Accesiune imobiliară. Ridicare sau păstrare a construcţiilor. Autoritate de lucru judecat
| Comentarii |
|
C. civ., art. 480-481, art. 492, art. 493-494 Legea nr. 18/1991, art. 35 Legea nr. 10/20011)
Faptul că în cauzele anterioare reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele, ridicarea construcţiilor edificate pe terenul lor, iar în prezenta acţiune înregistrată la Tribunalul Cluj solicită păstrarea construcţiilor şi constatarea dreptului de accesiune imobiliară, nu schimbă cu nimic elementele de esenţă ale
7 9
autorităţii de lucru judecat, de vreme ce ridicarea sau păstrarea pentru sine a construcţiilor decurge din acelaşi drept, acela de accesiune, la care se refereau cele două acţiuni.
7 9
Dreptul subiectiv de accesiune imobiliară este neschimbat, fără distincţie, după cum el se referă la ridicarea sau păstrarea construcţiilor, cu atât mai mult cu cât adesea situaţia juridică a constructorului de bună-credintă nu diferă esenţial de aceea a
constructorului de rea-credintă.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 803 din 4 februarie 2005
l) Legea nr. 10/200la fost republicată în M. Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 685 din 14 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 5760/2001 s-a respins acţiunea intentată de reclamanţii M.L., M.I., M.Ş. şi M.A. împotriva pârâţilor SC M. SA Râmnicu-Vâlcea, SC P. SA Cluj-Napoca şi A.P.A.P.S. Bucureşti, pentru restituirea unui teren în suprafaţă de 300 mp înscris în C.F. 567 Cluj, nr. top. 9934 ocupat abuziv (conform Legii nr. 10/2001) precum şi obligarea solidară a pârâţilor la despăgubiri reprezentând echivalentul în lei a 21.600 dolari SUA pentru construcţiile demolate, proprietatea reclamanţilor.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respins capătul de cerere privind constatarea dreptului reclamanţilor de accesiune, calitatea de constructor de rea-credinţă a antecesoarei SC M. SA privind edificatele ridicate pe terenul reclamanţilor, precum şi compensarea între obligaţia de plată a despăgubirilor şi valoarea materialelor şi a manoperei pentru construcţia existentă pe terenul reclamanţilor cu măsura evacuării pârâtelor din această construcţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că în urma notificării formulate de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001 pârâta SC M. SA prin decizia nr. 6 din 21 aprilie 2001 a respins cererea reclamanţilor de restituire a suprafeţei de 150 mp teren înscris în C.F. 567 Cluj nr. top. 9934, deoarece acesta nu cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001, reclamanţii dobândind deja dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, respectiv prin decizia nr. 65/1188 emisă la 9 aprilie 1992 de Prefectul Municipiului Cluj-Napoca, în temeiul art. 35 din Legea nr. 18/1991, pentru suprafaţa de 576 mp în care este încorporată şi suprafaţa terenului în discuţie.
In ceea ce priveşte despăgubirile aferente magaziilor şi garajelor demolate în 1988, instanţa a concluzionat că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la acordarea lor, deoarece construcţiile demolate nu au apar-
ţinut reclamanţilor sau antecesorilor acestora ci I.M.P. Cluj-Napoca, antecesoarea pârâtelor, care le-a şi demolat edificând în locul acestora alte construcţii.
Cât priveşte capătul de cerere privind accesiunea imobiliară, circumscrisă pe reaua-credinţă a constructorilor, precum şi evacuarea pârâţilor, instanţa a reţinut că aceste aspecte au făcut obiectul altor dosare soluţionate definitiv şi irevocabil, astfel că existând autoritate de lucru judecat, problemele nu mai pot fi rediscutate.
Raportat la dreptul de proprietate al pârâţilor statornicit irevocabil prin hotărârile preccdente, actele de privatizare s-au realizat legal, astfel că instanţa, a respins pentru acest considerent şi petitul privind
nulitatea actelor de evaluare şi înstrăinare prin privatizare precum şi acela privind compensarea legală ca rămasă fiîră obiect.
