CHIAR DACĂ ÎNTR-UN PROCES, INSTANŢA ÎNCUVIINŢEAZĂ ADMINISTRAREA ANUMITOR PROBE, NIMIC NU O ÎMPIEDICĂ SĂ REVINĂ ASUPRA ACESTORA, ATUNCI CÂND PROBELE CARE AU FOST DEJA ADMINISTRATE SUNT CONCLUDENTE PENTRU SOLUŢIONAREA CAUZEI
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 2278/2013 din data de 04.11.2014
Pentru ca reclamanta să fie îndreptățită la punerea în posesie cu terenurile indicate în acțiune trebuie îndeplinite două cerințe: 1. În favoarea acesteia sau a antecesoarei ei, în prezent decedată, să fi fost reconstituit dreptul de proprietate fie prin validarea de către comisia județeană a propunerii comisiei municipale de reconstituie a dreptului în natură pe vechiul amplasament fie prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabil și 2. Terenul pe care reclamanta solicită a fi pusă în posesie să fie liber, adică să nu fi fost atribuit altor beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar și să fie la dispoziția comisiei municipale.
În mod corect instanța nu a administrat probele prin care reclamanta urmărea să dovedească nelegala reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea lui B.I și B.E și a respins cererea de obligarea a pârâtei B.E să-i predea în posesie terenul reconstituit în favoarea acesteia, printr-un titlu de proprietate în ființă, cât timp, reclamanta nu a învestit instanța cu o acțiune în constatarea nulității reconstituirii dispuse în favoarea acestora și nici nu a probat că acest teren i-a fost reconstituit ei sau mamei sale, potrivit procedurii speciale prevăzute de legile fondului funciar.
Sentința este legală și temeinică și în ce privește soluția pronunțată asupra cererii prin care se solicită constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare, motivele invocate de aceasta nefiind motive temeinice care să determine nulitatea contractelor de vânzare cumpărare.
Faptul că în oferta de vânzare vânzătoarea a solicitat un preț și că, anterior încheierii contractele dintre părți, în ofertele de cumpărare s-ar fi oferit alt preț decât cel indicat în contractele autentice nu reprezintă motive de nulitate a actelor juridice cât timp prețul de vânzare cumpărare se stabilește prin acordul de voințe intervenit la data încheierii contractului iar reclamanta nu a probat că prețul indicat în contract nu ar fi cel real sau că ar fi fost atât de mic încât să fi lipsit de cauză contractele încheiate.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 2278/2013, pronunțată în dosarul nr. 4170/190/2012
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, extinsă la data de 23.04.2012, reclamanta M.I a solicitat, în contradictoriu cu pârâții COMISIA MUNICIPALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR B., COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR B.N, B.E., R.I, R.M, C.G și C.V, să se dispună punerea sa în posesie, emiterea titlului de proprietate și înscrierea în cartea funciară cu suprafața de 800 mp teren intravilan.
În motivare se arată că, prin Hotărârea Comisiei Județene 403/17.08.2000, art. 2, se dispune "înscrierea și validarea pe anexa nr. 39 cu despăgubiri pentru suprafață de 800 mp teren situat în intravilan";. Suprafață de teren de 800 mp a fost retrocedată de la CAP-Bistrița, prin Sentința civilă 2063/1974. În baza memoriului explicativ nr. 2112/23 mai 1974 și a planului de situație emis de Cooperativa Meșteșugărească "C.";, s-a dispus înscrierea în cartea funciară, pe numele lui M.E în realitate E., înființându-se dosarul 103-104 de la cartea funciară. Pe această suprafață de teren nu a existat nicio construcție.
Reclamanta solicită să fie pusă în posesie sau să i se acorde despăgubiri, prin înscriere pe anexa 23, din H.G. 890/2005, pentru suprafață de 4937 mp, suprafață reconstituită în baza Legii 1/2000, prin HCJ 403/17.08.2001, prin care s-a dispus înscrierea pe anexa 39, anexa pentru despăgubiri, la data respectivă. Referatul cu nr. 15.137/01.08.2003, emis de Comisia de analizare și de efectuare a propunerilor de soluționare a notificărilor depuse la Primăria municipiului B. coroborat cu Dispoziția nr. 718/ 11.08.2003, a Primarului municipiului B., atestă faptul că există HCJ 403/ 2001, prin care s-a dispus înscrierea pe anexa 39 a lui M.E cu suprafață de 4937 mp.
