CONTESTAŢIE LA EXECUTARE ÎMPOTRIVA TITLURILOR EXECUTORII EMISE DE CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 5318/2012 din data de 23.09.2013

CONTESTAȚIE LA executare ÎMPOTRIVA TITLURILOR EXECUTORII EMISE DE CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE .

Art. 110 Cod de procedură fiscală prevede că "(2) colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz. (3) Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Art. 141 (2) dispune "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege";.

Ori, în cauză titlul de creanță este Decizia de impunere nr.812/23.09.2010 care nu a fost comunicată contribuabilului, astfel încât actele de executare silită întocmite în dosarul nr. 158/29.10.2010 de intimata C.J.A.S. BN, sunt lovite de nulitate absolută, fiind emise în baza unui act care nu producea efecte juridice - considerente pentru care instanța va admite contestația le executare și va dispune anularea lor.

Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 5318/2012, pronunțată în dosarul nr. 10483/190/2011

Prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, în urma disjungerii capătului de cerere având acest obiect din dosarul nr. 8406/112/2010 a Tribunalului BN și declinării spre competentă soluționare, contestatorul J.C. a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 812/23.09.2010, a somației de plată și a titlului executoriu nr. 158/29.10.2010 emise de intimata C.A.S. BN cu privire la suma de 7.120,56 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că somația de plata menționată s-a emis în baza Titlului Executoriu nr. 158/29.10.2010. Titlul Executoriu nr. 158/29.10.2010, s-a emis în baza Deciziei de impunere nr. 812/23.09.2010. Deciziei de impunere nr. 812/23.09.2010, s-a întocmit cu încălcarea prevederilor art.83 din O.G. nr. 92/2003, Codul de procedura fiscala.

Decizia menționata nu a fost comunicata de către C.A.S. BN către reclamant. Calculul debitelor cuprinse in Deciziei de impunere nr. 812/23.09.2010, nu sunt reale. Contestatorul a fost titularul unei Asociației familiare cu sediul in J.B., str. P, nr.61 care a fost radiată conform Rezoluției nr. 672/23.02.2010 emisa de O.R.C. B-N.

Contestatorul a mai susținut că nu cunoaște dacă debitul stabilit se refera la impunerea veniturilor realizate de către AF-ul în cauză sau la alte venituri. In Decizia de impunere nr. 812/23.09.2010, venit baza calcul, se menționează venituri pentru care nu are cunoștința cum s-au stabilit, iar pentru anul 2010 cu toate ca AF-ul a fost radiat se calculează in continuare datorie de plătit. Suma de 7.120,56 lei nu îndeplinește condițiile legale de a fi certă, lichidă și exigibilă. Somația și titlul executoriu s-au emis cu încălcarea dispozițiilor art.174 si următoarele, din O.G. nr. 92/2003*, Codul de procedura fiscala, referitor la Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, deoarece Decizia de impunere nr. 812/23.09.2010 este un act administrative fiscal.

În probațiune, contestatorul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Intimata, C.A.S. BN, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulată.

În motivare, s-a arătat că în temeiul prevederilor capitoului V din Anexa la Ord. 617/2007 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate, precum și prevederilor legislației fiscale în materie de executare silită, funcționarul cu atribuții în acest domeniu a emis Somația nr. 158/29.10.2010 și titlul executoriu pentru suma totală de 7120,56 lei, reprezentând contribuții la asigurările sociale de sănătate, precum și accesorii pentru neefectuarea plăților la scadență, aferent veniturilor realizate din activitate independentă. La baza emiterii acestor documente se află decizia de impunere nr. 812/23.09.2010 despre care contestatorul afirmă că nu a primit-o. Însă din probele depuse la dosarul nr. 8406/112/2010 al T BN se observă că însuși contestatorul a anexat această decizie de impunere contestației formulate.

S-a mai arătat că anterior datei de sesizare a instanței cu judecarea prezentei contestații, contestatorului i s-a oferit posibilitatea de a uza de toate căile de atac prevăzute de lege în materie fiscală, pentru a contesta, fie și sumele înscrise in titlul de creanțe, fie pe baza de impunere, ceea ce nu a făcut.

