INSTITUIREA SECHESTRULUI ASIGURĂTOR - PLATA CAUŢIUNII ŞI INEXISTENŢA TITLULUI EXECUTORIU
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 3249/2014 din data de 04.11.2014
Creditorul poate solicita înființarea sechestrului asigurator dacă face dovada că a declanșat procesul împotriva debitorului,prin intentarea cererii de chemare în judecată, creanța trebuie să fie certă lichidă și exigibilă, în sensul dispozițiilor de la art.662alin.(2)-(4) NCPC, constatată printr-un înscris care, potrivit legii, nu constituie titlu executoriu - art.662 și urm NCPC.
Creditorul care deține un titlu executoriu față de debitor poate solicita executarea silită față de debitor și executorul judecătoresc poate institui sechestrului asupra bunurilor mobile, conform art.731 din C.pr.civ., precum și începerea urmăririi silite asupra bunurilor imobile aflate în proprietate comună devălmașă, urmând ca urmărirea silită a imobilului să se suspende, până la partajul bunurilor comune potrivit art.817 C.pr.civ.
Prin urmare, creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, trebuie să depună dovada plății cauțiunii, anticipat, odată cu cererea de sechestru, în timp ce creditorul a cărui creanță este constatată în scris va depune dovada cauțiunii, ulterior soluționării cererii, în termenul fixat de instanță și numai dacă cererea a fost admisă și doar dacă instanța a apreciat că se impune plata de cauțiune.
În niciuna din cele două situații, instanța nu are obligația de a stabili anticipat soluționării cererii, cuantumul cauțiunii ci, în situația creditorului a cărui creanță nu este constatată în scris cauțiunea este stabilită de dispoziția legală, în cuantum fix, de jumătate, din valoarea solicitată și, în cealaltă situație, instanța fixează cuantumul cauțiunii în funcție de circumstanțele cauzei și doar dacă admite cererea.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Încheierea civilă din 15.04.2014, pronunțată în dosarul nr. 3249/190/2014
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 31.03.2014, petenții D.A. și D.I. au solicitat să se dispună instituirea sechestrului asigurator prin indisponibilizarea bunurilor mobile și/sau imobile ale debitorilor P.T. și P.V., precum și să dispună înscrierea sechestrului asigurător în CF 5567/27, nr. top. 8024/b/27 Bistrița.
În motivarea cererii, petenții au arătat că au acordat intimaților un împrumut în cuantum de 20.000 auro (84.600 lei la cursul oficial BNR din data de 31.03.2009), iar intimații se obligau să returneze suma împrumutată până la data de 31.03.2012, într-o singură tranșă, contractul fiind autentificat de Notarul Public B.E.F, având încheierea de autentificare nr. 1115/31.03.2009.
Până la data de 31.03.2012, când intimații aveau obligația să restituie în întregime împrumutul, petenții au arătat că intimații au achitat suma de 8.500 euro.
Totodată, petenții au menționat că, deși împrumutul a fost acordat scriptic doar unuia dintre soți, respectiv intimatului P.T., în concordanță cu prevederile art. 351 din Codul civil, "soții răspund cu bunurile comune pentru obligațiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune; obligațiile pe care le-au contractat împreună; obligațiile asumate de oricare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei, precum și repararea prejudiciului cauzat prin însușirea, de către unul dintre soți, a bunurilor aparținând unui terț, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soților. Petenții consideră că în cazul de față, contractul de împrumut poate fi încadrat în cadrul cazurilor în care soții răspund cu bunurile comune.
Petenții au mai precizat faptul că un contrat de împrumut, încheiat în formă autentică, notarială, constituie titlu executoriu doar față de debitor. Prin urmare, având în vedere că debitoarea P.V. nu este semnatară a contractului de împrumut, față de aceasta contractul nu are un caracter executoriu, sens în care au formulat prezenta cerere, aceasta coroborat cu faptul că există pericolul iminent ca până la finalizarea litigiului civil debitorii să-și înstrăineze bunurile.
Deși în conformitate cu prevederile art. 953 alin. 1 lit. a) Cod procedură civilă, nu este necesar a individualiza bunurile aparținând debitorilor, petenții au învederat că sunt în posesia unui CF care indică un drept de proprietate asupra unui imobil apartament situat în Bistrița, str. G., nr. 2, sc. B, et. II, nr. 27 - CF 5567/27, nr. top. 8024/b/27, în opinia petenților, acest bun constituind o garanție certă de recuperare a creanței.
În drept, s-au invocat disp. art.951 și următoarele Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că:
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei la data de 31.03.2014 sub nr.3249/190/2014, reclamanții D.A. și D.I. au solicitat obligarea pârâților P.T. și P.V. la plata sumei de 51538,4lei reprezentând sumă nerestituită conform contractului de împrumut autentificat cu nr.115/31.martie 2009 de BNP Asociați B. cu data scadenței 31 martie 2012 .
