proprietate conform dispoziţiilor art. 492 şi urm. C. civ. nu poate fi dobândit fără o cerere expresă în acest sens;
instanţa nu se poate substitui voinţei părţilor şi nici să încalce principiul disponibilităţii în procesul civil.
I.C.C.J., Secţia comercială, decizia nr. 1053 din 15 martie 2006
Prin sentinţa nr. 2138 din 22 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul M.N. în contradictoriu cu pârâtele SC A.Z. SA şi SC R.C. SRL, s-a luat act şi s-a constatat renunţarea reclamantului la judecarea cererii în contradictoriu cu P.B.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, reclamantul, având calitatca de terţ faţă de contract nu poate solicita rezoluţiunea contractului, fiindcă temeiul juridic al rezoluţiunii îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor asumate.
S-a constatat că pârâta SC R.C. SRL este proprietara plantaţiei în temeiul unui contract valabil, iar atâta timp cât plantaţia este un imobil prin natura lui, nu există temei juridic pentru înlăturarea ei de pc teren, că deşi reclamantul a făcut trimitere la un drept de accesiune, nu a formulat petit în acest sens şi că evacuarea pârâtei de pe teren nu poate fi dispusă atâta vreme cât o acţiune în evacuare vizează ocrotirea unui drept locativ.
împotriva hotărârii a declarat apel reclamantul M.N.
Prin decizia nr. 22/A din 26 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut netemeinicia criticilor formulate de reclamant în sensul că încă de la al doilea termen de judecată reclamantul a beneficiat de asistenţa calificată a unui avocat. La insistenţele instanţei, reclamantul prin reprezentantul ales depune precizare de acţiune şi în atare condiţii se consideră că, oricât de generos ar fi termenul de „rol activ al judecătorului'’, acesta nu se poate substitui voinţei părţilor şi nici să încalce principiul disponibilităţii în procesul civil.
S-a constatat că la data încheierii contractului de vânzare-cumpă-rare, dreptul antecesorului reclamantului nu era încă stabilit.
Clauza de la pct. 1 din contract, aşa cum este redactată, este clară, neechivocă, nedând posibilitatea la interpretări, şi că reclamantul nu motivează în niciun fel pc ce considerente o asemenea clauză în caz de nerespectare are drept consecinţă nulitatea absolută parţială a contractului.
împotriva acestci decizii a declarat recurs reclamantul M.N., cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.
Cap. II. Accesiunea imobiliară
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Critica formulată în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primită, instanţa de apel apreciind corect actul juridic dedus judecăţii când a reţinut că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 31 martie 2003 este legal, întrucât clauzei înscrise la pct. 1 din contract nu i se poate da o altă valenţă juridică, decât cea de informare a cumpărătoarei cu privire la delimitarea clară a obiectului vânzării, plantaţiile de pomi fructiferi de pe aceste terenuri.
Această menţiune nu este prevăzută, cu nicio sancţiune, având deci caracterul unei informări asupra situaţiei juridice a plantaţiei şi a riscului cumpărătoarei la o eventuală retrocedare a terenului, neres-pectarea acesteia nefiind de natură a atrage nulitatea contractului.
Cu privire la critica invocată de recurent în temeiul pct. 10 al art. 304
C. proc. civ., înalta Curte reţine că este neîntemeiată întrucât dovezile administrate invocate de recurent, asupra cărora instanţa de apel nu s-a pronunţat, nu sunt de natură să conducă la reţinerea unei alte situaţii de fapt şi la o soluţie diferită de cea pronunţată.
Prin actele invocate nu se identifică sub aspect topografic suprafaţa de teren, încât corect s-a constatat că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dreptul antecesorului reclamantului nu era încă stabilit, titlul de proprietate fiind emis la 8 iulie 2003, iar terenul identificat astfel topografic fiind înscris în C.F. la data de 15 octombrie 2003, după perfectarca contratului.
Sc constată că reclamantul a făcut trimitere la dispoziţiile art. 492 şi urm. C. civ., însă un drept de proprietate în aceste condiţii nu poate fi dobândit fară o cererc expresă în acest sens.
| ← Accesiunea imobiliară naturală. Competenţa instanţei de... | Îmbunătăţiri la un imobil deja existent. Condiţiile... → |
|---|