Reclamanta solicită să fie pusă în posesie și să i se atribuie terenul din titlu de proprietate nr. 6810/1993, în suprafață de 2,90 ha, atribuit lui B.E, în calitate de moștenitoare după B.I junior întrucât suprafața de teren de 2,90 ha a aparținut lui B.I senior, conform adeverinței nr. 5635/19.03.1998. Prin fals și înșelăciune această suprafață a fost atribuită lui B.E, care era cumnata lui M.E. Despre existența titlului de proprietate cu nr. 6810/1993, cu suprafață de 2,90 ha, eliberat lui B.I junior, se menționează în adresele 56563/27.10.2008; 35757/40860/07.06.2010, 30836, 55600,54598/31.08.2007, primite de la primărie și adresa nr. II B/21223/463 din 23.10.2007 de la instituția prefectului județului B.N. Adeverința nr. 5635/19.03.1998 dovedește că terenul în suprafață de 2,83 ha a aparținut lui B.I senior, adeverința fiindu-i eliberată lui M.E, în 1998, pentru a i se reconstitui suprafață de 2,90 ha.
Reclamanta solicită să fie pusă în posesie și să i se emită titlul de proprietate pentru suprafața de 2, 60 ha teren arabil din ridul C, tarlaua 121, parcela 26, teren reconstituit lui B.E, pentru care este emis titlu de proprietate cu nr. 6810/1993, același număr ca și pentru suprafață de 2,90 ha. Tarlaua și parcela este aceeași cu tarlaua și parcela din T.P.6881/1993.
De asemenea, aceasta solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între R.I, R.M în calitate de vânzători, și C.G, căsătorit, în calitate de cumpărător, autentificat sub nr. 1746 din 03.05.2001, la biroul notarilor publici asociați B.E.F și B.D.A, prin care se vinde suprafața de teren de 2,60 ha din T.P.6810/1993.
Reclamanta arată că prin contractul de întreținere viageră autentificat sub nr. 8891/1993, încheiat între B.E și R.I cu soția R.M, ultimii doi întră în posesia terenului în suprafață de 2,60 ha, pe care l-au vândut lui C.G. Contractul de vânzare cumpărare nr. 1746/03.05.2001 este lovit de nulitate absolută din următoarele motive: nu a fost respectată procedura privind circulația juridică a terenurilor, impusă de Legea 54/2 martie 1958, aplicabilă la data încheierii contractului de vânzare cumpărare; oferta de vânzare a fost înregistrată cu nr. 897/03.05.2001, exact data când s-a executat și contractul de vânzare cumpărare; oferta de cumpărare a fost înregistrată cu nr. 776/03.05.2001, numărul ofertei de cumpărare fiind mai mic decât cel de vânzare; nu a existat emisă niciodată dovada publicității, dovadă impusă de art. 11, din Legea 54/1998, fapt confirmat de comisia municipală prin adresa 57608/11.08.2011; diferența de preț dintre oferta de vânzare, oferta de cumpărare care este de 31.000.000 lei vechi și prețul de 4.000.000 lei vechi, plătit, cel menționat în contractul de vânzare cumpărare 1746/03.05.2001 precum și în cererea de redactare a contractului de vânzare cumpărare; cumpărătorul nu a achitat taxa de autentificare, ce trebuia achitată la CEC, la dosarul contractului fiind depusă o taxă de la SC C.P.C SRL Bistrița; tarlaua din titlu de proprietate 6810/30.07.1993 este aceeași tarla din T.P.6881/12.XI 1993, a lui M.E, adică tarlaua 121, parcela 26.
Reclamanta solicită să fie obligată numita B.E, așa cum este menționat în titlu de proprietate 6810/30.07.1993, să-i predea terenul din titlu de proprietate nr. 6810/1993, ridul C., tarlaua 121, parcela 26, pe care i l-a reconstituit ilegal comisia municipală Bistrița, și să fie obligată Comisia județeană să emită titlul de proprietate pentru M.E, în calitate de moștenitoare după B.I, tatăl defunctei, pentru terenul pe care B.E o să-l predea. Suprafața de 2,60 ha a fost predată la GAC F.S, de către părinții lui M.E, numiții B.I și B.I, conform cererii nr. 68. B.I (I.), tatăl lui M.E, a fost colonizat în orașul B., împreună cu alte familii de maghiari. Erau cunoscuți sub numele de "V."; și au fost împroprietăriți cu 15 jugăre de teren extravilan, adică 8,70 ha (15 jug.x 58 ari = 8.70 ha), plus o suprafață de aproximativ 20 ari teren intravilan.
Cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate au fost depuse de numita M.E dar, prin relațiile avute cu membri comisiei municipale, R.I, cel care are contractul de întreținere viageră cu B.E, schimbă cererile și le înlocuiește cu cereri care par a fi depuse de B.E, B.I junior, soțul lui B.E, nu a deținut nici o suprafață de teren și nu a predat la stat sau CAP nicio suprafață de teren.
