PARTAJ BUNURI COMUNE. Jurisprudență Partaj
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 7064/2012 din data de 23.09.2013
PARTAJ BUNURI COMUNE.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 7064/2012, pronunțată în dosarul nr. 4456/190/2011
Deliberând asupra cauzei de față, constată că prin cererea înregistrată la data de 21. 04. 2011 pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, disjunsă prin Sentința civilă nr. 3103/04. 04. 2011 a Judecătoriei B, reclamanta H.M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul H.M. și pârâta CEC B SA, să se dispună partajarea imobilului, casă de locuit în regim înălțime P+M, și teren aferent, în suprafață de 1.700 mp, situată în localitatea D la numărul administrativ 174A, jud. BN și înscris în CF nr. 25187, nr. cad. 80 D, în sensul atribuirii către reclamantă, având în vedere contribuția de 100% a acesteia la dobândirea imobilului (a cărui valoare apreciată este de 25.000 lei); cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în urma mariajului dintre reclamantă și pârât, desfăcut prin Sentința civilă nr. 3103/04. 04. 2011 a Judecătoriei B, a rezultat imobilul în cauză. Reclamanta susține că l-a dobândit prin eforturile exclusive, edificând construcția cu ajutorul părinților și al copiilor ei, astfel că pârâtul nu are niciun drept asupra lui. În plus, acesta a gajat locuința la pârâta CEC B SA, fără cunoștința și acceptul reclamantei.
În drept s-au invocat prevederile art. 492 Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri și s-a solicitat admiterea probei testimoniale.
Legal citat, pârâtul H.E. nu a formulat întâmpinare și nu și-a delegat reprezentant în instanță pentru expunerea poziției procesuale.
Legal citată, intimata CEC B SA a depus întâmpinare, precizată la termenul din 28. 11. 2011, prin care a solicitat să se respingă cererea reclamantei. Partea a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
În motivare se arată că promovarea unei cereri de partaj bunuri comune nu poate afecta dreptul de ipotecă constituit în favoarea intimatei în temeiul contractului nr. 1399/24. 08. 2006, înscris în CF nr. 25187 M - D, acesta fiind instituit cu respectarea cerințelor legale și cu consimțământul valabil al proprietarilor imobilului în speță. Prin contractul de linie de credit nr. 25/24. 08. 2006, atât reclamanta cât și pârâtul au fost de acord cu constituirea ipotecii până la rambursarea integrală a creditului acordat de către Bancă SC C SRL, cunoscând că în cazul nerespectării obligațiilor asumate se va proceda la executarea silită a obligației. Față de neîndeplinirea de către debitoarea SC C SRL a obligației de plată a creanței, s-a procedat, prin intermediul Corpului propriu al Executorilor Bancari, la efectuarea procedurilor execuționale de recuperare a creanței și a accesoriilor, în valoare totală de 163.213 lei. De asemenea, din cuprinsul Contractului de ipotecă rezultă că acesta a fost semnat personal de reclamantă și de pârât, astfel că nu se poate invoca necunoștința de cauză sau lipsa consimțământului. Așadar, având în vedere că ipoteca este un drept real accesoriu, acesta nu se poate stinge decât în urma lichidării obligației corelative, astfel că acțiunea de față nu poate avea ca efect paralizarea dreptului intimatei de a urmări imobilul, indiferent de titularul succesiv al acestuia.
Referitor la interogatoriul în cauză, intimata menționează că nu are cunoștință cu privire la contribuția reclamantei sau pârâtei la dobândirea imobilului, că reclamanta a semnat contractul de ipotecă nr. 1399/24. 08. 2006 și că nu este de acord cu radierea sarcinilor din CF, întrucât creanța garantată cu ipotecă constituită asupra imobilului situat în localitatea M, sat D, nr. 174, jud. Bistrița-Năsăud, nu a fost recuperată de intimată.
În drept s-au invocat prevederile art. 115-118 și 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Prin cererea de întregire de acțiune, depusă la dosarul cauzei la termenul din 21. 05. 2012, reclamanta a solicitat instanței să dispună radierea înscrierilor din CF nr. 25187, nr. cad. 80 D, de la C 1, 2 , 3, reprezentând înscriere ipotecă, ca fiind lipsite de obiect raportat la dispozitivul Sentinței penale nr. 520/2011 a Judecătoriei B și repunerea părților în situația anterioară.