Pentru aceleaşi considerente reţinute de instanţa de fond, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin decizia nr. 38 din 20 martie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
In recursul declarat, reclamanţii M.L., M.I., M.Ş. şi M.A. au criticat decizia instanţei de apel sub mai multe aspecte:
- întrucât în prezent SC V.P. SA are o construcţie pe terenul reclamanţilor ca urmare a demolării abuzive a construcţiilor proprietatea antecesorilor reclamanţilor, SC V.P. SA era obligată în urma notificării depuse de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001 să ofere despăgubiri prin echivalent în condiţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Instanţele au considerat greşit că reclamanţii au solicitat despăgubiri pentru teren, când în realitate despăgubirile au fost solicitate pentru construcţiile aflate pe teren, demolate în 1988 de antecesoarea societăţii pârâte, înscrise în cartea funciară pe numele autorilor
reclamanţilor.
- Dreptul de accesiune imobiliară la care reclamanţii au făcut referire este acordat de lege, art. 494 C. proc. civ., iar prin compensare s-a urmărit reducerca despăgubirilor datorate de stat ca urmare a demolării construcţiilor proprietatea reclamanţilor.
O altă soluţie posibilă ar fi fost demolarea construcţiilor edificate de societatea pârâtă sau acordarea de despăgubiri pentru ocuparea terenului proprietatea reclamanţilor, care s-a produs în condiţii abuzive.
- Instanţa nu putea înlătura dreptul reclamanţilor la repararea prejudiciilor cauzate acestora prin încălcarea dreptului de proprietate asupra construcţiilor şi terenului.
- Fără suport probator instanţa de fond şi cea de apel au stabilit că actele de privatizare au fost legale - pronunţând o soluţie de respingere a acţiunii şi sub acest aspect.
Recursul este nefondat.
Ignorând împrejurarea că după apariţia Legii nr. 10/2001 nu mai pot fi formulate acţiuni pentru restituirea unor bunuri preluate abuziv în perioada 1945-1989 potrivit dreptului comun, reclamanţii-recurenţi şi-au întemeiat acţiunea introductivă atât pe prevederile Legii nr. 10/2001 cât şi pe dispoziţiunile art. 480-481, art. 492 şi art. 493 C. civ.
Instanţele au calificat însă corect cererea reclamanţilor ca fiind o plângere împotriva deciziei nr. 6 din 21 aprilie 2001, emisă de
Consiliul de Administraţie al SC M. SA Râmnicu-Vâlcea în baza Legii nr. 10/2001.
S-a reţinut corect că la intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor în C.F. 567 Cluj, cu nr. top. 9434, s-a luat în consideraţie contractul de vânzare-cumpărare din 30 decembrie 1976, în temeiul căruia reclamanţii au dobândit numai dreptul de proprietate asupra construcţiilor nu şi asupra terenului, deoarece acesta a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
După 1990, prin decizia nr. 65/1992 prefectul le-a reconstituit reclamanţilor în temeiul art. 35 din Legea nr. 18/1991 dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 576 mp în Cluj-Napoca, suprafaţă în care este încorporată şi suprafaţa de 150 mp ce a făcut obiectul notificării. Neavând niciodată dreptul de proprietate asupra terenului care a trecut în proprietatea statului în temeiul contractului de vânzare-cumpărare şi a art. 30 din Legea nr. 58/1974, reclamanţii nu-şi puteau întemeia cererca de restituire a terenului pe Legea nr. 10/2001 deoarecc nu fuseseră supuşi niciunui abuz de preluare a terenului din patrimoniul acestora, în perioada de incidcnţă a Legii nr. 10/2001.
Recurenţii sunt şi inconsecvenţi în privinţa suprafeţei de teren pretins preluată abuziv de stat, deoarecc în notificare solicitau restituirea suprafeţei de 150 mp teren iar prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Cluj la 11 iunie 2001 cer să li se restituie suprafaţa de 300 mp teren, deci o altă suprafaţă decât aceea din notificare.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intra sub incidcnţă acesteia terenurile al căror regim juridic este reglementat de legea fondului funciar.
în speţă, hotărârile atacate cu recurs sunt temeinice, deoarece imobilul solicitat de reclamanţi respectiv terenul în suprafaţă de 150 mp nu face obiectul Legii nr. 10/2001, el fiind solicitat şi restituit în temeiul art. 35 din Legea nr. 18 1991, prin decizia nr. 65/1992 a prefectului.
Recurenţii au mai pretins că li s-au demolat nişte construcţii (magazii şi garaje) care le-au aparţinut şi pentru care cer despăgubiri, iar pe suprafaţa de teren pe care o consideră ocupată abuziv s-au edificat fară autorizaţie nişte construcţii noi.