Intimata a mai învederat instanței faptul că, contestatorul face parte din categoria de asigurați menționată de art. 257 (2) lit. b și art. 213 (2) lit. f din Legea nr. 95/2006 a reformei în domeniul sănătății, realizând venituri de natura celor din cedarea folosinței bunurilor în intervale de timp diferite și care nu se suprapun. Astfel a realizat venituri din activitate independentă până la intervenirea radierii iar veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt realizate în perioada februarie-septembrie 2010.

În conformitate cu prevederile art.215 din L.95/2006 obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz. Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Aceste prevederi se aplica și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente. Obligația de plata este trimestriala, iar in cazul neachitării la termenul legal datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere, calculate pe fiecare zi de întârziere, până la data plății, în condițiile Codului de procedură fiscală. Aceasta concluzie se desprinde din analiza art.257(7),261 coroborat cu art. 6, 7, 8 (1) si (5), art. 11 si 12 din Ordin 617/2007.

Cum contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de declarare și virare a acestor contribuții, funcționarul cu atribuții în domeniu a procedat conform art.35 din Ordin 617/2007, la individualizarea acestor sume emițând decizia de impunere nr. 641/31.08.2010 pe baza datelor transmise pe baza de Protocol de către organele teritoriale ale ANAF, cu referire la veniturilor din deciziile de impunere definitivă pentru 2005-2009 și estimativă până în 30 septembrie 2010. Pe baza informațiilor comunicate, a rezultat că contestatorul a realizat venituri din activitate independentă până în decembrie 2009 iar în intervalul februarie 2010 - septembrie 2010 a realizat venituri și din cedarea folosinței bunurilor. În consecință afirmația că nu are cunoștință despre cum s-au stabilit aceste venituri - este în totală contradicție cu informațiile care rezultă exclusiv din baza de date a D.G.F.P. BN și nu poate fi oricum primită doar pe baza unor simple afirmații în lipsa unor dovezi scrise.

Potrivit art.216 din L.95/2006, in cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F., denumită în continuare ANAF, CNAS prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Așadar in condițiile in care termenul legal acordat de legiuitor in vederea plații voluntare a expirat fara ca plata sa se fi efectuat, s-a procedat la emiterea actelor de urmărire din dosarul menționat.

In esența, debitorul contesta fondul titlului executoriu care nu este altceva decât fondul titlului de creanța, respectiv decizia 812/2010. In legătura cu aceasta critica s-a menționat ca in materie fiscala este instituita o procedura administrativa urmata de una judiciara prin care titlul de creanța se definitivează astfel ca se poate aprecia ca legea prevede o alta procedura care exclude de la cenzura instanței de executare, fondul acestui titlu. Insa pana in prezent, contestatorul nu a uzat de aceasta cale de atac a titlului de creanța.

Titlul de creanța devine, potrivit art.l41(2) din CP.fiscala titlu executoriu, la expirarea scadentei legale a obligației de plata. Iar emițând titlul executoriu in executarea titlului de creanța, organul de executare nu a făcut decât sa puna in executare dispozițiile articolului menționat, asa incat nu s-ar putea afirma ca s-ar fi emis un alt titlu executoriu, atipic.

In raport cu aceasta situație, ceea ce poate forma obiect al contestației la executare este legalitatea măsurii de executare silita pornita in temeiul titlului executoriu fiscal, pentru aspecte ce tin de executarea silita iar nu cuantumul obligațiilor fiscale inscrise in titlu întrucât nu se poate antama pe aceasta cale fondul titlului executoriu care reprezintă de altfel fondul titlului de creanța, si care poate fi analizat numai in cadrul procedurii speciale reglementate de Codul de procedura fiscala.

Cu privire la legalitatea măsurii de executare art.216 din L.95/2006 prevede ca in cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F., denumită în continuare ANAF, CNAS prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Așadar in condițiile in care termenul legal acordat de legiuitor in vederea plații voluntare a expirat fara ca plata sa se fi efectuat, s-a procedat la emiterea actelor de urmărire din dosarul menționat.