Reclamanții si-au întemeiat cererea de instituire a unui sechestru asigurator față de pârâți P.T. și P.V. pe acțiunea principală menționată, respectiv pe contractului de împrumut autentificat cu nr.115/31.martie 2009 de BNP Asociați B. .
Măsurile asiguratorii reprezintă mijloacele procesuale al căror scop este indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului pentru a se evita dispariția, degradarea sau diminuarea activului patrimonial al debitorului .
Creditorul poate solicita înființarea sechestrului asigurator dacă face dovada că a declanșat procesul împotriva debitorului, prin intentarea cererii de chemare în judecată, creanța trebuie să fie certă lichidă și exigibilă, în sensul dispozițiilor de la art.662 alin.(2)-(4) NCPC, constatată printr-un înscris care, potrivit legii, nu constituie titlu executoriu art.662 și urm NCPC.
În drept, instanța a constatat incidența în cauza a prevederilor art.951 și art.952 C.proc.civ. prin care se reglementează condițiile necesare instituirii sechestrului asigurator.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea de sechestru asigurator formulată față de pârâtul P.T. este neîntemeiată nefiind îndeplinită condiția legală impusă de art.952 al. 1 Cod procedură civilă respectiv, ca reclamanții să nu aibă titlu executoriu.
În cauză, dimpotrivă reclamanții aveau titlu executoriu la data formulării cererii de instituire a sechestrului asigurător reprezentat de contractului de împrumut autentificat cu nr.115/31.martie 2009 de BNP Asociați Bria .
Potrivit art 639 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă ,,Actul autentificat de notarul public care constată o creanță certă lichidă și exigibilă constituie titlu executoriu.
Astfel spus, reclamanții puteau trece la executarea silită împotriva pârâtului P.T..
În ceea ce privește cererea de sechestru formulată față de pârâta P.V. instanța apreciază că, în speță sunt aplicabile disp. art.952 alin.2 ,respectiv ,,Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiunea și depune odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată. Fără a analiza celelalte condiții necesare a fi îndeplinite, instanța constată că reclamanții nu au depus odată cu cererea de sechestru ,o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată .
Față de considerentele mai sus arătate instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile ale pârâților.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei încheieri, în termen, au declarat apel, reclamanții D.A. și D.I., care au solicitat anularea încheierii, evocarea fondului și admiterea cererii formulate.
Se susține că temeiurile de drept reținute de prima instanță sunt străine de natura cererii formulate de ei, acele dispoziții reglementând dispozițiile speciale din materia navelor civile.
Apelanții arată că ei și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.940 alin.1 C.pr.civ., că față de intimata P.V., creanța lor este constatată indirect în scris și este exigibilă, la rândul său, aceasta fiind o datorie comună a soților, urmând ca cei doi soți să răspundă cu bunurile comune., în sensul art.352 din codul civil. Chiar dacă apelantul are un titlu executoriu față de intimatul P.T, el nu poate proceda la vânzarea unui bun codevălmaș, conform art.807 C.pr.civ., fiind obligat să solicite partajul acestor bunuri.
Pe de altă parte creanța lor este lipsită de caracter cert în ceea ce privește debitorii, aceasta fiind, în privința debitorilor, o datorie comună, aspect ce trebuie soluționat de instanța învestită cu soluționarea fondului cererii și nu de instanța învestită cu cererea de instituire a sechestrului asigurător.
Prin urmare instanța avea obligația să pună în vedere cuantumul garanției ce trebuie achitată, în conformitate cu art.940 alin.2 din C.pr.civ, ceea ce nu s-a realizat în speță.
Nedepunerea cauțiunii nu poate împiedica soluționarea cererii, deoarece conform art.943 C.pr.civ., nedepunerea cauțiunii în termenul fixat de instanță are ca efect doar desființarea de drept a sechestrului asigurător .
Intimații P.T. și P.V., prin avocat, au formulat întâmpinare (f.16) prin care au solicitat, respingerea apelului va fiind tardiv declarat (excepția tardivității nemaifiind susținută la primul termen de judecată în apel, f.28).
Apoi, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pârâte P.V., având în vedere că aceasta nu are calitatea de debitoare a reclamanților apelanți, nefiind parte în contractul ed împrumut.
Apelul declarat nu este fondat și va fi respins.
| ← FOLOSINŢA LOCUINŢEI FAMILIEI - OBIECT CE SE ÎNCADREAZĂ ÎN... | SUPLINIREA ÎN CALEA DE ATAC A DEFICIENŢEI DIN FOND NU POATE... → |
|---|