Reclamanta solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 1490 din 13 aprilie 2001, încheiat la Biroul Notarilor Publici Asociați B.E.F și B.D.A și să fie obligat cumpărătorul C.G să-i predea originalele titlurilor de proprietate nr. 6659/05.111.1993 și 6881/12 XI 1993 și să-i predea terenurile menționate în contractul de vânzare cumpărare nr. 1490/13.04.2001. reclamanta arată că solicită aceasta având în vedere diferența dintre prețul menționat în contractul de vânzare cumpărare, care este de 10.000.000 lei vechi (zece milioane lei vechi), pentru terenurile din T.P.6659/05.III 1993 - supr. de 0,58 ha, TP.6881/12 XI 1993 - supr. de 2,75 ha și prețul cerut și oferit de 100.000.000 lei vechi pentru terenul din T.P.6659/5.03.1993 și 100.000.000 lei pentru terenul din T.P. 6881/12 XI 1993, așa cum reiese din ofertele de vânzare 871 și 872 din 13.04.2001 și oferta de cumpărare 752/13.04.2001, în care este menționată suma de 200.000.000 lei. de asemenea arată că semnătura din oferta de preț 752/13.04.2001, a lui C.G, nu este aceeași cu semnătura din contractul de vânzare cumpărare 1490/13.04.2001 și nu a fost achitată taxa de autentificare ce trebuia plătită de cumpărătorul C.G notarul comunicând o chitanță cu nr. 0826451/13.04.2001, eliberată pentru SC C. SRL B.. Reclamanta solicită anularea contractului și pentru lipsa procedurii prealabile vânzării, impusă de art. 6, art. 11 din Legea 54/1998, privind circulația juridică a terenurilor, aplicabila la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare 1490/ 13.04.2001.
Legal citată, pârâta Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea ca neîntemeiată a acțiunii introductive.
În motivare se arată că prin cererea formulată la pct. I din acțiune, petenta solicită punerea în posesie, emiterea titlului de proprietate și înscrierea în cartea funciară a unei suprafețe de 800 mp teren situat în intravilan. Terenul în suprafață de 800 mp solicitat, a fost situat în B., str. P., nr. 3, actuala str. G. și a fost inițial revendicat de către def. M.E în temeiul Legii nr. 1/2000, fiind validat pe Anexa nr. 39 pentru acordarea de despăgubiri (terenul fiind în intravilan, ocupat de blocuri) în baza Hotărârii Comisiei Județene nr. 403/17.08.2000, prin art. 2 al acestei hotărâri. Însă, Hotărârea Comisiei Județene nr. 403/17.08.2000 a fost atacată în instanță de către Comisia municipală B. în privința suprafeței de 800 mp, iar prin Sentința civilă nr. 1311/2001, pronunțată în Dosarul civil nr. 316/2001 al Judecătoriei B., a fost anulată în parte HCJ nr. 403/17.08.2000, în ceea ce privește art. 2 din hotărâre.
Față de anularea reconstituirii cu privire la această suprafață, def. M.E a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare care a fost soluționată prin Dispoziția Primarului municipiului B. nr. 718/11.08.2003, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent notificatoarei, inclusiv pentru terenul în suprafață de 800 mp. Dispoziția de soluționare emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 este definitivă și irevocabilă, nefiind atacată, mai mult aceasta a și produs efecte juridice, întrucât Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr. 1069/2000 prin care a acordat despăgubiri în cuantum de 23.717 lei pentru imobilele casă, anexe și teren care au făcut obiectul Dispoziției nr. 718/2003.
Prin urmare, cum terenul în suprafață de 800 mp solicitat de petentă prin acest petit al acțiunii a făcut obiectul Legii nr. 10/2001, situația juridică a acestuia fiind de altfel reglementată de această lege specială, iar cererea formulată în temeiul Legii nr. 1/2000 a fost respinsă irevocabil prin Sentința civilă nr. 1311/2001, pronunțată în Dosarul civil nr. 316/2001 al Judecătoriei Bistrița, terenul nu poate face în vreun mod obiectul punerii în posesie, cererea astfel formulată și în consecință și cererile de emitere a unui titlu de proprietate și înscriere în cartea funciară sunt neîntemeiate.
Prin cererea formulată la pct. II din acțiune, petenta solicită punerea în posesie sau acordarea de despăgubiri pentru suprafață de 4937 mp, reconstituită în temeiul Legii nr. 1/2000 prin HCJ nr. 403/17.08.2001, înscrisă pe Anexa 39 pentru acordarea de despăgubiri. În temeiul Legii nr. 1/2000, antecesoarea petentei - def. M.E a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,58 ha teren extravilan în ridul C.. Comisia municipală analizând cererea formulată și actele anexate acesteia, a propus respingerea acesteia motivat de faptul că nu a fost dovedit dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.
Împotriva acestui mod de soluționare, def. M.E a formulat Contestația nr. 17/08.06.2000 soluționată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 403/17.08.2000, pentru această suprafață fiind respinsă contestația prin art. 3 al hotărârii. Hotărârea Comisiei Județene nr. 403/17.08.2000 nu a fost atacată de către petentă în vreun mod, hotărârea fiind atacată doar de către Comisia municipală B. și doar cu privire la prevederile art. 2 al hotărârii, fiind pronunțată Sentința Civilă nr. 1311/2001, în Dosarul civil nr. 316/2001 al Judecătoriei Bistrița, irevocabilă, cu privire la terenul la care am făcut referire la pct. I din întâmpinare. Prin urmare și în ceea ce privește suprafață de 0,58 ha teren cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost respinsă, HCJ nr. 403/2000 rămânând definitivă și irevocabilă sub acest aspect.
