ACŢIUNEA PAULIANĂ – CONDIŢII DE ADMISIBILITATE

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 4553/2013 din data de 04.11.2014

Potrivit disp. art. 975 din Codul civil de la 1864, creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. Acest text legal reglementează mijlocul juridic aflat la îndemâna creditorului prin care acesta poate acționa împotriva actelor juridice făcute de debitor în frauda intereselor creditorului.

Pentru exercitarea acțiunii prevăzute de art. 975 din Codul civil este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: creditorul că dețină o creanță certă, lichidă și exigibilă, debitorul să fi încheiat un act în frauda drepturilor creditorului, debitorul să cunoască faptul că prin actul încheiat fraudează interesele creditorului și complicitatea terțului dobânditor la frauda debitorului.

Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 4553/2013, pronunțată în dosarul nr. 2573/190/2010*

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, urmare a declinării competenței materiale de către Tribunalul B.N., ulterior precizată, reclamanta SC B.I SRL a chemat în judecată pe pârâții P.L., P.I., R.A.M și R.G , solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta P.L. - vânzătoare și pârâții R.A.M și R.G - cumpărători, privind imobilele: teren fânețe, înscris în CF 2805 L. , în suprafață de 1.487 mp., nr. cadastral 588; teren fânețe, înscris în CF 2806 L. , în suprafață totală de 1.695 mp., nr. cadastral 589; teren arabil, înscris în CF 2807 L. , în suprafață totală de 1.723 mp., nr. cadastral 590; teren arabil în suprafață de 438 mp, înscris în CF 2393 C. și teren arabil în suprafață de 3029 mp C. , în frauda intereselor reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că în urma relațiilor comerciale desfășurate între SC B.I. SRL și SC J.I. SRL s-a născut în sarcina SC J.I. SRL obligația de plată a sumei de 344 942,03 lei, reprezentând preț neachitat și a sumei de 86. 500 lei reprezentând penalități de întârziere, obligații confirmate prin hotărâri judecătorești: ordonanța nr. 39/2008 pronunțată de Tribunalul B.N. în dosar nr. 3208/112/2007, ordonanța nr. 240/2009 pronunțată de Tribunalul B.N. în dosar nr. 547/112/2009 și ordonanța nr. 324/2009 pronunțată de Tribunalul B.N. în dosar nr. 540/112/2009.

Pentru executarea acestor obligații de plată a fost demarată procedura executării silite de către BEJ M.M în dosarul de executare nr. 396/2008.

Se mai arată că prin contractul de novație încheiat la 9.03.2009 între SC J.I. SRL, P.L. și SC B.I SRL, pârâta P.L. a preluat drepturile și obligațiile SC J.I. SRL stabilite prin ordonanțele menționate anterior, emise de Tribunalul B.N., obligații care sunt în cuantum de 344.942,03 lei și 85.000 lei penalități.

La data de 09.03.2009 a fost încheiat de către executorul judecătoresc M.M actul de adjudecare nr. 46 prin care imobilele identificate în CF 2805 L. , în suprafață de 1487 mp, în Cf 2806 L. , în suprafață de 1695 mp și în CF 2807 L. , în suprafață de 1723 mp, au fost adjudecate de SC B.I. SRL în contul creanței pe care acesta o avea de încasat de la SC J.I. SRL. Prin același act de adjudecare pârâta P.L. s-a angajat ca în termen de maxim 3 luni să achite debitul în sumă de 344 942, 03 lei integral în beneficiul SC B.I. SRL, stipulându-se că, în cazul în care această obligație nu va fi respectată, imobilele precizate să fie utilizate de SC B.I. SRL drept garanție imobiliară, cu înscrierea în CF a interdicției de grevare și înstrăinare.

Cu toate acestea, pârâta a înstrăinat imobilele pârâților R.A.M și R.G , fapt constatat de reclamantă cu ocazia demersurilor efectuate de către executorul judecătoresc la cartea funciară pentru înscrierea mențiunilor de interdicție de grevare și înstrăinare.

În concluzie, arată reclamanta, pârâta P.L. nu și-a îndeplinit obligațiile asumate față de SC B.I. SRL prin contractul de novație și actul de adjudecare, a înstrăinat cu rea-credință imobilele cu care a garantat executarea obligației preluate de la SC J.I. SRL iar vânzarea imobilelor a avut loc în perioada în care pârâta P.L. s-a obligat să achite sumele datorate, contractul de vânzare-cumpărare fiind astfel încheiat în frauda intereselor reclamantei.