În motivare se arată că în urma pronunțării hotărârii judecătorești anterior menționate, contractul de ipotecă nr. 1399/24. 08. 2006 a fost anulat, fiind constatat fals.
În drept s-au invocat prevederile art. 132 Cod procedură civilă și art. 908 pct. 3 și urm. Cod civil.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 21. 05. 2012, pârâta CEC B SA a solicitat instanței să constate că nu se poate realiza partajul bunurilor comune în forma cerută de reclamantă, având în vedere prezumția de comunitate a bunurilor instituită prin prevederile art. 30 din Codul familiei. Mai arată că este de acord cu partajarea bunului imobil prin atribuirea acestuia reclamantei, cu plata sultei corespunzătoare în favoarea fostului soț, din care să fie acoperită cu prioritate creanța acesteia.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 18. 06. 2012, intimata a solicitat instanței să constate că notele de ședință, calificate inițial de aceasta ca fiind o cerere reconvențională, nu întrunesc dispozițiile art. 119 Cod procedură civilă, acestea fiind apărări și precizări. Totodată, intimata a mai solicitat și să se dispună efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii bunului a cărui partajare se cere.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele:
Art. 137 Cod procedură civilă instituie prin normă cu caracter imperativ în sarcina instanței obligația de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond ori de procedură care fac inutilă cercetarea pe fond a cauzei. De asemenea, în temeiul prerogativelor conferite instanței prin dispozițiile art. 129 al. 4 și 5 Cod procedura civilă, instanța nu este ținută de titlul dat de către o parte litigantă unui înscris, ci are obligația de a clarifica natura juridică a acelui înscris în raport de principiul disponibilității părților, respectiv de voința acestora prin prisma finalității urmărite.
La termenul de judecată din data de 21. 05. 2012 pârâta CEC B SA, prin reprezentantul său, a solicitat instanței, prin notele de ședință depuse la fila 214 dosar, efectuarea partajului cu stabilirea de cote egale în favoarea soților H, indicând valoarea imobilului la suma de 140.000 lei, notele de ședință fiind calificate de către instanță ca fiind, în realitate, o cerere reconvențională. În acest sens, instanța a pus în vedere pârâtei să achite taxa judiciară de timbru datorată astfel după cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 220 dosar, însă pârâta nu s-a conformat acestei obligații, sens în care a fost invocată, la data de 18. 06. 2012, excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale.
Susținerile acestei părți litigante în sensul că o atare modalitate de partajare a imobilului reprezintă doar o apărare de fond nu pot fi primite de către instanță, deoarece pârâta tinde la obținerea unei modalități diverse de împărțire a bunului care produce efecte juridice viitoare diverse față de cele solicitate de către reclamantă prin acțiunea pendinte. Evident că, atâta timp cât cotele de contribuție sunt contestate, taxa de timbru se impune a fi achitată la nivelul sumei care se contestă.
În procedura analizării aceste excepții, instanța reține că art. 20 al. 1 din Legea nr. 146/1997 prevede că "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat";. În al. 2 al aceluiași articol se arată de către legiuitor că "Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată";. În fine, sancțiunea pentru nerespectarea acestor dispoziții este consacrată prin alin. 3 din art. 20 care stipulează că "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii";.
Aceleași dispoziții imperative, căci este fără echivoc aspectul că normele edictate au caracter imperativ, nefiind lăsate la latitudinea părților ori a instanței de judecată, ci fiind instituite cu titlu obligatoriu în sarcina titularilor cererilor, sunt reiterate prin OMJ nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997. Astfel, în art. 5 al. 1 se arată că "Se consideră acțiuni și cereri evaluabile în bani cele al căror obiect este un drept patrimonial ce poate fi evaluat în bani";. Art. 35 al. 1 prevede, de asemenea, că "taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor";. Al. 3 al aceluiași articol stipulează că "în cazul în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau a cererii, ori dacă în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța judecătorească va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată";. În fine, sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei obligații este consacrată prin al. 5 al art. 35 care prevede textual că "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii";.