În temeiul Legii nr. 1/2000, antecesoarea petentei nu a formulat vreo altă cerere prin care să solicite reconstituirea dreptului de proprietate, astfel că suprafață de 4937 mp teren nu poate face parte decât din cea de 0,58 ha solicitată. Menționarea unei suprafețe de 4937 mp teren ca fiind înscrisă pe Anexa 39 B., în baza Hotărârii Comisiei Județene nr. 403/17.08.2000, în cuprinsul Dispoziției Primarului municipiului B. nr. 718/11.08.2003, reprezintă o eroare materială, întrucât în cuprinsul hotărârii nu se face referire la o astfel de suprafață, sub acest aspect dispoziția emisă neproducând de altfel vreun efect juridic. Prin singura cerere de reconstituire formulată de antecesoarea petentei a fost solicitată o suprafață de 0,58 ha, iar pe Anexa 39 Bistrița def. M.E nu figurează cu vreo suprafață.
Față de aceste aspecte, întrucât antecesoarei petentei nu i s-a reconstituit vreo suprafață de teren în temeiul Legii nr. 1/2000, cererea formulată pentru suprafață de 0,58 ha (suprafață din care poate face parte și cea de 4937 mp solicitată) fiind respinsă definitiv, cererea formulată de petentă la petitul nr. II prin care solicită punerea în posesie sau acordarea de despăgubiri pentru suprafață de 4937 mp este neîntemeiată. Suprafață de 0,58 ha teren a făcut și obiectul dosarului civil nr. 7533/190/2009 aflat pe rolul Judecătoriei Bistrița, dosar în care urmează să fie comunicată hotărârea instanței.
Prin cererile formulate la pct. III și IV din acțiune, petenta solicită punerea în posesie și atribuirea terenului înscris în Titlul de Proprietate nr. 6810/1993, eliberat pârâtei B.E, în calitate de moștenitoare a def. B.I II. Cererea astfel formulată este netemeinică întrucât petenta sau antecesoarea petentei nu beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor funciare pentru vreo suprafață de teren care să nu-i fi fost pusă în posesie, iar terenul deja înscris într-un titlu de proprietate valabil nu se mai află la dispoziția Comisiei municipale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. pentru a fi pus în posesie, neputându-se efectua o dublă reconstituire asupra unei suprafețe de teren.
În ceea ce privește cererile formulate la pct. IV. 1, IV.2 și V, prin care se solicită constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri înscrise în titluri de proprietate eliberate altor persoane și predarea acestor suprafețe de teren sau a altor terenuri înscrise în titlurile de proprietate eliberate pârâților, se impune respingerea lor ca neîntemeiate, întrucât valabilitatea titlurilor în care au fost înscrise terenurile solicitate și intrate în circuitul civil nu fac obiectul controlului judiciar și nu se poate efectua o dublă reconstituire asupra unor terenuri deja reconstituite în favoarea altor persoane.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și urm. Cod procedură civilă, art. 8, 9, 11 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din Legea nr. 1/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare și HGR nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 102-116).
Deși a fost legal citată, pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.N nu a formulat întâmpinare și nu și-a desemnat reprezentant în instanță pentru susținerea poziției procesuale.
Legal citat, pârâtul R.I a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea acțiunii introductive ca inadmisibilă și nefondată.
În motivare se arată că reclamanta nu prezintă dovezi și probe din care să reiasă că acesta a obținut foloase necuvenite prin falsificarea și inversarea unor cereri depuse la Primăria B. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate terenuri de către de def. M.E în anul 1991. În fapt, a fost solicitat în anul 1991 de către B.E și cumnata ei, def. M.E (soră cu B.I junior), care erau în vârstă și cu probleme de sănătate, se exprimau mai greu în limba română fiind de etnie maghiară, să le ajute pentru obținerea documentației în vederea întocmirii cererilor privitoare la restituirea unor terenuri în baza legii fondului funciar nr. 18/1991 în sensul că le-a transportat cu mașina la primăria B. și la sediul CAP pentru a verifica în documentele de evidență, suprafețele de teren pe care le-au avute înscrise în Registrul agricol și cu care s-au înscris în CAP Bistrița numiții B.I junior(II) cu soția B.E și B.I senior(II). Era o confuzie generată de faptul că cei doi purtau același nume, aveau aceeași adresă însă poziții diferite în registrul agricol. Pârâtul susține că la acea vreme B.E și M.E nu au avut obiecții cu privire la revendicarea suprafețelor de teren, au obținut niște înscrisuri din Registrul Agricol care să se înscrie în cererile de restituire. A fost solicitat să le scrie ciorne, cereri etc., necesar a fi depuse personal și ulterior fiind confruntate cu suprafețele de teren din evidențe.
