ORDIN DE PROTECŢIE. TEMEINICIE. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 891/2013 din data de 23.09.2013
ORDIN DE PROTECȚIE. TEMEINICIE.
Cum nu există nici starea de pericol la care face referire art. 23 alin. 1 din Legea pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, reclamanta nefiind în prezența unei situații care necesită instituirea măsurilor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. d și f, văzând și prevederile art. 27 și urm. din lege, instanța respinge cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată, ca fiind neîntemeiată. În privința măsurii prevăzută la lit. f al art. 23 din Legea nr. 217/2003, instanța reține că în speță nu este vorba despre acte de violență verbală sau psihologică exercitate asupra reclamantei de natură să impună interzicerea contactului telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 891/2013, pronunțată în dosarul nr. 418/190/2013
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta P.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul P.A., emiterea unui ordin de protecție, pentru o perioadă de 6 luni, prin care să fie obligat pârâtul să păstreze o distanță minimă de cel puțin 2-3 metri față de reclamantă, să-i fie interzis pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
În motivare, reclamanta arată că este căsătorită cu pârâtul din data de 20.08.1994 și împreună au doi copii minori: P.A.C., născută la data de 02.08.1996 și P.A.R., născut la data de 23.06.2004, conform certificatelor de naștere atașate.
Mai arată că, pârâtul reprezintă un real pericol pentru viața ei, având în vedere actele și faptele de violență (verbală, psihologică, economică) pe care le-a exercitat, în mod repetat, asupra ei, sau chiar a copiilor. Încă de la început, pe tot parcursul căsătoriei, pârâtul a agresat-o verbal, psihic și fizic, mai ales pe fondul consumului în exces de alcool, însă, părinții acestuia, care locuiesc în aceeași curte cu aceasta, au obligat-o, de fiecare dată, "să nu-i facă de rușine", adică să nu spună nimănui, și să nu divorțeze.
Susține reclamanta că toate agresivitățile s-au petrecut în prezența copiilor (chiar și a socrilor acesteia, inclusiv, în casa acestora), copii trăind o stare de permanentă frică față de tatăl lor, acesta agresându-i și pe aceștia, reproșându-le obținerea de note mai mici de 10, sau alte lucruri neîntemeiate.
Penultima agresare fizică gravă a reclamantei s-a petrecut de "Ziua Recoltei" în anul 2005, când, pentru vindecarea leziunilor provocate: spargere arcadă stângă, lovire nas, față, a avut nevoie de 11 zile îngrijiri medicale,(a se vedea certificatul medico-legal nr. 2751/I/a/1040 din 02.11.2005 anexat). Ultima agresare fizică, care a "încurajat-o", de altfel, să introducă prezenta cerere, s-a consumat în după-amiaza și seara zilei de 06.01.2013 (de Bobotează), când în autoturismul proprietate personală, cu care se întorceau, împreună cu copiii, de la un "grătar", unde a fost cu niște prieteni, când pârâtul i-a aplicat 2 pumni în față, provocându-i scurgere de sânge din nas și buza superioară, continuând acasă, când a luat-o de păr, a târât-o prin casă și a lovit-o cu pumnii și picioarele, reușind să-i fractureze piramida nazală și să-i tumefieze întreaga față: ochi, obraji. Bărbie (așa cum reiese din fotografiile făcute în spital, la 3 zile după agresiune). Totodată pârâtul, cât și mama acestuia, venită la ei în casă, au încercat să o oprească să meargă la spital sau să primească îngrijiri de orice fel. Într-un târziu, văzând că situația este gravă, pârâtul a permis fiicei lor să sune la 112, lucru care s-a și întâmplat. În scurt timp, la domiciliul acestora au ajuns echipaje de salvare și politie și a fost transportată de urgență la S.J.BN. În aceste condiții, a fost internată, mai întâi, la Secția"Urgențe" a S.J. BN, care a transferat-o, datorită afecțiunilor grave nazale și hemoragiei nazale, la Secția ORL a aceluiași spital, unde a stat internată din 06.01.2013 în 15.01.2013, conform Bilet externare/Scrisoare medicală atașată.
Drept urmare, SJML BN a eliberat Certificatul medico-legal nr. 81/I/ a/30 din 15.01.2013, stabilind că leziunile traumatice necesită 18-19 zile de îngrijiri medicale. Consideră actele de violență exercitate de pârât în mod repetat, cu atât mai grave, cu cât acestea au avut loc de cele mai multe ori, în prezența copiilor minori, cărora le-a indus o stare de groază și teroare.