In ce privește legalitatea executării silite s-a arătat ca in conformitate cu art.110 din C.P.F. "(2)Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță (declarație de creanțe sau decizie de impunere ) sau al unui titlu executoriu, după caz

Conform Art.lll(l)C.P.Fiscala:Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează iar conform art.l41(2):Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

Art.ll9(l):Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.

Aceste dispoziții trebuie corelate cu . art.257(5) (8) si art.259(7)lit.b) din L.95/2006 in sensul ca "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat: să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă".

In pretențiile sale contestatorul pornește de la premiza ca in lipsa unui contract încheiat cu CAS BN, el nu ar avea obligația sa plătească sumele a căror colectare se urmărește. Aceasta premiza este insa greșita întrucât izvorul obligației este legea si nu contractul. De altfel obligativitatea plații contribuțiilor se degaja cu tărie din prevederile art.208(l),(3) si (6) L.95/2006 si trebuie analizata in legătura cu principiul solidarității celor care contribuie astfel ca aceasta obligație reprezintă in fapt o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sanatatii, si a celor care consacra obligația statului de a asigura protecția sociala a cetățenilor, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se afla in imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări sociale de sănătate (decizia 775/2009).

Legea instituie nu doar dreptul cetățenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate dar si obligația acestora de contribui la Fond. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuții sunt prevăzute la art.213, "astfel ca in afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintita" (decizia 1240/2010, 1304/2009), neachitarea contribuției la asigurările de sănătate fiind justificata doar in aceste situații, din imposibilitatea obiectiva a paturilor defavorizate material de a îndeplini aceasta obligație, nu pe ignorarea lor, cum este cazul in speța. In conformitate cu art.222 din aceeași lege se arata, este adevărat, dreptul asiguraților de a fi informați cel puțin o data pe an despre drepturile si obligațiile care decurg din sistem. Dar această obligație a fost îndeplinita de către CAS BN. Dovada sunt numeroasele anunțuri prin intermediul cărora s-a procedat la mediatizarea prin presa a drepturilor si obligațiilor asiguraților, inclusiv cele privind declararea acestor contribuții si plata lor. Aceste informații au menirea de a aduce la cunoștința publicului in general, atat drepturile dar si obligațiile care le incumba, intre care aceea de a plați contribuțiile la FNUASS. Iar in condițiile in care debitorii nu-si declara personal veniturile la Casa de asigurări de sănătate este evident ca nu are cum sa înștiințeze individual pe fiecare in parte neexistând baza de date decât din momentul transmiterii acestor informații conform Protocolului la care am făcut referire. Prin urmare este neîntemeiată contestația si cu privire la acest aspect. .

Pe de altă parte, documentele contestate respecta întocmai conținutul prevăzut in formularele-tip menționate in Ordinul MF.585/2005 si cuprind toate mențiunile la care face trimitere art.141 din C.proc,fiscala, (in ceea ce privește titlul executoriu ) si conținutul prevăzut de art. 145(2) si implicit cele menționate de art.43(2) in ceea ce privește conținutul Somației.

Documentele contestate precizează natura obligației de plata, cuantumul sumelor "toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii" astfel cum sunt menționate aceste cerințe la art. 141(11) din Cod proc.

In drept au fost invocate disp. art.115 si urm. din C.proc.civila,, 213, 216, 216, 257 din L.95/2006, Ordin CNAS nr.617/2007.

In probațiune, s-a anexat Protocolul 5282/95896/2007 încheiat intre CNAS si ANAF; Situația cu veniturile astfel cum au fost comunicate pe baza de Protocol-anexa 1 si anexa 2 -, copie după anunțuri; dosarul de urmărire al debitorului

Contestatorul a formulat o precizare de acțiune prin care arătat că prin sentința civila nr. 503/2011 pronunțata de Tribunalul BN in dosarul nr. 8406/112/2010, instanța de judecata își declină competenta materiala de soluționare a contestației formulate împotriva somației de plata si a titlului executoriu nr. 158/29.10.2010 in favoarea Judecătoriei B.

