Accesiune imobiliară. Momentul naşterii dreptului de accesiune. Momentul dobândirii dreptului de proprietate pur şi simplu asupra lucrărilor de către proprietarul imobilului.
| Comentarii |
|
Distincţie. Forme de manifestare a exercitării dreptului de accesiune
C. civ., art. 494
Dreptul de accesiune se naşte pe măsura incorporării materialelor în teren, iar dreptul de proprietate asupra lucrărilor este dobândit în momentul exercitării dreptului de accesiune, care poate să îmbrace mai multe forme, printre care introducerea unei acţiuni în evacuare, o notificare prin intermediul executorului judecătoresc sau formularea unei acţiuni în revendicare.
C.A. Constanţa, Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi familie, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 10 din 10 ianuarie 2007, în B.C.A. nr. 2/2007
Reclamanţii au dedus judecăţii o cerere ce avea ca obiect plata unor despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcţii şi reparaţii efectuate în perioada derulării raportului de locaţiune, la imobilul din Târgovişte, str. C.B. nr. 19, restituit prin
sentinţa civilă nr. 1296 din 2 februarie 1993, pronunţată de Judecătoria Târgovişte, foştilor proprietari pârâţii H.G. şi H.E.
Soluţionarea cererii reclamanţilor prin admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune este greşită.
Deşi, în mod tradiţional s-a considerat că, proprietarul imobilului dobândeşte şi dreptul de proprietate asupra extinderilor şi îmbunătăţirilor aduse bunului de către un terţ, conform art. 494 C. civ., în literatura juridică s-a arătat că trebuie să se facă distincţie între momentul naşterii dreptului de accesiune şi momentul dobândirii dreptului de proprietate pur şi simplu asupra lucrărilor de către proprietarul imobilului.
Dacă dreptul de accesiune se naşte pe măsura încorporării materialelor în teren, dreptul de proprietate pur şi simplu asupra lucrărilor este dobândit de proprietarul imobilului numai în momentul exercitării dreptului de accesiune.
Cât priveşte exercitarea dreptului de accesiune, actul unilateral de voinţă al proprietarului imobilului poate să îmbrace mai multe forme, una dintre acestea fiind introducerea unei acţiuni în evacuare, o notificare prin intermediul executorului judecătoresc sau o acţiune în revendicare.
In cauză, exercitarea dreptului de accesiune de către proprietarii
H.G. şi E., s-a manifestat sub forma promovării acţiunii în evacuare a chiriaşilor D.N. şi E.
Prima acţiune în evacuare promovată în anul 1994 şi care a format obiectul dosarului civil nr. 5210/1994 al Judecătoriei Târgovişte a fost perimată, situaţie care nu a determinat întreruperea cursului prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor cu privire la îmbunătăţirile şi extinderile efectuate la imobilul proprietatea pârâţilor, conform art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.
Pârâţii au fost evacuaţi în urma promovării unei noi acţiuni, înregistrată în octombrie 2002 la Judecătoria Târgovişte, dată de la care a început să curgă şi termenul general de prescripţie de 3 ani.
Acţiunea reclamanţilor D.N. şi E. de restituire a contravalorii lucrărilor de extindere şi îmbunătăţiri a locuinţei, a fost înregistrată la 25 iunie 2003 pe rolul Judecătoriei Târgovişte, situaţie în care se constată că a fost respectat termenul de prescripţie a dreptului la acţiune, admiterea excepţiei fiind din acest motiv nelegală.
Conform art. 312 C. proc. civ., constatându-se că prima instanţă a soluţionat greşit litigiul pe excepţie, fară a intra în cercetarea fondului cererii principale, se va casa decizia şi sentinţa, cauza fiind trimisă
spre rcjudecare Judecătoriei Constanţa, instanţă devenită competentă în urma admiterii cererii de strămutare a litigiului.
In ceea ce priveşte recursul pârâţilor M., Curtea reţine că aceştia au criticat hotărârile instanţelor de fond şi de apel sub aspectul respingerii ca nefondate a cererilor ce vizau contravaloarea lipsei de folosinţă; prejudiciul cauzat de chiriaşi prin neplata datoriilor către furnizorul de energie electrică, cât şi a cheltuielilor de judecată efectuate în fazele procesuale anterioare.
întrucât acest drept de creanţă se află în strânsă legătură cu pretenţiile reclamanţilor, derivând din locaţiunea aceluiaşi imobil şi cum acţiunea principală nu a fost soluţionată în fond, pentru o abordare unitară a drepturilor reciproce ale părţilor, se impune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare Judecătoriei Constanţa şi în ceea ce priveşte recursul pârâţilor H.G. şi E.
| ← Accesiune imobiliară. Drept de superficie. Diferenţiere | Accesiune imobiliară. Joncţiunea posesiilor. Noţiunea de... → |
|---|
