Accesiune imobiliară. Drept de superficie. Diferenţiere
| Comentarii |
|
C. civ., art. 480, art. 492-494
Având în vedere că dreptul real dobândit s-a stabilit prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, nu se poate reţine că reclamanta a dobândit doar un drept de creanţă asupra construcţiei edificate pe terenul altuia întrucât a intervenit accesiunea imobiliară, trebuind să se facă distinctia între accesiunea imobiliară şi dreptul de superficie.
C.A. Craiova, decizia nr. 3080 din 16 noiembrie 2005,
C.A. Craiova, B.J.C.P.J. 2005
Reclamanta C.R. a chemat în judecată pe pârâţii C.M., C.I., C.N. şi S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să oblige pârâţii să-i lase în deplină proprietate un imobil constând în casă de locuit, care i-a fost atribuit în urma partajului de bunuri comune
soluţionat pc calc judecătorcască. A precizat că această construcţie s-a edificat pe terenul părinţilor fostului soţ, iar pârâţii sunt mama, fratele, nepotul de frate şi concubina fratelui fostului soţ.
Judecătoria Tg. Jiu, prin sentinţa civilă nr. 7395/2003, a respins acţiunea şi a obligat reclamanta către pârâţi la cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 492-494 C. civ., în temeiul dreptului de accesiune, proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei situate pe teren şi cum terenul aparţinea socrului reclamantei, aceasta nu poate avea, faţă de pârâţi decât un drept de creanţă.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta invocând, printre alte motive, şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 492-494 C. civ.
Prin decizia civilă nr. 798 din 13 aprilie 20043, pronunţată în dosarul nr. 1155/2004, Curtea de Apel Craiova, soluţionând apelul conform normelor de competenţă în vigoare la acea dată, l-a admis, a schimbat sentinţa în sensul că admis acţiunea şi a obligat pe pârâţi să-i lase în deplină proprietate imobilul-casă ce i-a fost atribuit prin sentinţa civilă nr. 1727/2003 a Judecătoriei Tg-Jiu.
Pârâţii au atacat cu recurs această decizie, susţinând că la instanţa de fond au făcut dovada că reclamanta şi fostul soţ aveau dreptul doar la o cotă parte din casă, construcţia fiind edificată de toţi membrii familiei.
Au mai susţinut că fiind edificată pe terenul lor construcţia le aparţine, chiar dacă autorizaţia de construcţie s-a eliberat pc numele fostului soţ al reclamantei.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă nu a reţinut, pe baza probelor administrate, că bunul în litigiu ar fi un bun coachizit, respectiv că s-ar fi dobândit prin contribuţia membrilor familiei C, că a existat o convenţie în acest sens, ci aplicând în speţă dispoziţiile art. 492-494 C. civ., a motivat că pârâţii fiind proprietarii terenului pe care s-a edificat casa, au devenit şi proprietarii construcţiei prin efectul accesiunii, iar reclamanta ar avea doar un drept de creanţă pentru construcţia ce a realizat-o împreună cu fostul soţ.
In recurs nu mai este permisă examinarea oricăror aspecte de netemeinicie, prin urmare, nici a modului în care s-au interpretat probele, cauza fiind cenzurabilă numai sub aspectele de nelegalitate invocate.
In această privinţă se constată că instanţa de apel a dat o corectă rezolvare cauzei, reţinând aplicarca greşită a dispoziţiilor art. 492-494 C. civ.
Intr-adevăr, atâta timp cât în procesul de partaj bunuri comune, s-a stabilit că reclamanta şi fostul soţ au dobândit un drept real asupra construcţiei edificate pe terenul proprietatea părinţilor soţului, în perioada căsătoriei, greşit prima instanţă a reţinut că reclamanta poate dobândi doar un drept de creanţă întrucât a intervenit accesiunea imobiliară artificială.
Instanţa trebuia să facă distincţia ce se impune între instituţia accesiunii şi dreptul de superficie, existând posibilitatea legală de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcţiei edificate pe terenul altuia dacă a existat o convenţie în privinţa realizării construcţiei între cel care construieşte şi proprietarul terenului.
Cum natura dreptului real dobândit de reclamantă s-a stabilit prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, aceasta putea să promoveze o acţiune în revendicarea construcţiei ce i-a fost atribuită prin partaj.
| ← Îmbunătăţiri la un imobil deja existent. Condiţiile... | Accesiune imobiliară. Momentul naşterii dreptului de... → |
|---|