În drept s-au invocat disp. art. 975 C.civ., art. 112 și 274 C.pr.civ.

În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâților și s-au depus înscrisuri (f. 57-77, 86-87).

Pârâții R.AM și R.G au formulat întâmpinare (f. 96-100), solicitând anularea cererii de chemare în judecată pentru netimbrare, respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii convocării la conciliere directă prev. de art. 720 ind. 1 C.pr.civ., dat fiind caracterul comercial al acțiunii, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea excepției nulității cererii pentru lipsa timbrajului pârâții au arătat că, pentru scutirea de taxe judiciare de timbru în temeiul art. 77 din Legea 85/2006 este necesar ca acțiunea introductivă să fie introdusă de administratorul judiciar sau de lichidator, ori procedura insolvenței s-a deschis față de creditoare doar la data de 19.02.2010.

În motivarea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii convocării la conciliere directă pârâții arată că litigiul este de natură comercială datorită calității de comerciant a reclamantei precum și datorită faptului că izvorul debitelor care conferă dreptul de gaj general asupra bunurilor persoanei fizice P.L. sunt relații comerciale între două societăți-persoane juridice. Potrivit art. 893 din Codul comercial caracterul comercial al obligației pentru una dintre părți atrage după sine jurisdicția comercială asupra întregului litigiu. Dat fiind caracterul comercial, precum și obiectul evaluabil în bani, procedura de soluționare a cererilor de chemare în judecată este reglementată de prevederile art. 720 ind. 1 și urm. din Codul de procedură civilă. În situația de față, arată pârâții, reclamanta nu a încercat niciodată efectuarea unei concilieri directe în înțelesul art. 720 ind. 1 din Codul de procedură civilă.

Pe fondul cauzei, pârâții arată că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, pârâții la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare fiind de bună-credință, neavând cunoștință despre datoriile pârâtei P.L. către terți și nici despre intenția de urmărire a bunurilor obiect al contractului de vânzare-cumpărare.

La momentul încheierii contractului a cărei revocare se cere, bunurile dobândite erau libere de sarcini, în colile CF nu erau notate litigii asupra acestor imobile.

De altfel, doctrina și practica judiciară au statuat fără echivoc că acțiunea pauliană este o acțiune subsidiară, ceea ce înseamnă că ea este admisibilă numai după constatarea insolvabilității debitorului. În acest sens, creditorul este obligat în prealabil să pornească executarea silită împotriva debitorului și numai în cazul în care procedura executării silite încetează din lipsă de bunuri urmăribile va putea să dovedească prejudicierea intereselor sale și să promoveze o acțiune revocatorie.

Având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada insolvabilității persoanei fizice P.L., pârâții invocă beneficiul de discuțiune.

Pentru termenul de judecată din data de 05.12.2012, pârâta P.L. a formulat note de ședință, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepție respinsă prin încheierea civilă pronunțată în ședința publică din data de 15.05.2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Potrivit disp. art. 975 din Codul civil de la 1864, creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. Acest text legal reglementează mijlocul juridic aflat la îndemâna creditorului prin care acesta poate acționa împotriva actelor juridice făcute de debitor în frauda intereselor creditorului. Pentru exercitarea acțiunii prevăzute de art. 975 din Codul civil este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: creditorul că dețină o creanță certă, lichidă și exigibilă, debitorul să fi încheiat un act în frauda drepturilor creditorului, debitorul să cunoască faptul că prin actul încheiat fraudează interesele creditorului și complicitatea terțului dobânditor la frauda debitorului.

Analizând îndeplinirea condițiilor mai sus menționate, instanța constată că reclamanta are calitatea de creditoare a pârâtei P.L., prin ordonanța nr. 240/2009 pronunțată de Tribunalul B.N. la data de 10.04.2009, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 03.06.2009, pârâta P.L. fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 344.942,03 lei reprezentând debit și a sumei de 86.500 lei reprezentând penalități de întârziere, sume ce reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile. La data de 02.06.2009 pârâții P.I., P.L. și R.A.M au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public D.C.L prin încheierea de autentificare nr. 774/02.06.2009, prin care pârâții P.I. și P.L. au vândut pârâtei R.A.M următoarele bunuri imobile: teren fânețe, înscris în CF 2805 L. , în suprafață de 1.487 mp., nr. cadastral 588; teren fânețe, înscris în CF 2806 L. , în suprafață totală de 1.695 mp., nr. cadastral 589; teren arabil, înscris în CF 2807 L. , în suprafață totală de 1.723 mp., nr. cadastral 590; teren arabil în suprafață de 438 mp, înscris în CF 2393 C. și teren arabil în suprafață de 3029 mp, înscris în CF 2407 C. , nr. cad. 1648.