In baza deciziei de impunere nr. 812/23.09.2010, C.A.S BN a declanșat procedura de executare silita împotriva contestatorului emițând somația de plata si a titlul executoriu nr. 158/29.10.2010 pentru suma de 7.120,56 lei (contribuție 3.153,0 lei, majorări 3067,56 lei).

In actul administrativ fiscal, respectiv in decizia de impunere nr. 812/23.09.2010 se menționează ca devine titlu executoriu din ziua imediat următoare expirării termenului de plata, in condițiile legii, iar împotriva masurilor dispuse prin decizie se poate formula contestație in termen de 30 de zile care se depune la organul emitent, sub sancțiunea decăderii.

S-a mai precizat că decizia de impunere nr. 812/23.09.2010 nu i-a fost comunicata contestatorului, pentru a da posibilitatea formulării contestației in termen de 30 de zile, ci a fost transmisa odată cu somația de plata si a titlul executoriu nr. 158/29.10.2010, la peste 30 de zile de la emitere.

Decizia de impunere nr. 812/23.09.2010 a fost comunicata prin publicitate, prin anunț colectiv, prin afișare electronica, modalitate de comunicare pur formala, care nu îndeplinește condițiile legale de comunicare a actelor administrativ fiscale pentru a produce efecte in condițiile art. 45, al. 1, cod procedura fiscala.

In conformitate cu art. 44, al.l din OG 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, intimata nu face dovada legalei comunicări. Comunicarea se face potrivit art. 44 al. 2, prin prezentarea contribuabilului la sediul organului emitent pentru primire, prin remiterea sub semnătura de către persoane împuternicite, prin posta la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandata cu aviz de primire, precum si prin alte mijloace de comunicare fax, e-mail daca se asigura confirmarea primirii, prin publicitate in condițiile art. 95 cod procedura civila, citarea prin publicitate se dispune atunci când reclamantul dovedește ca deși a făcut tot ce i-a stat in putința nu a izbutit sa afle domiciliul pârâtului.

In cauză, decizia de impunere nr. 812/23.09.2010 nu a fost comunicata contestatorului in vreuna din formele prevăzute de lege pentru a o însuși, pentru a face plata de bunăvoie sau pentru a o contesta in condițiile art. 209 si urm. din OG 92/2003, esența legala a comunicării fiind aceea de a asigura cunoașterea de către contribuabil a obligațiilor de plata si a modalității de stabilire a acestora. Cita vreme intimata a comunicat celelalte acte de executare prin posta nimic nu o împiedica in a proceda la comunicarea deciziei de impunere in aceasta modalitate, nefiind permisa recurgerea la procedura publicității din moment ce cunoștea domiciliul contribuabilului.

Interpretarea data dispozițiilor art. 44 din OG 92/2003 este conforma si cu prevederile art. 43 din normele metodologice de aplicare a codului de procedura fiscala, potrivit cărora dispozițiile art. 90, 91, 92 din codul de procedura civila sunt aplicabile cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare si conforma cu Decizia nr. 536/2011 a Curții Constituționale.

Având in vedere ca nu s-a respectat procedura de comunicare legala a deciziei de impunere nr. 812/23.09.2010 decizia nu a devenit titlu executoriu in sensul prevederilor art. 141 al. 2 din OG 92/2003.

Pe de altă parte contestatorul a mai arătat că intre contestator ca persoana fizica si CJAS BN nu exista nici un raport contractual, contestatorul nu a încheiat niciun contract de asistenta sau de prestare servicii medicale cu casa de sănătate, nu exista nicio baza de impunere si niciun impozit stabilit prin decizie de impunere. In perioada 2006- 2012 contestatorul nu a beneficiat de servicii asigurate prin casa de sănătate. Nu s-a comunicat si contestatorul nu am primit decizie anuala de impunere la plata obligației către fondul de sănătate, in perioada 2005-2010 așa cum prevede art. 110, 141 cod procedura fiscala iar Decizia de impunere nr. 812/23.09.2010, contrar prevederilor legale, stabilește obligații de plata retroactive din anii 2005-2010.