Aşa cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 3849/1982 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia nr. 939/1982 a Tribunalului Cluj, construcţiile au fost demolate de I.M.P.P.E. Cluj în 1988, iar în locul acestora au fost
cdificatc de antecesoarea SC P. SA Bucureşti, sucursala Cluj, alte construcţii. Demolarea s-a făcut pe terenul proprietatea predecesorilor legali iar construcţiile au fost edificate în conformitate cu autorizaţiile legal emise.
Recurenţii nu pot pretinde o preluare abuzivă a terenului şi construcţiilor demolate şi în consecinţă nu pot formula pretenţii în temeiul Legii nr. 10/2001 deoarece recurenţii nu au probat dreptul lor de proprietate asupra terenului şi construcţiilor.
Prin sentinţa civilă nr. 3849/1982 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă irevocabilă, prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 939/1982 a Tribunalului Cluj, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că magaziile şi garajele au fost construite nu de autorii
reclamanţilor ci de antecesoarea pârâtelor I.M.P. Cluj-Napoca, situaţie în care reclamanţii nu deţin legitimare procesuală activă pentru a obţine despăgubiri pentru construcţiile demolate în temeiul Legii nr. 10/2001. De altfel, pentru aceleaşi considerente stabilite cu autoritate de lucru judecat prin cele două hotărâri, Judecătoria Cluj-Napoca prin sentinţa civilă nr. 12084/1996 a respins acţiunea în revendicare a reclamanţilor şi cererca de despăgubiri în privinţa construcţiilor, magazii şi garaje.
Corect instanţele de fond şi apel au respins capătul de cerere vizând accesiunea imobiliară artificială în considerarea relei-crcdinţe a constructorului, invocată de reclamanţi, precum şi evacuarea din noile construcţii existente, deoarece aceste aspecte au format obiectul dosarului nr. 7905/1992 al Judecătoriei Cluj-Napoca, fiind respinse prin sentinţa civilă nr. 12084/1996 menţinută prin decizia nr. 170/2002 a Tribunalului Cluj şi decizia nr. 2159/2000 a Curţii de Apel Cluj, astfel că în privinţa lor operează autoritatea lucrului judecat.
Faptul că în dosarele de mai sus reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu SC P. Cluj şi SC P. SA Cluj, antecesoarea SC M. SA (pârâtă în cauză) ridicarea construcţiilor edificate pe terenul lor, iar în acţiunea înregistrată la numărul 5760/2001 la Tribunalul Cluj solicită păstrarea construcţiilor şi constatarea dreptului de accesiune imobiliară, nu schimbă cu nimic elementele de esenţă ale autorităţii de lucru judecat de vreme ce ridicarea sau păstrarea pentru sine a construcţiilor decurge din acelaşi drept, acela de accesiune, la care se refereau cele două acţiuni
Dreptul subiectiv de accesiune imobiliară este neschimbat, fară distincţie după cum el se referea la ridicarea sau păstrarea construcţiilor, cu atât mai mult cu cât adesea situaţia juridică a
constructorului de bună-credinţă nu diferea esenţial de aceea a constructorului de rea-credinţă.
Mai mult, în speţă este discutabil dacă construcţiile edificate de I.M.P.P.F.S. Cluj pe terenul proprietatea Statului Român şi pe baza autorizaţiei de construcţie nr. 4123/93 din 18 aprilie 1988, eliberată de Consiliul Popular Cluj-Napoca pot genera un drept de accesiune sau un drept de servitute, având în vedere că dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului pe care se află construcţiile a fost reconstituit în baza deciziei nr. 65/1992 a prefectului, deci ulterior edificării construcţiilor.
Problema legalităţii actelor de privatizare nu poate fi discutată în
cauză, deoarece reclamanţii nu au legitimarea procesuală activă. In calitatea lor, reclamanţii se raportează la dreptul de proprietate asupra terenului şi construcţiilor care reprezintă activele societăţii şi nu la simbolurile valorice a acestor active, care formează capitalul social, obiectivat prin acţiuni sau părţi sociale şi la care se referea procesul de privatizare.
| ← Accesiune imobiliară. Dobândirea dreptului de proprietate... | Accesiune imobiliară.Construcţii edificate. Momentul la care... → |
|---|