Pentru exercitarea acțiunii pauliene actul de vânzare-cumpărare menționat este necesar să prejudicieze interesele reclamantei, respectiv să creeze o stare de insolvabilitate a pârâtei P.L.. Sarcina probei îndeplinirii acestei condiții revine reclamantei, în temeiul disp. art. 1169 Cod civil, potrivit cărora cine face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Raportat la probele administrate în cauză instanța reține că reclamanta nu a probat faptul că pârâta P.L. se află în stare de insolvabilitate, reclamanta nefăcând nici un demers în vederea recuperării pe calea executării silite a creanței sale. Prin urmare, în lipsa unei executări silite și a unei constatări a stării de insolvabilitate a debitoarei P.L., instanța de fond a constatat că reclamanta nu a probat îndeplinirea condiției fraudării intereselor sale prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de către pârâții P.L. și P.I. cu pârâta R.A.M.

În ceea ce privește frauda debitorului, prima instanță a reținut că, nefiind dovedită starea de insolvabilitate a pârâtei P.L. nu poate fi reținută nici reaua-credință a acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Instanța reține de asemenea că reclamanta nu a probat nici condiția complicității pârâților P.I. și R.A.M la frauda debitorului, nefiind probată existența stării de insolvabilitate și fraudei debitoarei P.L.. Mai mult, buna credință a pârâților P.L., P.I. și R.A.M este prezumată de art. 1899 alin. 2 cod civil potrivit cărora buna credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea-credință.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că reclamanta nu a probat condițiile necesare exercitării acțiunii pauliene prevăzute de art. 975 din Codul civil de la 1864, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Potrivit disp. art. 274 Cod pr. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată, însă, având în vedere faptul că pârâții nu au probat efectuarea vreunor cheltuieli de judecată instanța a respins cererea acestora de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta solicitând casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii civile formulate.

În motivarea recursului s-a susținut că sentința atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale. Un prim motiv de recurs invocat s-a referit la incompatibilitatea completului de judecată ce a soluționat cauza prin sentința atacată, întrucât același judecător a pronunțat și sentința civilă nr.1139/2011 a Judecătoriei Bistrița, sentință desființată în urma recursului declarat de reclamantă, cauza fiind casată cu trimitere spre rejudecare aceleași instanțe, iar cauza a fost rejudecată de aceeași judecătoare, contrar prevederilor art.24-36 Cod procedură civilă coroborate cu art.158-166 Cod procedură civilă. Sub acest aspect, a mai susținut că nu s-a indicat în sentința atacată că reclamanta a formulat cerere de recuzare a judecătoarei.

Un alt motiv de recurs invocat de reclamantă a vizat fondul cauzei, susținând în esență că erau întrunite toate cerințele impuse de art.975 Cod civil vechi pentru admiterea acțiunii revocatorii formulate de reclamantă deoarece contractul de vânzare cumpărare atacat în cauză a fost încheiat de debitorii P. cu intimații R. în frauda drepturilor legale ale recurentei reclamante, ce deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, fiind încuviințată executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de ordonanța nr. 240/2009 pronunțată de Tribunalul B.N. la data de 10.04.2009, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 03.06.2009, pârâta P.L. fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 344.942,03 lei reprezentând debit și a sumei de 86.500 lei reprezentând penalități de întârziere, sume ce reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile. În acest sens, s-a mai susținut că prima instanță a nesocotit în totalitate actele întocmite în dosarul execuțional prin care se arată că debitoarea P.L. se află în stare de insolvabilitate, că nu deține în patrimoniu bunuri mobile sau imobile, doar bunuri comune dobândite cu soțul acesteia în timpul căsătoriei, nu deține depozite bancare și nu realizează venituri.