Acuzele că pârâtul ar fi scris cererile depuse de M.E nu pot fi probate de către reclamantă, dovada este că def .M.E a depus cerere pentru 2,75 ha. iar B.E pentru 2,60 ha , la depunere nu s-au primit cereri scrise de mână ci pe imprimante tipizate așa că a apelat la o altă persoană pentru completare. Reclamanta este liberă să facă o expertiză grafologică, are la dispoziție și scripturi de comparație de pe cererile-ciornă pe care le are în posesie.
În fapt, cererea unde M.E solicită suprafață de 0,58 ha pe imprimat tipizat, scrisul de mână nu-i aparține pârâtului; cererea cu nr. 4934/11.03 depusă de M.E pentru suprafață de 2,75 ha pe imprimat tipizat, scrisul de mână nu-i aparține; cererea lui B.I I (decedat la acea vreme) cu nr. 5847/13.00 pentru suprafață de 2,60 ha pe imprimat tipizat, nu cunoaște cine a completat-o și depus-o; cererea lui B. I E. cu nr. 5847/13.03.1991 care poartă la semnătura numele și prenumele, semnătura este nelizibilă probabil datorita procesului de xerocopiere sau instrumentului cu care a fost semnat, copia nefiind efectuată după original; cererile scrise de mână și nedepuse la comisia municipala B. pentru M.E n-au nicio relevanță, sunt doar ciorne-modele datorită confuziilor între suprafețele de teren din Registrul agricol și suprafață înscrisă în CAP.
Acuzele că pârâtul ar fi falsificat și schimbat cererile sunt calomnii, nu au acoperire pentru că cererea lui M.E era pentru 2,75 ha iar cea pentru B.E era pentru suprafață de 2,60 ha (mai mică) și au fost depuse personal de către aceste persoane și au fost analizate de către o comisie care în mod sigur le-a confruntat cu evidentele. Pe numele de R.I nu au fost eliberate titluri de proprietate. Daca la acea vreme def. M.E și reclamanta M.I ar fi considerat că sunt nedreptățite aveau posibilitatea să conteste deciziile comisiilor inclusiv în instanța de judecată, dar nu au nicio probă în acest sens.
Contractul de întreținere viagera încheiat de către B.E cu R.M și pârât s-a realizat după ce s-a emis Titlul de proprietate pentru o suprafață de 2,60 ha , la inițiativa titularei care era în vârsta și bolnavă și nu putea să-și administreze terenul, situat în extravilan la o distanță de aprox. 3 km de oraș. După câțiva ani, def. M.E și-a înstrăinat prin vânzare suprafețele de teren cu care se învecinau cu pârâtul, exploatarea suprafeței sale devenind cu probleme din cauza dimensiunilor și astfel pârâtul a hotărât cu acordul pârâtei B.E să-l înstrăineze prin vânzare (cu respectarea dreptului de preemțiune) către C.G și C.V la prețul de piață, asupra contractului neexistând nicio obiecției, acesta fiind încheiat legal prin notar public și cu asistența unui consilier juridic din partea cumpărătorului iar prețul înscris este cel real.
Legal citată, pârâta B.E a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea acțiunii introductive ca inadmisibilă și nefondată.
În motivare se arată că reclamanta nu prezintă dovezi și probe din care să reiasă că pârâta a obținut prin fraudă reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar nr. 18/1991 pentru suprafața de teren de 2,60 ha situată în extravilanul municipiului B..
În fapt, în anul 1991 conform cu legea 18/1991, din proprie inițiativă, pârâta a solicitat prin cerere la Primăria B. reconstituirea proprietății asupra terenului în suprafață de 2,60 ha pe care l-a deținut împreună cu soțul B.I jr. și cu care s-a înscris în CAP în anul 1960 (anexa extras). După aprobarea cererii și eliberarea Titlului de proprietate, fostul CAP Bistrița nu a mai înființat Asociație așa că nu a mai fost în măsură să-și administreze terenul din cauza vârstei și stării de sănătate și a decis să-l doneze nepoatei sale, R.M, și soțului acesteia, R.I, care, în final, au întocmit contract de întreținere viageră iar ulterior, cu acordul pârâtei, l-au înstrăinat prin vânzare.
Pârâta menționează că la obținerea documentelor pentru suprafața de teren și întocmirea cererii a fost ajutata de către R.I, rudă prin alianță, care a însoțit-o la primărie și la fostul CAP. Cererea a fost semnată și depusă la comisia de la primărie de către pârâtă. Pe cale de consecință, având în vedere că reclamanta nu are dovezi pentru învinuirile pe care i le aduce, doar supoziții, se impune respingerea acțiunii sale.