Sumele calculate ca obligații de plata si majorări aferente anilor 2005-2007 sunt prescrise, solicitând sa dispuneți anularea lor, iar cu privire la "majorări", înscrise in titlului executoriu reprezintă un debit nelegal instituit deoarece nici o prevedere din OG 92/2003, Legea 571/ 2003, nu face referiri la "majorări", prevederile legale se refera la dobânzi si penalități care insa nu au fost menționate si individualizate prin titlul executoriu sau alte înscrisuri.

Anterior emiterii titlului de executare contestatorul nu a fost somat sa depună declarații fiscale, nu a primit nici o notificare sau înștiințare de plata prin care sa i se aducă la cunoștința ca figurează cu debite, contribuții, dobânzi, penalități de întârziere fata de casa de sănătate in calitate de persoana fizica, nu ca agent economic

S-a mai arătat că, contestatorul nu a depus nici o declarație privind obligațiile de constituire si plata a fondului de asigurări de sănătate, ca persoana fizica așa cum este identificat prin cod numeric personal si obligat la plata, împrejurare fata de care actele de executare sunt lovite de nulitate. Este real ca nu a depus ca persoana fizica declarație potrivit prevederilor art. 215 din legea sănătății, deoarece contestatorul nu era obligat legal ia o astfel de declarație, iar casa de sănătate a stabilit debitul si a emis titlul executor pe baza evidentelor de la finanțe.

Precizam ca veniturile in baza cărora au fost calculate obligații de plata la fondul de sănătate proveneau din activități independente desfășurate de un agent economic PFA separat si de sine stătător fata de persoana contestatorului, pentru acel agent economic trebuia calculate obligării de plata si emis titlul executoriu, pe baza evidentelor de la finanțe agent economic PFA radiat din 23.02.2010, dar pentru care s-au calculat in continuare contribuții si in anii 2010 si 2011.

Masurile de executare silita se iau in baza unui titlu de creanța valabil care devine executor in baza prevederilor art. 110, 141 cod procedura fiscala, care nu a fost niciodată emis pe numele contestatorului ca persoana fizica si chiar daca era obligat sa își asigure sănătatea potrivit art 259 al. 4, din legea 95/2006, aceasta lege nu conține nici o prevedere ca executarea silita se poată face fără existenta unui titlu de creanța, împrejurare fata de care casa de sănătate nu poate adaugă la lege.

Creanța presupusa de CAS BN creează o confuzie totala intre o persoana si un agent economic iar aceasta creanța înscrisa in titlul executoriu conține sume prescrise din anii 2006, 2007 nu este certa si lichida, nu rezulta din actul de creanța, potrivit prevederilor art. 379 cod procedura fiscala.

Este evident ca titlul de creanța, respectiv decizia de impunere nu a fost comunicat legal contestatorului potrivit art. 44 cod procedura fiscala, in consecința neexistenta unui titlu de creanța valabil care sa poată fi atacat potrivit art. 205, 218 cod procedura fiscala si nefiind prevăzuta procedura executării silite fără existenta unui titlu de creanța legal si valabil.

In drept: art. 399 si urm. cod procedura civila, art. 172 si urm. din OG 92/2003.

La data de 16.03.2012, contestatorul a depus la dosar o precizare a contestației prin care a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 812/23.09.2010, a somației de plată și a titlului executoriu nr. 158/29.10.2010, cu privire la suma de 7120,56 lei ca nelegale și neîntemeiate.

În motivare s-a arătat că între contestator ca persoană fizică și CJAS BN nu există nici un raport contractual, nu a încheiat nici un contract de asistență sau de prestări servicii medicale cu casa de sănătate, nu există nici o bază de impunere și nici un impozit stabilit prin decizie de impunere. S-a mai arătat că în perioada 2006-2012, contestatorul nu a beneficiat de servicii asigurate prin casa de sănătate, contestatorul nu a depus nici o declarație privind obligațiile de constituire și plată a fondului de asigurări de sănătate.

