Accesiunea imobiliară. Prezumţia instituită de art. 492 C. civ. Intabularea
| Comentarii |
|
dreptului de proprietate asupra construcţiei
C. civ., art. 492 Legea nr. 7/1996, art. 501)
Prezumţia legală instituită de art. 492 C. civ., conform căreia proprietarul terenului este prezumat, până la proba contrară a fi titularul aceluiaşi drept real şi asupra construcţiilor edificate pe teren, reprezintă o modalitate de dobândire a dreptului real şi este suficientă pentru intabularea dreptului de proprietate, fără a mai fi necesară înfăţişarea vreunui înscris constatator al dreptului de proprietate.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 28 din 10 februarie 2005, în P.R. 1/2006
Prin închcicrca din Camera de consiliu de la 24 noiembrie 2004, Judecătoria sector 6 Bucureşti - Biroul de cartc funciară a admis în parte cererea de intabulare formulată de petenta F.(G.) F.C. şi a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 260 mp situat în Bucureşti, str. J., respingând cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra construcţiei de la aceeaşi adresă, cu notarea respingerii.
In motivarea hotărârii, s-a reţinut că petenta nu a prezentat actul de proprietate asupra construcţiei, cu toate că i s-a pus în vedere acest lucru, iar potrivit art. 43 şi 22 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate se înscrie în cartea funciară în baza actelor în care s-a constituit în mod valabil.
împotriva încheierii menţionate a declarat apel petenta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând închcicrca atacată prin prisma criticilor formulate şi a materialului probator administrat în cauză. Curtea a apreciat că apelul este fondat.
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 286 din 26 ianuarie 1951 de notariatul de Stat Bucureşti şi transcris sub nr. 256 din 27 ianuarie 1951 de Tribunalul Ilfov, Sccţia I civilă şi comercială,
h Art. 50 din Legea nr. 7/1996 este reprodus cu modificări în art. 48, în urma republicării legii (M. Of. nr. 201 din 3 martie 2006).
numitul G.N. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 260 mp din str. V. (situată la acea dată în comuna M., actualmente sector 6 Bucureşti), în prezent str. J., teren pe care, ulterior, a edificat o construcţie, compusă din 2 camere de locuit şi o marchiză, imobil ce figurează în evidenţele fiscale pe numele proprietarului menţionat începând din anul 1958.
In urma decesului sus-numitului, a rămas drept unic succesor soţia supravieţuitoare, G.B., conform certificatului notarial nr. 114/1982, iar de pe urma acesteia s-a constatat calitatea de moştenitor în persoana dcscendenţilor gr. I şi II G.Ş., G.F.C., G.L.M., G.D.G. şi G.I.A., potrivit certificatului de moştenitor nr. 1788 din 20 octombrie 1993 emis de Notariatul de Stat Sector 6. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3016 din 1 septembrie 2003 de Biroul notarului public C.A., coproprietarii, cu excepţia lui G.Ş., au înstrăinat petentei din cauză cotele-indivize din dreptul de proprietate asupra întregului imobil din str. J., aceasta întrunind în prezent cota de 1/2 din drept.
Conform art. 492 C. civ., proprietarul terenului este prezumat, până la proba contrară, a fi titularul aceluiaşi drept real şi asupra construcţiilor cdificate pe teren.
Aplicarea acestei prezumţii legale echivalează cu recunoaşterea unei modalităţi de dobândire a dreptului real, prin care proprietarul terenului este considerat a stăpâni cu acelaşi titlu şi construcţiile, prin simplul fapt al cdificării lor, fară a fi nccesară, pentru probarea dreptului, înfăţişarea vreunui înscris constatator al dreptului de proprietate, astfel cum a susţinut instanţa de fond, ori întrunirea unei alte cerinţe prealabile, de exemplu, obţinerea autorizaţiei de construcţie, în absenţa unei dispoziţii legale în acest sens.
Prezumţia enunţată fiind întărită în cauză prin dovedirea înscrierii imobilului în evidenţele fiscale pe numele proprietarului terenului încă din anul 1958 şi menţinerii acestei evidenţieri pe numele succesorilor, în patrimoniul cărora dreptul de proprietate asupra întregului imobil s-a transmis, acest mijloc de probă este suficient pentru înscrierea dreptului în cartea funciară, îndeplinite fiind prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996.
| ← Accesiunea imobiliară. Prezumţia instituită de art. 492 C. civ. | Accesiunea imobiliară. Competenţa materială în cazul... → |
|---|