Legal citată, pârâta R.M a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea acțiunii introductive ca inadmisibilă și nefondată.
În motivare se arată că reclamanta nu prezintă dovezi și probe din care să reiasă că aceasta a obținut foloase necuvenite prin încheierea contractului de întreținere viageră sau că nu a respectat clauzele prevăzute în contract.
În fapt, pârâta R.M este nepoata pârâtei B.E, care nu avea urmași direcți, era în vârstă de peste 70 de ani, obligația morală a întreținerii acesteia revenind familiei pârâtei R.M. Aceasta locuia și locuiește și în prezent într-o locuință care este proprietatea sa și a soțului, încheierea contractului de întreținere viageră s-a făcut la inițiativa mătușii B.E și a avut mai mult valoare simbolică. De la încheierea contractului au trecut 20 de ani și mătușa B.E, în vârsta de 93 de ani, este tot în întreținerea pârâtei și a soțului ei, la adresa la care a fost citată.
Înstrăinarea prin vânzare a suprafeței de teren prevăzute în Contractul de întreținere viageră s-a făcut cu acordul mătușii B.E, cu respectarea procedurilor legale, prin notar public, la valoarea înscrisă în contract, asupra căreia pârâta nu are obiecțiuni. Pe cale de consecință, având în vedere că reclamanta nu are dovezi pentru învinuirile pe care i le aduce, doar supoziții, se impune respingerea acțiunii sale.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 26.09.2012, pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.N a solicitat să se dispună respingerea acțiunii formulate de reclamantă la punctul IV, alin. 2 din acțiunea introductivă, cu privire la obligarea Comisiei Județene sa emită titlul de proprietate pentru M.E , în calitate de moștenitoare după B.I, tatăl defunctei; iar cu privire la celelalte capete de cerere, comisia județeană consideră că nu are calitate procesuala pasivă.
În motivare se arată, referitor la pretenția reclamantei din acțiunea introductivă, că numita M.E a depus la Comisia municipiului B. două cereri în baza Legii nr. 18/1991, respectiv una în calitate de moștenitoare a defunctului B.I- tată, înregistrată sub nr. 4934/11.03.2012, prin care se solicită o suprafață de 2,75 ha, și o altă cerere în calitate de fost proprietar prin care solicită o suprafață de 0,58 ha. La cereri au fost anexate acte doveditoare, respectiv, registrul agricol al anilor 1956-1962 în care numitul B.I figurează înscris cu o suprafață de teren de 2,95 ha și registrul agricol al anilor 1959-1962 în care numitul B.I figurează înscris cu o suprafață de teren de 2,83 ha, precum și cererea de înscriere în CAP nr. 77 din 26.01.1960 formulata de numita M.E .
Cererea depusă în calitate de moștenitoare a defunctului B.I- tata a fost soluționată favorabil, aceasta fiind înscrisă în Anexa 3 B., poziția 17, fiind eliberat Titlul de proprietate nr. 6659/05.03.1993. De asemenea, cererea depusă în nume propriu de numita M.E , a fost soluționată favorabil, în urma admiterii de către comisia județeană a contestației depusă, fiind înscrisă în Anexa 2b B., poziția 42, fiind eliberat Titlul de proprietate nr. 6881 din 12.11.1993. Astfel, nu au fost înaintate comisiei județene alte documentații de către Comisia municipala B. pe numele susnumitei M.E , antecesoarea reclamantei, prin care să se propună validarea dreptului de proprietate în favoarea acesteia, și nici vreo documentație prin care să se solicite eliberarea titlului de proprietate. Prin urmare, reclamanta nu poate dovedi nicio culpă din partea comisiei județene, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea antecesoarei sale, care să justifice chemarea în judecată a pârâtei.
Referitor la celelalte capete de cerere formulate de reclamantă prin acțiunea introductivă, comisia județeană nu are calitate procesuală pasivă întrucât, cu privire la solicitarea de a fi pusă în posesie cu diferite suprafețe de teren, acesta nu este atributul comisiei județene, acest atribut revenind în exclusivitate comisiilor locale conform prevederilor art. 5, alin. 1, litera c din HGR nr. 890/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, prin care se dispune: "Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: c) stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane."
De asemenea, cu privire la capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare, aceste cereri nu se circumscriu sferei de competență stabilită în sarcina comisiei județene, prin prevederile art. 6 din HGR nr. 890/2005.