La termenul din data de 4 mai 2012, instanța a pus în discuție necesitatea disjungerii capătului de cerere privind anularea deciziei de impunere nr. 812/23.09.2010, de capătul de cerere privind contestația la executare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 9 noiembrie 2010, contestatorului J.C. i-a fost comunicat, Titlu executoriu nr. 158/29.10.2010 emis de C.A.S. BN privind contribuția la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în valoare de 3.153 lei și majorări de întârziere, în valoare de 3.967,56 lei; totodată fiindu-i comunicată și somația de plată emisă în baza acestui titlu executoriu, în dosarul de executare cu același număr.

Conform art. 211 alin. (1) teza 1 din Legea 95/2006, "sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară(...) și fac dovada plății contribuției la fond";.

Art. 208 alin. (3) lit. e) din Legea 95/2006, stipulează faptul că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar în baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, care, în cazul persoanelor care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, aplicată asupra veniturilor impozabile realizate.

Art. 216 din Legea 95/2006 stabilește că, în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, pentru colectarea contribuțiilor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, organele competente, trebuie să urmeze procedura și condițiile legale prevăzute de acest act normativ.

Analizând actele dosarului de executare nr.158/D/29.10.2010 a C.A.S. BN, instanța constată că acestea nu au fost îndeplinite cu respectarea prevederilor imperative prevăzute de Codul de procedură fiscală, urmând a fi anulate în consecință.

Astfel, conform art. 45 din Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală "Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii";.

Conform art. 41 din același act normativ "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale";.

Art. 85 alin 1 prevede că "Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4); b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

În cauză, actul administrativ fiscal prin care s-au stabilit contribuțiile datorate Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și accesoriile privind aceste contribuții, a căror executare silită a fost pornită în dosarul de executare nr. 158/D/29.10.2010, este Decizia de impunere nr. 812/23.09.2010 emisă de C.A.S. BN. Această decizie nu a fost comunicată contribuabilului cu respectarea dispozițiilor legale, astfel încât, în conformitate cu art. 45 din Codul de procedură fiscală, mai sus citat, aceasta nu putea să producă efecte la data emiterii somației.

Astfel, conform art. 44 Cod de procedură fiscală (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. (…) (2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate.

Intimata a emis Decizia de impunere nr. 812/23.09.2010, prin care s-au stabilit obligațiile fiscale care fac obiectul cauzei și a procedat la "comunicarea"; acesteia prin publicitate, prin anunț colectiv, potrivit procesului-verbal întocmit de către Compartimentul Administrare contribuții, Creanțe. Această modalitate de comunicare a actului fiscal, este pur formală și nu îndeplinește condițiile legale de comunicare a actelor fiscale, pentru că așa cum rezultă din prevederile Ordinului ministrului finanțelor nr. 94/2006, comunicarea actelor fiscale prin publicitate, trebuie să se facă doar în mod excepțional. Așadar punctul 1 Anexa 2 din acest din urmă act normativ dispune: "Comunicarea prin publicitate se efectuează în situația în care actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una dintre modalitățile de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a), b) și c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare";.

Așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus citate, pentru a fi considerată valabilă comunicarea actului fiscal, intimata este cea care trebuia să facă dovada că o altă modalitate de comunicare a actului nu a fost posibilă, fiind necesară recurgerea la această modalitate excepțională de comunicare - publicitatea. Ori, aceasta a comunicat decizia de impunere prin publicarea unui anunț colectiv, invocând apoi prevederile art. 95 (4) Cod de procedură civilă - privind buna sa credință. Apărările intimatei, privind lipsa unei baze de date cu privire la contribuabili, vor fi înlăturate de instanță, deoarece aceste date au fost comunicate intimate odată cu veniturile realizate de către A.F.P. B, astfel încât exista posibilitatea comunicării actului fiscal prin modalitățile prevăzute de art. art. 44 alin. (2) lit. a), b) și c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, așa cum a fost comunicată de altfel, ulterior și somația din dosarul de executare.

Pentru aceste considerente, instanța constată că Decizia de impunere nr. 812/23.09.2010, nu a fost în mod valabil comunicată contribuabilului, la data emiterii somației de plată, astfel încât se impune anularea actelor de executare emise în baza acestui act de creanță, respectiv Titlu executoriu nr. 158/29.10.2010 emis de intimata C.A.S. BN și somația cu același număr.

