ACŢIUNE ÎN RĂSPUNDERE CIVILĂ CONTRACTUALĂ
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 12075/2012 din data de 23.09.2013
ACȚIUNE ÎN RĂSPUNDERE CIVILĂ CONTRACTUALĂ .
Clauzele unui contract sinalagmatic, bilateral se aplică părților acelui contract întocmai ca și o prevedere legală, părțile fiind ținute a îndeplini în mod exact obligațiile prevăzute în acel contract, în considerarea principiului pacta sunt servanda (contractul este legea părților). Însă, cum încheierea oricărui contract presupune manifestarea de voință comună a părților în sensul încheierii actului, tot astfel și modificarea unui contract poate avea loc tot prin aceeași manifestare de voință comună a ambelor părți (mutuus consensus, mutuus dissensus), iar în prezenta cauză pârâta nu este de acord cu poziția reclamanților, nefiind în fața unei manifestări de voințe concordante în sensul modificării contractului.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 12075/2012, pronunțată în dosarul nr. 4734/190/2012
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții H.L.I. și H.G. au solicitat, în contradictoriu cu C.M. reprezentantă prin P, modificarea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între reclamanți în calitate de cumpărători și pârâtă, în calitate de vânzătoare, autentificat sub nr. 1306/03.06.2008 la BNP D.M., în sensul că reclamanții au cumpărat suprafața de 2042 mp, în loc de 872 mp cum s-a înscris în contract, valoarea fiind de 2042 lei; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivare, s-a arătat că reclamanții locuiesc în comuna M, localitatea D, nr. 124, într-un imobil ce a fost proprietate de stat, înscris în CF 191 D nr. top. 143 și 144. Pentru suprafața de 1000 mp reclamanții au obținut ordin al prefectului astfel că au întabulat construcțiile și suprafața de 1000 mp în CF 1110 D, nr. top. 143 și 144/1. Ulterior, în baza Hotărârilor nr. 11/31.03.2008 și 29/30.05.2008, s-a mai aprobat ca reclamanții să cumpere și diferența de 2042 mp rămasă în CF și care constituie grădina casei.
Pentru cumpărarea acestei suprafețe de teren s-a întocmit raportul de evaluare prin expertul C.I. și s-a stabilit prețul la 2042 lei. Deși s-a aprobat cumpărarea suprafeței și s-a achitat prețul, cu ocazia întocmirii contractului s-a suprafața de 872 mp, care s-a și întabulat în CF 1120 sub nr. top. 144/2. Reclamanții au contactat-o pe pârâtă, iar acesta le-a spus că numai prin instanță se poate modifica contractul.
În drept, s-au invocat disp. art. 1166, 1225, 1243 Cod civil.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri, s-a solicitat admiterea probei cu expertiza tehnică.
Deși legal citată, pârâta nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele dosarului, instanța apreciază ca nefondată cererea reclamanților pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Astfel, clauzele unui contract sinalagmatic, bilateral se aplică părților acelui contract întocmai ca și o prevedere legală, părțile fiind ținute a îndeplini în mod exact obligațiile prevăzute în acel contract, în considerarea principiului pacta sunt servanda (contractul este legea părților). Însă, cum încheierea oricărui contract presupune manifestarea de voință comună a părților în sensul încheierii actului, tot astfel și modificarea unui contract poate avea loc tot prin aceeași manifestare de voință comună a ambelor părți (mutuus consensus, mutuus dissensus), iar în prezenta cauză pârâta nu este de acord cu poziția reclamanților, nefiind în fața unei manifestări de voințe concordante în sensul modificării contractului.
Este adevărat că în sistemul dreptului civil român se conferă prioritate principiului voinței reale (interne), respectiv, în sensul că un contract va produce acele efecte juridice convenite în mod real de către părți și nu efectele juridice ce s-ar desprinde din textul înscrisului probator al convenției dintre părți, însă manifestarea de voință reală trebuie dovedită.
În speță, reclamanții nu au probat faptul că suprafața de 872 mp menționată ca obiect al contractului a fost o eroare materială și că voința de a contracta a părților a fost, în realitate, exprimată cu privire la suprafața de 2.042 mp. Mai mult, terenul ce făcea obiect al contractului se afla în proprietatea privată a unei unități administrativ-teritoriale, astfel că dreptul a dispune vânzarea sa îl avea autoritatea locală deliberativă (C.L.) în temeiul prevederilor art. 36 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar din Hotărârea C.L.M. nr. 29/30.05.2008 se reține că autoritatea locală a modificat Hotărârea C.L.M. nr. 11 din 31.03.2008, hotărând ca să fie vândută o suprafață de 872 mp. De altfel, contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat de notarul public la data de 03.06.2008, deci ulterior modificării primei hotărâri a consiliului local, iar reclamanții au semnat contractul fără nicio obiecție, achiesând practic la modificarea obiectului contractului de la 2042 mp la 872 mp, conform ultimei hotărâri a C.L.M., aspecte din care instanța deduce pe cale de prezumție simplă că acordul de voință al părților a fost în sensul de a se vinde 872 mp.
Faptul că ulterior, una din părțile contractului s-a răzgândit și solicită ca în schimbul aceluiași preț să-i fie transmis dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare nu poate avea ca efect modificarea obiectului contractului din data de 03.06.2008, neexistând niciun indiciu în sensul că la data menționată voința reală a autorității locale a fost aceea de a vinde 2042 mp și nu 872 mp.
Față de cele expuse, instanța respinge ca nefondată cererea, luând totodată act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței expuse, în termen, au declarat recurs reclamanții H.L.I. și H.G. care au solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
Se susține că, în mod nelegal, instanța a respins acțiunea, că vânzarea cumpărarea a fost aprobată pentru suprafața de 2042 m.p. și nu doar pentru 872 m.p. și că doar din eroare s-a scris în contractul de vânzare cumpărare doar 872 m.p.
Au arătat că în baza Legii nr.18/1991 au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 100 m.p. din cel înscris în c.f. nr.191 D, nr.top.143 și 144 și cum numărul top 144 are oo suprafață mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară au întocmit documentație pentru dobândirea și a suprafeței de 2042 m.,p., și prin hotărârea consiliului local nr.11/31.03.2008 și 29/30.05.2008 s-a aprobat să cumpere întreaga suprafață de 2042 m.p. , l a întocmirea actului notarial de vânzare cumpărare, din eroare, notarul a trecut suprafața de 872 m.p. deși ei au plătit prețul pentru suprafața de 2042 m.p..
Se susține că ei nu au avut cunoștință de Hotărârea C.L.M., prin care s-a modificat suprafața de teren ce se vinde, luând cunoștință de aceasta doar în timpul procesului..
Cum C.L. a aprobat vânzarea suprafeței de 2042 m.p. se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimatul nu a formulat apărări în scris și nici nu și-a delegat reprezentant în instanță.
La data de 02.04.2013 recurenții au depus la dosar Hotărârea C.L.M. nr. 16/13.02.2013, prin care se revocă Hotărârea C.L.M. nr.29 din data de 30.05.2008 și se aprobă modificarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1306/03.06.2008, în sensul modificării suprafeței de grădină de la 872 m.p. la 2042 m.p. și să se vândă cumpărătorilor H:L.I. și H.G.
Recursul declarat nu este fondat, sentința atacată fiind legală și temeinică, nefiind dat nici un motiv de casare sau de modificare.
| ← PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ. Jurisprudență Contravenţii.... | PLÂNGERE ÎMPOTRIVA ÎNCHEIERII DE CF – RESPINSĂ → |
|---|