În drept s-au invocat prevederile art. 115, 116, 117 Cod procedură civilă, art. 5, 9, 38, art. 51 și art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 5, 6 din H.G.R nr. 890/2005 și pct. 1.4 din HGR nr. 1905/2005.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 97-154).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 403/17.08.2000 a pârâtei Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.N s-a dispus înscrierea numitei M.E, antecesoarea reclamantei, și validarea pe anexa 39 cu despăgubiri, cu suprafața de 800 mp teren situat în intravilanul mun. B.. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă contestația numitei M.E formulată de aceasta privitor la respingerea cererii sale de reconstituire a dreptului său de proprietate asupra suprafeței de 0,58 ha din ridul "C";, comisia reținând faptul că pentru această suprafață numita M.E nu a prezentat acte (extras CF, copii după registrul agricol etc.) ci numai declarații de martori, iar în favoarea numitei M.E a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2,75 ha. Împotriva hotărârii nr. 403/17.08.2000 a pârâtei Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.N, pârâta Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. a formulat plângerea înregistrată la Judecătoria B. sub nr. 316/2001, plângerea vizând exclusiv înscrierea numitei M.E, antecesoarea reclamantei, și validarea pe anexa 39 cu despăgubiri, cu suprafața de 800 mp teren situat în intravilanul mun. B.. Prin sentința civilă nr. 1311/2001 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr. 316/2001 a fost admisă plângerea și s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 403/17.08.2000 în ceea ce privește înscrierea numitei M.E, antecesoarea reclamantei, și validarea pe anexa 39 cu despăgubiri, cu suprafața de 800 mp, în motivare arătându-se că imobilului respectiv îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Având în vedere faptul că prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 403/17.08.2000 s-a dispus acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 800 mp și faptul că prin sentința civilă nr. 1311/2001 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr. 316/2001 a fost anulată Hotărârea Comisiei Județene nr. 403/17.08.2000 în privința acordării despăgubirilor pentru suprafața de 800 mp, instanța constată ca fiind neîntemeiată cererea reclamantei de punere în posesie, emitere titlu de proprietate și înscriere în cartea funciară cu privire la suprafața de 800 mp.
În ceea ce privește cererea reclamantei de punere în posesie sau acordare de despăgubiri pentru suprafața de 4937 mp, suprafață cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate al numitei M.E prin hotărârea nr. 403/17.08.2000 dată de pârâta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. instanța constată că această cerere este neîntemeiată având în vedere faptul că prin Hotărârea nr. 403/17.08.2000 a fost respinsă cererea numitei M.E de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de 0,58 ha.
Privitor la cererea reclamantei prin care aceasta solicită punerea în posesie, atribuirea și emiterea titlului de proprietate pentru suprafețele de teren de 2,90 ha și 2,60 ha înscrise în Titlul de proprietate nr. 6810/1993 în favoarea pârâtei B.E, instanța constată că aceste suprafețe au fost reconstituite în favoarea altei persoane iar reclamanta nu a probat formularea vreunei cereri în temeiul legilor fondului funciar privitor la aceste suprafețe și care să nu fi fost soluționate, motiv pentru care instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în privința acestor petite, instanța va respinge și cererea reclamantei de obligare a pârâtei B.E să predea reclamantei terenul din titlul de proprietate nr. 6810/30.07.1993.
În ceea ce privește cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate de notarul public sub nr. 1746/03.05.2001 și 1490/13.04.2001 instanța constată această cerere ca fiind neîntemeiată raportat la motivele invocate de reclamantă. Astfel, eventuala nerespectare a disp. art. 5 și urm. din Legea nr. 54/1998 era sancționată cu nulitatea relativă a contractelor de vânzare-cumpărare, astfel cum prevedeau disp. art. 14 alin. 1 din același act normativ, nulitate care putea fi invocată doar de persoana vătămată prin încălcarea dispozițiilor respective și presupunea existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Reclamanta nu a invocat și probat vătămarea ce i-a fost produsă de o eventuală nerespectare a dispozițiilor Legii nr. 54/1998, motiv pentru care cererea acesteia de constatare a nulității celor două contracte va fi respinsă. Instanța reține de asemenea că taxa de autentificare nu este obligatoriu a fi achitată de părțile contractante iar eventuala neachitare a taxei de autentificare sau de achitare a acesteia de o persoană străină de contract nu reprezintă motiv de nulitate absolută sau relativă a contractelor.
Instanța urmează de asemenea să respingă și cererea reclamantei de obligare a pârâtului Ciuta Gheorghe să predea reclamantei originalele titlurilor de proprietate nr. 6659/1993 și 6881/1993 și terenurile menționate în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1490/2001, reclamanta neprobând existența vreunei asemenea obligații în sarcina pârâtului.
Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat recurs reclamanta M.I care a solicitat casarea acesteia în întregime cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanței, susținându-se că instanța de fond a pronunțat sentința fără a intra în cercetarea fondului.
Se arată că instanța a ignorat dispozițiile art.33 alin.1 indice 1 din legea nr.1/2000 și ale art.6 alin.1 indice 1, din aceeași lege, potrivit cărora pentru reconstituirea dreptului de proprietate este admisibilă proba cu martori, probă pe care indicat-o numita M.E, în cererea de reconstituire a suprafeței de 0,58 ha și această robă era suficientă pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
În loc să judece în spiritul legii instanța de fond, în ce privește suprafața de 800 m.p. și ce ade 4937 m.p., instanța se referă strict HCJ nr. 403/2008 și la dosarul civil nr.316/2001, care, așa cum a precizat, reprezintă dovada merii neînțelegeri dintre comisii și instanța de judecată.