Art. 110 Cod de procedură fiscală prevede că (2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz. (3) Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Art. 141 (2) dispune "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege";.

Faptul că ulterior începerii executării silite în Dosarul nr. 158/29.10.2010, i-a fost comunicată contestatorului decizia de impunere, nu poate să acopere neregularitățile actelor de executare efectuate în acest dosar - valabilitatea acelor de executarea fiind analizată de instanță prin prisma situației existente la data emiterii lor.

În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei de impunere nr. 812/23.09.2010, acesta nefiind în stare de judecată va fi disjuns din prezentul dosar, urmând a se forma un nou dosar având ca obiect "anulare act - contencios administrativ";, având aceleași părți

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta D.G.F.P. BN solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii contestației la executare.

În motivare s-a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv fiind lipsită de temei legal și necuprinzând motivele pe care se sprijină soluția, respectiv cele prin care au fost înlăturate apărările intimatei-recurente, cu privire la analiza și tranșarea chestiunilor ridicate în soluționarea speței deduse judecății, solicitând a face aplicațiunea dispozițiilor art. 304 si 3041 C. procedură civilă, în sensul examinării cauzei sub toate aspectele.

In principal se consideră că prin modul cum instanța de fond a procedat la motivarea hotărârii atacate, a încălcat dispozițiile art.261 alin.(l),pct.5 C. procedură civilă, întrucât sentința civila recurată, nu cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței în a dispune o asemenea hotărâre, precum și cele pentru care au fost înlăturate apărările formulate, punând astfel instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica soluția adoptată, prin prisma normelor de drept aplicabile spetei. Mai mult instanța de fond nu a făcut o atentă analiză a tuturor cererilor și chestiunilor ridicate de către pârâți, ceea ce echivalează cu nejudecarea fondului, apărând astfel ca verosimilă și necontestată poziția contestatoarei-intimate exprimată prin acțiunea introductivă.

Titlul executoriu și somația de plată nr. 158/29.10.2010 au fost emise de către C.J.A.S. BN în baza titlului de creanță, devenită titlu executoriu în condițiile legii, ca urmare a neachitării voluntare de către contestatorul-intimat a obligațiilor stabilite în sarcina sa.

Contestatorul-intimat face parte din categoria de asigurați menționată de art.257(2) lit.b si art.213(2) lit.f din Legea nr.95/2006 a reformei în domeniul sănătății, cu modificările ulterioare, realizând venituri de natura celor din activități independente și a celor din cedarea folosinței bunurilor în intervale de timp diferite și care nu se suprapun.

Astfel a realizat venituri din activități independente până la intervenirea radierii (februarie 2010), iar venituri din cedarea folosinței bunurilor sunt realizate din închiriere, contract cu valabilitate în intervalul 2010-2011.

In conformitate cu prevederile art.215 din L.95/2006 obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz. Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Aceste prevederi se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente. Obligația de plată este trimestriala, iar în cazul neachitării la termenul legal de plată, se datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere, calculate pe fiecare zi de întârziere, până la data plații, în condițiile Codului de procedură fiscală. Această concluzie se desprinde și din analiza art.257(7), 261 din L.95/2006

Cum contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de declarare și virare a acestor contribuții, funcționarul cu atribuții în domeniu a procedat conform art.35 din Ordin 617/2007, la individualizarea acestor sume emițând decizia de impunere nr. 812//23.09.2010 pe baza datelor transmise pe baza de Protocol de către organele teritoriale ale ANAF, cu referire la veniturilor din deciziile de impunere definitivă pentru 2005-2009 și estimativă până în 30 septembrie 2010. Pe baza informațiilor comunicate, a rezultat că contestatorul a realizat venituri din activitate independentă până în decembrie 2009 iar în intervalul februarie 2010 - septembrie 2010 a realizat venituri și din cedarea folosinței bunurilor. In consecință afirmația că nu are cunoștință despre cum s-au stabilit aceste venituri - este în totală contradicție cu informațiile care rezultă exclusiv din baza de date a D.G.F.P. BN și nu poate fi oricum primită doar pe baza unor simple afirmații în lipsa unor dovezi scrise .