Așa fiind, instanța va admite excepția nelegalei timbrări în raport de temeiurile juridice anterior enunțate, sens în care va anula cererea reconvențională formulată în cauză de către pârâta CEC B SA în contradictoriu cu H.M.E. și H.M. ca fiind netimbrată.
În ceea ce privește starea de fapt, din probatoriul administrat în cauză instanța reține că a rezultat că reclamanta H.M.E. s-a căsătorit cu pârâtul H.M. la data de 18. 05. 1982, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț la data de 04. 04. 2011, în baza sentinței civile nr. 3103/04. 04. 2011 pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosar nr. 1824/190/2011.
Imobilul de natură teren și construcții în regim de înălțime P+M, evidențiat în CF nr. 25187 nr. cad. 80 M-D, provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 1060 D, reprezintă proprietatea tabulară a reclamantei H.M.E. și a pârâtului H.M., soți la data edificării, bun comun dobândit cu titlu de reconstituire și edificare în cotă de 1/1 părți.
Prin contractul pentru linie de credit nr. 25/24. 08. 2006 încheiat cu pârâta CEC B, pe de o parte și numiții M.F. și T.R.S., ambii asociați ai SC C SRL, societatea comercială a devenit beneficiara unei linii de credit pentru suma de 130.000 lei pentru o perioadă de 12 luni, începând cu data de 31. 08. 2006 până la data de 30. 08. 2007, credit garantat prin instituirea unei ipoteci de rang 1 în favoarea pârâtei CEC B B asupra imobilelor identificate CF nr. 25187 nr. cad. 80 M - D, proprietatea comună a foștilor soți H.
Urmare a neplății ratelor scadente potrivit contractului pentru linie de credit, pârâta creditoare a demarat formele de executare silită, prevalându-se de dreptul de ipotecă anterior reținut, ocazie cu care reclamanta a intrat în posesia actelor de executare, luând astfel la cunoștință despre existența contractului de ipotecă și procedând la exercitarea căii contestației la executare, dar formulând și o plângere penală pentru înșelăciune, complicitate la înșelăciune, fals și uz de fals împotriva pârâtului H.M., susținând în această plângere penală că nu a semnat contractul de ipotecă, nefiind în țară în acea perioadă, aspect dovedit prin copia pașaportului depusă la dosarul penal.
Prin sentința penală nr. 520/12. 04. 2011 pronunțată de Judecătoria B în dosar nr. 6541/190/2010, a fost condamnat inculpatul H.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute prin art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată, iar în baza art. 348 Cod procedură penală, sub aspectul laturii civile, instanța a anulat ca fals contractul de ipotecă nr. 1399/24. 08. 2006 autentificat sub nr. 3422/25. 08. 2006 de către BNP V.M..
Ca urmare, acțiunea pendinte a reclamantei a fost precizată, în sensul constatării calității de bun comun dobândit prin contribuție exclusivă, urmând a se dispune partajul în natură prin atribuirea acestui bun reclamantei, fără plata vreunei sulte compensatorii, precizare față de care pârâtul nu a formulat nicio apărare în fața instanței.
În acest sens, instanța reține că, la nivel de principiu, legiuitorul a consacrat prezumția că bunurile dobândite în timpul căsătoriei soților sunt bunuri comune dobândite în cote egale, prezumție regăsită în prevederile art. 30 din Codul familiei, însă această prezumție este una relativă, ce poate fi răsturnată prin oricare dintre mijloacele de probă permisive prin prisma art. 1169 și art. 1170 Vechiul cod civil aplicabil în raport de data întocmirii actelor.
Pe de altă parte, relevant este și principiul în conformitate cu care constatările și dispozițiile date de către instanță în cadrul unui dosar penal în ceea ce privește latura civilă a cauzei sunt obligatorii într-un proces civil, în cauză contractul de ipotecă fiind anulat prin sentința penală nr. 520/12. 04. 2011.
Este reală susținerea pârâtei CEC B SA că ipoteca este un drept real accesoriu, însă tot la fel de real este aspectul că acest contract este unul de sine stătător ce poate fi supus, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de valabilitate, controlului instanței de judecată, obligația principală având doar rolul de a da naștere unei clauze accesorii și nu de a condiționa însăși valabilitatea acesteia, condițiile de valabilitate fiind în mod expres prevăzute de lege prin norme cu caracter imperativ.