Recurenta arată că, în mod nelegal, instanța de fond: a refuzat să se pronunțe asupra actelor de fals și înșelăciune făcute de pârâtul R.I și de membrii comisiei municipale de aplicare a legilor fondului funciar, privind: schimbarea adevăratelor cereri de reconstituire formulate de M.E , cu alte cereri formulate de B.E; semnare ași completarea contestației nr.217/08.06.2000 de către R.I; nesemnarea de către B.E a cererilor de reconstituire; a ignorat în totalitatea propriile dispuneri cu privire la probele ce trebuia administrate, date prin încheierile de ședință, cu privire la depunere ala dosar a înscrisurilor de către pârâți, în original, luare de probe de scris și semnătură; a refuzat proba cu expertiza tehnică pentru identificare a terenului din intravilan; a refuzat să atașeze dosarele solicitate de ea prin notele de ședință din 13 martie 2013(f.340), care aveau strânsă legătură cu prezentul dosar; a refuzat să constate că, prin cererea nr. 299/22.01.1998, M.E a solicitat restituirea a trei suprafețe de teren, adică: 0,58 ha extravilan; 0,08 ha intravilan și 0,58 ha teren neagricol și pentru terenul neagricol comisia municipală nu s-a pronunțat.
Prin modul de administrare a probelor instanța de fond a încălcat dispozițiile art.129 alin.5 C.pr.civ.
În continuarea cererii de recurs recurenta a detaliat motivele pentru care apreciază că cererile de punere în posesie cu cele trei terenuri indicate în acțiune sunt întemeiate astfel:
Pentru terenul de 800 m.p. din intravilan există cererea de reconstituire nr. 1541727.01.1991 pe care, comisia municipală trebuia să o reactualizeze și să o soluționeze, după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005. se notează că această suprafață de teren nu trebuie confundată cu cea solicitat în anul 1998, nr.299/112.01.1998, întrucât defunctul B.I a avut în intravilan o suprafață mult mai mare și nu doar 800 m.p. ci a avut 3138 m.p. astfel că instanța de fond incorect a făcut referire la suprafața solicitată în anul 1998 prin cererea nr.299.
Recurenta face referire la comportamentul consilierului juridic al comisiei municipale care car fi distrus hotărârea nr.403/17.09.2000 și la modul în care a fost soluționată contestația formulată de autoarea ei, contestație care, susține ea, se referea doar la suprafața de 0,58 ha. Și își exprimă nemulțumirea față de modul în care a fost soluționată plângerea formulată împotriva Hotărârii nr.403/2000 a Comisiei Județene BN obiect ala dosarului nr.316/2001 al Judecătoriei B..
Pentru terenul de 4937 m.p., se arată că prin cererea nr.299/1998 au fost solicitat două suprafețe de 0,58 ha, una fânaț și una neproductiv, în timp ce comisia municipală s-a pronunțat doar cu privire la o suprafață or, instanța de fond a ignorat total acesta aspect.
Cu privire la suprafața de 2,90 ha, pentru care comisia locală susține că a fost reconstituită prin titlu de proprietate lui B.I, instanța era obligată să stăruie în aflarea adevărului și să cerceteze modul în care i-a fost reconstituită această suprafață lui B.I.
Pentru suprafața de 2,60 ha, în privința căreia instanța reține că a fost reconstituită lui B.E, se susține că instanța nu a verificat cum a fost înlocuită cererea formulată de M.E cu cererea lui B.E, cerere care nu a fost semnată de B.E, lucru ce se putea constata dacă se compara semnătura acesteia de pe cerere cu alte semnături efectuate de aceasta.
Referitor la nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr. 1490/2001, se arată că prin acest contract mama ei a fost furată de suma de 160.000.000 lei, cât timp, oferta de vânzare, aceasta s solicitat 100.000.0000 lei pentru teren, în ofertele de vânzare s-a menționat 200.000.000 lei iar potrivit contratului încheiat mama ei a primit doar prețul de 40.000.000 lei .
Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.N a depus întâmpinare prin acre a solicitat respingerea recursului(f.20) dar nu și-a delegat reprezentant în instanță.
Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță.
În perioada 10 iulie 2013-10 iunie 2014, judecata a fost suspendată, urmare a faptului că niciuna din părți nu a solicitat judecarea în lipsa lor sau a reprezentantului lor, la 10 iunie 2014 fiind dispusă repunerea pe rol, la solicitarea recurentei(f.25 dosar recurs).
Recursul declarat nu este fondat, în cauză nefiind dat niciun motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate.
| ← REZOLUŢIUNEA ANTECONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ŞI... | ACŢIUNEA PAULIANĂ – CONDIŢII DE ADMISIBILITATE → |
|---|