Potrivit art.216 din L.95/2006, în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F., denumită în continuare ANAF, CNAS prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Așadar in condițiile in care termenul legal acordat de legiuitor in vederea plații voluntare a expirat fără ca plata să se fi efectuat, s-a procedat la emiterea actelor de urmărire din dosarul menționat.

In esență, debitorul contestă fondul titlului executoriu care nu este altceva decât fondul titlului de creanța, respectiv decizia 812/2010. In legătura cu această critică se menționează că în materie fiscală este instituită o procedură administrativă urmată de una judiciară prin care titlul de creanță se definitivează astfel că se poate aprecia că legea prevede o altă procedură care exclude de la cenzura instanței de executare, fondul acestui titlu. Însă până în prezent, contestatorul nu a uzat de această cale de atac a titlului de creanță.

Titlul de creanță devine, potrivit art.l41(2) din CP.fiscală titlu executoriu, la expirarea scadenței legale a obligației de plată. Iar emițând titlul executoriu în executarea titlului de creanță, organul de executare nu a făcut decât să pună în executare dispozițiile articolului menționat, așa încât nu s-ar putea afirma că s-ar fi emis un alt titlu executoriu, atipic.

In raport cu această situație, ceea ce poate forma obiect al contestației la executare este legalitatea măsurii de executare silită pornită în temeiul titlului executoriu fiscal, pentru aspecte ce țin de executarea silită iar nu cuantumul obligațiilor fiscale înscrise în titlu întrucât nu se poate antama pe aceasta cale fondul titlului executoriu care reprezintă de altfel fondul titlului de creanța și care poate fi analizat numai în cadrul procedurii speciale reglementate de Codul de procedură fiscală.

Cu privire la legalitatea măsurii de executare art.216 din L.95/2006 prevede că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F., denumită în continuare ANAF, CNAS prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Așadar în condițiile în care termenul legal acordat de legiuitor în vederea plății voluntare a expirat fără ca plata să se fi efectuat, s-a procedat la emiterea actelor de urmărire din dosarul menționat.

In ce privește legalitatea executării silite se menționează că în conformitate cu art.110 din C.P.F. "(2)Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță (declarație de creanțe sau decizie de impunere ) sau al unui titlu executoriu, după caz.

Conform Art.111(l)C.P.Fiscala: Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează iar conform art.l41(2):Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

Art.ll9(l): Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.

Aceste dispoziții trebuie corelate cu art.257(5) (8) si art.259(7)lit.b) din L.95/2006 în sensul că "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat: să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă".

In pretențiile sale contestatorul pornește de la premiza că în lipsa unui contract încheiat cu CAS BN, el nu ar avea obligația să plătească sumele a căror colectare se urmărește. Această premiză este însă greșită întrucât izvorul obligației este legea și nu contractul. De altfel obligativitatea plății contribuțiilor se degajă cu tărie din prevederile art.208(l),(3) si (6) L.95/2006 și trebuie analizată în legătură cu principiul solidarității celor care contribuie astfel că această obligație reprezintă în fapt o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări sociale de sănătate (decizia 775/2009).

De precizat este faptul că atâta timp cât debitorii nu-și declara în mod voluntar veniturile realizate la C.A.S. BN, este evident că aceasta din urma nu avea posibilitatea înștiințării în mod individual pe fiecare contribuabil-debitor, aceasta nefiind în baza de date decât din momentul transmiterii informațiilor cu privire la venituri de către D.G.F.P. BN, potrivit protocolului încheiat.

În drept, s-au invocat art.299 și următoarele Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate.

Tribunalul examinând, în baza prevederilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

← PRETENŢII .PREJUDICIEREA UNEI SOCIETĂŢI COMERCIALE PRIN...		SUCCESIUNE. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri →

CONTESTAŢIE LA EXECUTARE ÎMPOTRIVA TITLURILOR EXECUTORII EMISE DE CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre CONTESTAŢIE LA EXECUTARE ÎMPOTRIVA TITLURILOR EXECUTORII EMISE DE CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE