Accesiune imobiliară. Constructii edificate. Dovedire
| Comentarii |
|
C. civ., art. 488, art. 492, art. 493, art. 494
în situaţia în care reclamanta are calitate de chiriaş, ca detentor precar, nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune, întrucât exercită posesia ca locatar, imobilul fiindu-i dat numai în administrare şi nu în proprietate, iar reclamanta nu a dovedit, în condiţiile art. 493 C. civ., realizarea construcţiilor făcute pe terenul aflat în proprietatea sa cu materialele altei persoane şi nici faptul edificării acestor construcţii de către un terţ în condiţiile art. 494 C. civ.
I.C.C.J., Secţia comercială, decizia nr. 4991 din 25 octombrie 2005
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la 23 aprilie 2004, reclamanta SC D.P.P. SA, în contradictoriu cu pârâta P.M.P., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se constate existenţa dreptului de proprietate asupra imobilului din Ploieşti.
In motivarea acţiunii reclamata a arătat că pentru terenul aferent imobilului a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate conform H.G. nr. 834/1991, dar că pentru înscrierea dreptului în cartea funciară este necesar să se constatc dreptul de proprietate şi asupra clădirilor situate pe teren.
Din oficiu instanţa a invocat în şedinţa publică din 26 mai 2004 cxcepţia de ordine publică a necompetenţei materiale de a soluţiona pricina cu care a fost învestită şi prin sentinţa nr. 4504 din 26 mai 2004 Judecătoria Ploieşti a admis excepţia şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
In fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 56 C. corn., potrivit căruia sunt supuse legii comerciale toate actele de comerţ chiar şi în cazul în care un act este comercial numai pentru una dintre părţi.
Astfel învestit, Tribunalul Prahova a înregistrat cauza sub nr. 6068/2004, iar prin sentinţa nr. 128 din 15 martie 2005, a respins acţiunea reclamantei SC D.P.P. SA Ploieşti, ca neîntemeiată, instanţa reţinând, în esenţă, faptul că în cauză nu a operat uzucapiunea întrucât reclamanta în calitate de chiriaş, detentor precar, nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune întrucât exercită posesia ca locatar, imobil fiindu-i dat numai în administrare şi nu în proprietate.
Apelul declarat de reclamanta SC D.P.P. SA Ploieşti, împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 166 din 17 iunie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ, constatându-se legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate.
împotriva hotărârii pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta SC D.P.P. SA Ploieşti, criticând-o pentru nelegalitatc.
Recurenta şi-a subsumat criticile motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., cu referire la următoarele aspecte:
- instanţa de apel a interpretat greşit actele deduse judecăţii şi a schimbat înţelesul şi sensul acestora datorită parcurgerii superficiale a actelor dosarului, a dat o interpretare eronată înscrisurilor probatorii depuse la dosarul cauzei de către reclamantă în susţinerea dreptului său de a invoca uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu;
- instanţa a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 492
C. civ., fapt generat de o apreciere eronată a probelor.
înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat.
Pentru început trebuie precizat faptul că înalta Curte va analiza numai acele critici care vizează nelegalitatea deciziei atacate, cele care vizează netemeincia neputând face obiectul acestei analize, pentru că dispoziţiile Codului de procedură civilă au fost abrogate.
Ambele instanţe au analizat pretinsul drept de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. civ., invocate de reclamantă ca temei juridic al acţiunii.
Art. 488 C. civ. consacră principiul dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune.
Instanţa de apel a analizat incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 493 şi art. 494 C. civ., care reglementează accesiunea imobiliară artificială, respectiv accesiunea construcţiilor.
Cum reclamanta nu a dovedit, în condiţiile art. 493 C. civ., realizarea construcţiilor făcute pe terenul aflat în proprietatea sa cu materialele altei persoane şi nici faptul edificării acestor construcţii de către un terţ în condiţiile art. 494 C. civ., în mod legal şi temeinic instanţa de apel a constatat inexistenţa unor temeiuri de drept care să confere reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului, aceasta având numai un drept de administrare conform deciziei nr. 53/1970 a
B.P.C.E.C.P. al Judeţului Prahova.
In continuarea aceluiaşi raţionament, instanţa de apel nu a reţinut aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 492 C. civ.
| ← Accesiune imobiliară.Construcţii edificate. Momentul la care... | Uzucapiune. Posesiune începută în 1945. Legea aplicabilă → |
|---|