Reclamanta, mai arată că, trăiește permanent o stare de teamă pentru viața sa și a copiilor săi, fiind nevoită de nenumărate ori să fugă și să se ascundă din calea pârâtului .
Art. 2 din Legea 217/2003 modificat prin Legea 25/2012, prevede că violența în familie reprezintă orice acțiune intenționată manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie, în speță, pârâtul, împotriva altui membru al aceleiași familii, respectiv reclamanta, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale sau psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte. Reclamanta arată totodată, că a formulat și înregistrat și o cerere de divorț la Judecătoria Bistrița, precum și o plângere penală pentru lovire, ceea ce a determinat-o să se teamă mai mult de momentul în care pârâtul va afla despre aceste demersuri legale ale sale.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, reclamanta s-a adresat cu o cerere instanței de judecată, solicitând emiterea unui ordin de protecție, pe un interval de 6 luni de zile, cu obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime de 2-3 metri față de reclamantă și respectiv interzicerea oricărei legături, inclusiv telefonică, prin corespondență sau în orice altă modalitate cu aceasta, invocând de o maniera exacerbată argumente mai mult sau mai puțin veridice, în vederea admiterii solicitării sale.
Din cele evocate de reclamantă, s-ar putea contura profilul pârâtului, ca fiind demn de un real pericol, nu doar pentru familia sa, cât și pentru societate, aspect care nu poate fi acceptat. Recunoaște că a comis unele erori, pe care le regretă amarnic, însă, cu siguranță acestea nu au fost săvârșite fără rațiuni determinante, fără provocări accentuate, fără umilințe produse, cu precădere, în public.
În cererea sa, reclamanta arată că încă de la începutul căsătoriei, acesta a agresat-o verbal, psihic și fizic, mai ales pe fondul consumului în exces de alcool, aspecte care nu sunt în concordanță cu realitatea obiectivă, întrucât la debutul mariajului, relațiile s-au derulat armonios, existând fundamentul propice unei căsnicii. În acest sens, reclamanta beneficia de un regim de viață privilegiat, având parte de toată înțelegerea și protecția sa, sens în care timp de doi ani de zile, aceasta nu a lucrat nicăieri, pârâtul fiind unicul întreținător al familiei.
În pofida faptului că a beneficiat de protecție și înțelegere din partea pârâtului, primul lucru pe care 1-a făcut în momentul în care s-a angajat în anul 2005, a fost să aibă o relație extraconjugală cu un coleg de serviciu, modificându-și conduita, venind extrem de târziu de la locul de muncă, uneori chiar în stare de ebrietate. Mai mult decât atât, începuse să sustragă lucruri de valoare din casă, în vederea valorificării acestora și a procurării de băuturi alcoolice. Pe fondul acestor deficiențe de comportament ale reclamantei, a avut o dispută mai aprinsă la acel moment dat, când i-a explicat că greșește foarte mult și că îl pune în posturi jenante față de familie și față de cunoscuți, acordând o nouă șansă căsniciei lor și iertând-o.
Ulterior, până în toamna anului 2005, nu au mai fost părtași la incidente nefericite, poate mici certuri inerente, când reclamanta a recidivat, respectiv s-a îmbătat din nou, punând iar familia în conjuncturi jenante, situație în care pârâtul a vrut să ia copiii de la socrii, unde se aflau în vizită, și să se întoarcă acasă, nemaisuportând umilințele provocate și conduita penibilă a reclamantei. Reclamanta s-a opus ca pârâtul să intre în camera unde se aflau copiii și să-i ia acasă, comportându-se ridicol și uzând de un limbaj nu tocmai demn pentru o mamă. Atunci pârâtul, sătul de toate aceste momente încărcate de tensiune și umilință, i-a aplicat o lovitură cu palma, după care soacra și cei doi cumnați au sărit la bătaie, împreună cu reclamanta. Văzând pârâtul că este singur și ei sunt patru, a început să se apere, lovind pe cine apuca, reușind să iasă din casă. De aici a rezultat practic certificatul medico-legal.
Susține pârâtul că, din pricina alcoolului pe care reclamanta începuse să-l consume în permanență, aceasta a decăzut atât de mult, încât a ajuns în faza în care nu mai conștientiza gravitatea acțiunilor și a vorbelor sale, denigrându-l pe acesta în fața colegilor, a prietenilor și a rudelor. Pe fondul stărilor de ebrietate din ce în ce mai frecvente în care se afla devenea extrem de agresivă, arțăgoasă, tensionată, agitată, nervoasă și cu o dorință nestăvilită de ceartă. Cazând în patima alcoolului, a revenit din nou la obiceiuri nefericite, respectiv la adulter, având o relație cu un alt coleg de serviciu, cu care a avut tupeul să întrețină relații intime chiar în patul copiilor lor, fiind observați de tatăl pârâtului. Ultimul eveniment neplăcut s-a petrecut în ziua de Bobotează, anul acesta, când reclamanta a consumat mai mult alcool decât era firesc, și în fața vecinilor, i-a făcut reproșuri fără încetare, l-a denigrat continuu și l-a umilit în permanență, provocându-i o scădere dureroasă a stimei de sine și un sentiment de rușine înfiorător. Seara, după ce au plecat spre casă, reclamanta a început cearta în mașină. Pârâtul, observându-i comportamentul și volumul ridicat al vocii, l-a făcut să-și piardă atenția la volan și astfel, să pună în pericol viețile tuturor membrilor familiei, i-a aplicat o palmă, iar într-un moment de isterie, ea i-a tras un pumn peste nas. După ce a ajuns acasă, ea s-a așezat în pat, iar acesta i-a spus să meargă să spele vasele, moment în care s-a enervat, replicând că nu are de gând să se ridice din pat și astfel, a început cearta.
Dar reclamanta nu s-a liniștit, acesta i-a aplicat o palmă, ea i-a răspuns în aceeași manieră, iar acesta, pentru a nu o lovi pe fiica lor, care a intervenit între ei, le-a împins pe amândouă în camera. Fără sa fie atent, reclamanta a sărit pe acesta, i-a dat un pumn în față, l-a zgâriat pe corp, el a împins-o, iar ea a căzut.
Văzând că îi curge sânge, a chemat salvarea, apărând și organele de politie. Fiind băută, agenții de poliție au luat o declarație fiicei acestora, neascultând-o și pe reclamată, aflată într-o stare avansată de ebrietate.
Cu siguranță, ieșirile pârâtului nu pot fi justificate, însă conduita neadecvată a reclamantei l-a făcut să își iasă din minți. Umilințele, denigrările publice, relațiile sale extraconjugale, patima alcoolului, comportamentul său deviant și poate, sentimentul de a fi eșuat în căsnicie l-au provocat să reacționeze impulsiv, constrâns oarecum de atitudinea sa caracterizată de furie și de nepăsare față de noțiunea de familie.
Învederează instanței faptul că, este o persoană calmă în general și că vina sa, în prezentul conflict, este una partajată, fiind mereu provocat. Față de toate aceste aspecte, chiar în prezența certificatelor medico-legale, apreciază că nu se impune emiterea unui ordin de protecție.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 20.08.1994, iar din căsătoria lor au rezultat minorii P.A.C., născută la data de 02.08.1996 și P.A.R., născut la data de 23.06.2004.
După încheierea căsătoriei, soții și-au stabilit domiciliul conjugal în municipiul B, în imobilul nr. 3A, situat pe str. C, locuind în aceeași curte cu părinții pârâtului.
Relațiile de familie ale părților s-au deteriorat progresiv pe parcursul celor 18 ani de căsnicie, degenerând în certuri și scandaluri, ultimul eveniment tensionat având loc în ziua de 06 ianuarie 2013, când pârâtul a exercitat acte de violență fizică asupra reclamantei, conform biletului de externare/scrisoare medicală eliberat de S.J.BN și certificatului medico-legal nr. 81/I/a/30 din 15.01.2013 eliberat de S.J.M.L. BN.
Așa cum se evidențiază din probatoriul testimonial administrat în cauză atmosfera tensionată existentă în cadrul familiei este determinată de chiar comportamentul reclamantei, care pe fondul consumului de alcool, își neglijează sarcinile casnice, folosește un limbaj indecent, îl denigrează pe pârât în fața rudelor și a cunoștințelor, îl provoacă să reacționeze nefiresc, în situații limită.