De asemenea, instanța reține că art. 225 Cod procedură civilă stabilește eventualele sancțiuni care se pot aplica în situația în care o parte litigantă refuză să răspundă ori să se prezinte la luarea interogatoriului. Chiar dacă ne găsim în prezenta unei norme cu caracter dispozitiv ce lasă la aprecierea instanței luarea unei atare sancțiuni, în raport de coroborarea probatoriului administrat în cauză, instanța reține că neprezentarea la interogator echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor părții adverse. Astfel, cele reținute în cadrul dosarului penal cu privire la contribuția pretinsă de către pârât la edificarea imobilului nu pot fi coroborate de către instanță cu nicio altă probă, pârâtul nedovedind în nici un fel susținerile sale și neformulând nicio apărare în cauză astfel încât prezumția bunului comun dobândit în cote egale să poată fi consacrată prin hotărâre judecătorească.
Deci, se poate conchide că, în raport de întreaga stare de fapt coroborată cu probațiunea administrată în cauză, prin prisma art. 1169 Vechiul cod civil, primul capăt de cerere al reclamantei vizând dobândirea cu contribuție exclusivă a bunului este fondat, aspect pentru care acesta va fi admis ca atare. Prin prisma prevederilor art. 673 indice 1 și urm. Cod procedură civilă, instanța va atribui reclamantei imobilul de natură teren și construcții în regim de înălțime P+M, evidențiat în CF nr. 25187 nr. cad. 80 M-D, provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 1060 M-D fără plata sultei compensatorii.
Văzând, de asemenea, dispozițiile instanței din sentința penală nr. 520/12. 04. 2011, instanța va constata anulat contractul de ipotecă nr. 1399/24. 08. 2006 autentificat sub nr. 3422/25. 08. 2006 de către BNP V.M.. Totodată, în raport de principiul accesorium sequitur principale, instanța va admite cererea reclamantei de a se dispune radierea înscrierilor din CF nr. 25187, nr. cad. 80 M-D, provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 1060 D, de sub C 1, 2 , 3 din foaia de sarcini, dispunând, totodată repunerea părților în situația anterioară.
Așa fiind, în raport de prevederile art. 1169 Vechiul cod civil coroborat cu art. 673 indice 1 și urm. Cod procedură civilă, instanța va admite ca fiind fondată acțiunea precizată a reclamantei.
Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu au fost solicitate, rațiune pentru care acestea nu vor fi acordate.
Împotriva hotărârii expuse a declarat apel, în termen legal, pârâta CEC B SA B, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței civile apelate, in sensul respingerii capătului de cerere prin care reclamanta H.M.E. a cerut atribuirea imobilului, bun comun, dobândit in timpul căsătoriei cu soțul H.M., reprezentând casa de locuit in regim de inaltime P+M si teren aferent in suprafața de 1700mp, situat in loc. D nr.174a, jud. B, inscris in CF 25187, nr. Cadastral 80, apreciind hotărârea atacată ca fiind netemeinica si nelegala.
În motivare, arată că în fata instanței de fond și-a formulat apărarea prin intampinare, că interesul major si principal al apelantei creditoare intr-o cerere de partaj este acela de a-si realiza creanța, astfel incat modalitatea de infaptuire a împărțelii judiciare trebuie aleasa in asa fel incat sa nu ingreuneze situația creditoarei care urmărește un bun comun pentru ceea ce i se datorează de unul din codevalmasi. Or, prin atribuirea imobilului in proprietatea codevalmasului neobligat fata de creditoare s-a incalcat, in mod flagrant, dreptul creditoarei ipotecare, intrucat in acest fel urmărirea ulterioara a imobilului a devenit imposibila.
Solicită a se observa precizările făcute de către reclamanta prin acțiunea introductiva si sa se constate faptul ca prima instanța nu a stabilit corect situația de fapt or, instanța de judecata este obligata sa lămurească cauza sub toate aspectele, pe baza de probe. Principiul adevărului implica cerința ca toate imprejurarile de fapt ale cauzei sa fie stabilite de către instanța in deplina concordanta cu nulitatea. Reclamanta s-a căsătorit cu paratul H.M., in anul 1982, căsătorie desfăcuta, in prezent, prin divorț. Dupa data incheierii căsătoriei, soții H, au dobândit si edificat imobilul in cauza, bun comun al soților. Din Extrasul CF al cârtii funciare nr.25187, Titlul de proprietate nr. 90467/2007 si Nota de constatare nr.25/2005, rezulta calitatea de proprietari a ambilor soti asupra imobilului supus partajului, atat in momentul reconstituirii dreptului de proprietate, cat si la momentul edificării acestuia. Totodată, pârâta subliniază faptul ca reclamanta nu a dovedit prin probele administrate in cauza, in fata instanței de fond, contribuția exclusiva pentru dobândirea imobilului ce i s-a atribuit, astfel ca instanța a pronunțat o hotărâre nelegala, neexercitandu-si rolul activ. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 5 din Cod de proc. civ. " judecătorii au indatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice gresala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale. Totodată, in conformitate cu dispozițiile art. 261 din același cod, hotărârea instanței de fond trebuie sa răspundă unor exigente ce privesc conținutul sau, printre care si cele referitoare la toate motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței cum si cele pentru care s-a inlaturat cererile părtilor, aratandu-se, totodată, si dovezile administrate.
Menționează că prin hotararea atacată, instanța retine, in considerente, ca bunul imobil ce face obiectul partajului si al dreptului de ipoteca este proprietatea tabulara a soților H, la data edificării, bun comun, dobândit dupa căsătorie cu titlu de reconstituire si edificare in cota de 1/1, dar, in dispozitiv, dispune atribuirea imobilului soției, fara plata sultei compensatorii, in condițiile in care reclamanta nu a arătat, in mod concret, in ce consta contribuția ei exclusiva la dobândirea si edificarea imobilului. De asemenea, arată că se poate constata cu ușurința ca afirmațiile reclamantei sunt simple susțineri neadevarate si nesustinute de probe temeinice, respectiv acte justificative din care sa rezulte contribuția de 100% in dobândirea imobilului ce i s-a atribuit. Pe de alta parte, contribuția majoritara pe care o pretinde reclamanta-intimata la dobândirea bunului comun nu rezulta din probele administrate in cauza. Reclamanta afirma faptul ca a fost ajutata de părinți si copii, la data dobândirii si edificării imobilului, fara sa faca dovada contribuției acestora, amintește si faptul ca a vândut anterior un apartament, fara a face dovada ca apartamentul de care face vorbire a fost bun propriu si cu prețul din vânzarea lui ar fi achiziționat imobilul bun comun ce aparține ambilor soti. Contribuția mai mare a unuia dintre soti la dobândirea bunului comun trebuie temeinic si neechivoc dovedita or, in absenta unor probe certe in acest sens, instanța a pronunțat o sentința nefondata.(in acest sens, s-a pronunțat C.A. Cluj prin Decizia civila nr. 2217/R din 6 oct.2006
Totodată, apreciază că instanța de fond, desi trebuie sa aiba rol activ nu a disecat dispozițiile art 673 ind.9 din Cod proc civ., astfel incat formarea loturilor se va face tinandu-se seama si de dispozițiile art. 741 din vechiul cod civil (in vigoare la data investirii instanței cu soluționarea partajului), potrivit cărora "la formarea si compunerea pârtilor/loturilor, trebuie sa se dea in fiecare parte, pe cat se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natura si valoare".
Mai mult, instanța de fond retine in dispozitivul hatararii, repunerea părtilor in situația anterioara, in sensul reinscrierii dreptului de proprietate a reclamantei-intimate H.M.E. si a paratului-intimat H.M. asupra imobilului construcție, cu titlu de edificare si asupra terenului aferent, cu titlu de reconstituire, conform Titlului de proprietate nr. 90467/2007 si Notei de constatare nr.25/2005, dar atribuie imobilul, in intregime, reclamantei-intimate, fara plata sultei compensatorii. Soluția este nelegala pentru faptul ca instanța constanta ca imobilul este bun comun dobândit in timpul căsătoriei, dar profita de imposibilitatea paratului de a-si formula o apărare temeinica, neexprimandu-si poziția procesuala si pronunța o hatarare prin aplicarea greșita a legii.
In alta ordine de idei, apelanta pârâtă arată că solicită sa se constate aplicarea greșita a legii de către instanța de fond prin atribuirea imobilului -casa de locuit in patrimoniul reclamantei si radierea inscrierii dreptului de ipoteca al Băncii din CF, ceea ce a dus la prejudiciarea intereselor apelantei prin pronunțarea unei hatarari netemeinice si nelagale.
In al doilea rand, solicită sa se constate ca, in mod greșit, instanța de fond a admis cererea de intregire a acțiunii introductive prin care reclamanta a solicitat radierea din Cartea Funciara a dreptului de ipoteca. Reclamanta si-a intemeiat cererea având in vedere dispozițiile art. 132 din codul de proc civ., astfel ca instanța la prima zi de înfățișare, care, potrivit art. 134 din CPC este aceea in care părțile legal citate pot pune concluzii, poate da reclamantului un termen pentru modificarea si intregirea cererii. Dupa acest termen cererea poate fi primita numai cu consimțământul paratului. Subliniază faptul ca apelanta-parata nu si-a exprimat consimțământul in acest sens. Din actele de procedura existente la dosarul cauzei se poate observa faptul ca intregirea acțiunii de către reclamanta a avut loc la termenul de judecata din data de 21.05.2012, deci dupa aproximativ un an de la prima zi de infatisare. Instanța de fond trebuia sa respingă capătul de cerere privind intregirea acțiunii, ca tardiv formulat, având in vedere ca a trecut un an de la prima zi de infatisare. Mai mult, solicită sa se constate aplicarea greșita a legii de către instanța de fond, intrucat este inadmisibil sa se admită intregirea acțiunii dupa administrarea probatoriului in cauza si dupa închiderea dezbaterilor. Totodată, din actele de procedura rezulta ca la termenul de judecata din 20.02.2012 instanța a rămas in pronunțare, care, ulterior, s-a amânat, apoi in 27.02.2012 a repus cauza pe rol pentru a redeschide dezbaterile, iar dupa terminarea cercetării judecătorești a incuviintat reclamantei cererea privind intregirea acțiunii, incalcand principiul contradictorialitatii. Menționează că pârâta a invederat instanței aceste aspecte, insa nu a ținut cont de cele invocate in ședința publica si nici nu a consemnat in incheierea de ședința, de la acea data, poziția lor procesuala.
Cu privire la calificarea de către instanța a notelor de ședința din data de 21.05.2012 depuse de către Banca, prin imputernicit, ca fiind o cerere reconventionala, apelanta pârâtă solicită sa se constate, din cuprinsul lor, ca acestea sunt apărări de fond, prin care a invederat instanței ca imobilul a cărui partaj s-a solicitat este bun comun in devălmășie si ca acesta nu poate fi atribuit exclusiv unuia dintre foștii soti, fara sulta compensatorie către celalalt sot, chiar daca soțul parat nu a formulat nicio apărare in acest sens. Cu aceasta ocazia a invocat dispozițiile incidente din Codul Familiei, precum si lezarea intereselor apelantei, in calitate de creditoare ipotecara. In temeiul rolului activ si a justei soluționări a cauzei instanța ar fi trebuit sa faca o impartire echitabila a loturilor codevalmasilor.
Consideră ca instanța si-a motivat hotărârea profitând de pasivitatea si neexercitarea dreptului la apărare a paratului-intimat, astfel incat au fost lezate interesele Băncii in calitate de creditoare. Mai mult, instanța trebuie sa exercite un rol activ pe parcursul judecații si sa soluționeze cauza, in funcție de probatoriul administrat. Cu toate ca reclamanta nu a făcut dovada contribuției exclusive in achiziționarea imobilului, iar, in dosarul penal cu nr. 6541/190/2010 din materialul probator rezulta, fara dubii, ca paratul H.M. a avut o contribuție in edificarea imobilului, primind bani in acest scop, totuși instanța nu a avut in vedere intreg probatoriul pentru a pronunța o hotărâre justa in cauza. De asemenea, arată apelanta că instanța trece cu vederea faptul ca prin pasivitatea sa, paratul-intimat a urmărit sa-si diminueze drepturile patrimoniale, lipsand apelanta de posibilitatea de a recupera sumele de bani de care a fost lipsita prin acordarea creditului. Prin promovarea acțiunii de partaj instanța in concurs cu reclamanta a făcut dovada intenției de fraudare a apelantei, in calitate de creditoare ipotecara.