Recurenta reclamantă a mai susținut că intimata pârâtă debitoare P.L. cu bună știință împreună cu intimatul P.I. în detrimentul evident al reclamantei de a-și încasa creanța sa legală aflată în executare silită cu 8 zile înainte de expirarea termenului dat prin actul de adjudecare nr.46/9 martie 2009 a perfectat contractul de vânzare cumpărare autentificat la 2 iunie 2009 de BNP D.C prin care se vinde printre alte imobile lui R.A.M ce este sora lui P.I. și lui R.G și imobilele teren fânețe, înscris în CF 2805 L. , în suprafață de 1.487 mp., nr. cadastral 588; teren fânețe, înscris în CF 2806 L. , în suprafață totală de 1.695 mp., nr. cadastral 589; teren arabil, înscris în CF 2807 L. , în suprafață totală de 1.723 mp., nr. cadastral 590.

Recurenta a mai reliefat că la data de 9 martie 2009 între reclamanta recurentă și pârâta intimată P.L. s-a încheiat contractul de novație nr.47/2009 prin care această intimată prelua în totalitate obligațiile de plată ale SC J.I. SRL către reclamantă pentru de sumele de 344.942,03 lei și de 86.500 lei, iar odată cu încheierea contractului de novație potrivit art.1718 Cod civil s-a născut în favoarea recurentei reclamante dreptul de gaj general asupra patrimoniului pârâtei intimate P.L..

În drept, s-au invocat prevederile art.264/1, art.299-316, art.274 Cod procedură civilă, art.975 și art.1718 Cod civil, art.77 din legea nr.85/2006.

Trebuie precizat că recursul declarat de reclamantă a fost inițial înregistrat pe rolul secției a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bistrița Năsăud, însă prin încheierea din 15 ianuarie 2014 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și transpunerea acesteia la secția I civilă a aceluiași tribunal.

Intimații pârâți R.A.M și R.G au depus întâmpinare în cauză, anterior transpunerii dosarului, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă și menținerea sentinței atacate ca legale și temeinice f.22-26.

În susținerea acestei poziții procesuale s-a reliefat că motivul de recurs vizând alcătuirea instanței este vădit neîntemeiat, dispozițiile legale invocate de recurentă se referă la judecătorul ce a soluționat fondul cauzei, ori în speță în primul ciclu procesual nu a fost soluționat fondul cauzei, ci a fost admisă o excepție peremtorie.

În ce privește motivul de recurs vizând fondul cauzei s-a susținut, în esență, că nu sunt întrunite condițiile impuse de lege pentru admiterea unei acțiuni pauliene fiindcă reclamanta face dovada existenței unei creanțe certe și exigibile numai împotriva pârâtei P.L., nu și asupra proprietarului intimat P.I., că nu s-a dovedit provocarea stării de insolvabilitate a debitoarei, aceasta mai având și alte bunuri urmăribile, că nu există complicitatea terțului dobânditor la frauda debitorului, intimații pârâți R. fiind de bună credință în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare contestat, la data contractării bunurile cumpărate erau libere de sarcini, nefiind notate în cf. litigii asupra imobilelor cumpărate de intimați și că lipsa unei singure condiții conduce la respingerea acțiunii pauliene ca neîntemeiată.

După transpunerea cauzei pe rolul acestei secții, au depus întâmpinare și intimații pârâți P.L. și P.I. solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată f.10-12.

În susținerea acestei poziții procesuale s-a reliefat că nu este fondat motivul de recurs vizând incompatibilitatea judecătorului întrucât judecătorul a soluționat inițial doar o excepție peremtorie, iar nu fondul cauzei. În ce privește fondul cauzei, intimații au susținut că prima instanță a analizat pe baza probelor administrate dacă sunt întrunite condițiile impuse de art.975 Cod civil și a constatat că nu sunt îndeplinite în speță cerințele legale pentru admiterea acțiunii pauliene, nu s-a făcut dovada stării de insolvabilitate a debitoarei care mai deține și alte bunuri în patrimoniu, aspect ce rezultă și din dosarul de partaj nr.796/190/2011 și nici nu s-a probat complicitatea terților dobânditori la presupusa fraudă.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că nu există temeiuri care să conducă la casarea ori modificarea sentinței atacate, motiv pentru care recursul declarat a fost respins ca nefondat.

← CHIAR DACĂ ÎNTR-UN PROCES, INSTANŢA ÎNCUVIINŢEAZĂ...  VÂNZAREA BUNULUI REALIZATĂ ÎN CONSIDERAREA CALITĂŢII DE... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ACŢIUNEA PAULIANĂ – CONDIŢII DE ADMISIBILITATE