Cu toate că reacția impulsivă a pârâtului din ziua de 06 ianuarie 2013 nu poate fi justificată de conduita neadecvată a reclamantei, în prezenta cauză nu se poate face abstracție de faptul că pârâtul este o persoană calmă, în general, și că reacția sa nefirească a fost o manifestare a provocării reclamantei și nicidecum un reflex de natură să-i provoace teamă, pârâtul neprezentând un real pericol pentru reclamantă (ori pentru copii lor).
Acest aspect confirmat de probele testimoniale administrate se poate deduce și din atitudinea reclamantei care nu a înțeles să solicite evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei, în condițiile art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 217/2003 ori ale art. 581 și urm. Cod procedură civilă (până la soluționarea dosarului nr. 419/190/2013, având ca obiect divorț) și nici nu a ales să locuiască separat de acesta, într-o altă locuință (cu suportarea chiriei de către pârât, conform art. 23 alin. 2 din lege), situații în care, eventual, s-ar fi putut impune acestuia păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice al mod, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. 1 lit. d și f din lege.
Or, în speță, părțile locuiesc în același imobil și conviețuiesc împreună, astfel încât nu este realmente posibilă păstrarea unei distanțe de 2-3 metri, în condițiile în care, indiferent dacă doresc sau nu, părțile se întâlnesc prin casă, în bucătărie, hol, etc., chiar dacă ocupă camere separate.
De altfel, o atare măsură de protecție nu ar putea fi pusă în executare de îndată, sub supravegherea poliției, așa cum prevăd dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 și nici nu face posibilă supravegherea modului în care este respectată sau nu, în condițiile art. 31 alin. 4 din lege.
Cum, în cauza pendinte, nu există nici starea de pericol la care face referire art. 23 alin. 1 din Legea pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, reclamanta nefiind în prezența unei situații care necesită instituirea măsurilor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. d și f, văzând și prevederile art. 27 și urm. din lege, instanța urmează să respingă cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată, ca fiind neîntemeiată. În privința măsurii prevăzută la lit. f al art. 23 din Legea nr. 217/2003, instanța reține că în speță nu este vorba despre acte de violență verbală sau psihologică exercitate asupra reclamantei de natură să impună interzicerea contactului telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod.
Pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal reclamanta P.L., solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței și emiterea ordinului de protecție.
În motivarea recursului s-a susținut în esență că instanța de fond nu a avut în vedere scopul pentru care a fost instituit prin lege ordinul de protecție, și nici certificatele medico-legale, biletele de ieșire din spital, pozele din momentul internării. La data săvârșirii violenței au asistat doar copiii în vârstă de 8, respectiv 16 ani și nu alte persoane, declarațiile martorilor aduși de către pârât neputând fi reținute ca probe pertinente și concludente în dosar. Mai mult, prin întâmpinare, pârâtul cu rea credință a făcut afirmații mincinoase referitoare la starea de ebrietate a reclamantei la momentul sosirii echipajelor de poliție.
S-a mai învederat că persoana care a apelat serviciul 112 a fost fiica reclamantei și nu pârâtul, și din aceasta de poate desprinde faptul că reclamanta era căzută jos, leșinată, inconștientă și plină de sânge, astfel că era în imposibilitate de a face vreo declarație.
În privința incidentului din 06.01.2013, reclamanta a învederat că poliția B s-a sesizat din oficiu și întocmit pârâtului dosarul penal nr. 33387/08.01.2013, în curs de instrumentare.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct.9, art.3041 din Codul de procedură civilă, art. 276, art. 256, art. 2 din Legea nr. 25/2012, privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003.
Intimatul, legal citat a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimatul a învederat că intimatul a săvârșit erori regretabile, însă conduita sa nu este de natură a pune în primejdie reală integritatea fizică, psihică ori libertatea recurentei. Din pricina alcoolului pe care intimatului a început să-l consume în permanență, aceasta a decăzut atât de mult, încât a ajuns în faza în care nu mai conștientiza gravitatea acțiunilor sale, denigrându-l pe soțul ei în fața colegilor, a prietenilor , a rudelor.
În recurs s-a depus transcrierea apelului de urgență din data de 06.01.2013, precum și înregistrarea acestuia pe format CD.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins în considerarea prevederilor art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă.
| ← Acţiune în regres | PRETENŢII .PREJUDICIEREA UNEI SOCIETĂŢI COMERCIALE PRIN... → |
|---|