Arată faptul ca, daca instanța si-ar fi exercitat rolul activ, coroborând probele administrate in prezentul dosar cu probele la care se face referire in Sentința penala nr. 520/12.04.2012 ar fi constatat ca, si, paratul-intimat a avut o contribuție semnificativa, atat la dobândirea imobilului, cat si la edificarea lui, ori, in condițiile in care dispui atribuirea imobilul unui codevalmasi nu poti sa-l prejudiciezi pe celalalt, fara a motiva hotărârea pe baza dovezilor administrate.
Pe de alta parte, apelanta-parata a fost prejudiciata, prin radierea din cartea funciara a dreptului de ipoteca, drept real, accesoriu unei obligații principale, ce garanta recuperarea creditului acordat.
In drept, invocă dispozițiile art. 282 si urm. din Codul de procedura civila, art. 298 Cpc si art. 292 alin.1 cpc, precum si dispozițiile la care a făcut trimitere in conținutul apelului.
Intimata reclamantă H.M.E. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelul formulat ca fiind nefondat, menținerea ca fiind temeinica si legala a sentinței pronunțata de Judecătoria B, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata a apelantei, invocând în drept disp.art.115, 242 alin. 2, 274 Cod proc. Civ.
Invocă excepția inadmisibilitatii apelului formulat, motivat de aspectul ca apelanta nu a inteles sa plătească taxa de timbru pentru cererea reconventionala inițial depusa la fondul cauzei "ar toate critici le aduse sentinței privesc acest aspect, partajul si radierea "Potecii. Nu au posibilitatea sa acopere acest incident procedural prin promovarea unei cai de atac ordinare atat timp cat nu si-au timbrat pretențiile din cererea reconventionala in fata instanței de fond.
Cu privire la celelalte critici inserate in memoriul depus in susținerea apelului, apreciază toate sunt nefondate si se impune inlaturarea lor si respingerea felului formulat ca nefondat, instanța de fond a avut in vedere toate aspectele invocate de către intimata, a avut in vedere si probele existente la dosarul cauzei si pe cale de consecința, coroborarea acestora a avut drept concluzie admiterea acțiunii. Răspunsul la interogator al apelantei in fata instanței de fond a fost unul evaziv, in sensul ca, a menționat ca nu are cunostiinta de modalitatea de dobândire a proprietăților si a menționat ca are un drept de creanța garantat cu ipoteca de rand unu. Aceasta mențiune, o apreciază fa fiind total eronata si instanța de judecata, corect a redeschis dezbaterile dupa consultarea sentinței penale si a dosarului acvirat pe cale scurta, si s-a pronunțat si asupra radierii unei ipoteci invalide.
In lipsa taxei de timbru achitata pentru cererea reconventionala, apelanta având termen in cunostiinta, instanța a apreciat corect si declarația paratului H.M. care a fost de acord cu acțiunea reclamantei, ratând ca este bolnav si are o incapacitate de munca de grad doi fiind pensionat, astfel ca veniturile lui nu-i permiteau sa achiziționeze terenuri si sa edifice case, reclamanta fiind cea care era plecat la munca in Anglia, aspect care a reieșit si din dosarul penal cat si din contestațiile la executare promovate.
Apelanta prin reprezentantul sau și note de ședință solicită respingerea excepției inadmisibilitatii apelului, susținând că apelul declarat este o cale de atac comuna, ordinara, de reformare, devolutiva, prin care a invocat nemulțumiri fata de hotărârea primei instanțe, așadar, niciuna dintre parti nu poate fi lipsita de dreptul exercitării cailor de atac; și reiterează în esență motivele apelului.
Examinând prioritar conform art. 137 Cod proc civ excepția inadmisibilității apelului, tribunalul constată netemeinicia.
Instanța de control judiciar a constatat că apelul nu este fondat.
| ← GRĂNIŢUIRE – ADMISĂ. Jurisprudență Grăniţuire | HOTĂRÂRE CARE SĂ ŢINĂ LOC DE ACT AUTENTIC - RESPINSĂ → |
|---|
