Acţiune având ca obiect constatarea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui autoturism. Imposibilitatea validării vânzării în lipsa preţului
| Comentarii |
|
în mod corect prima instanţă a reţinut că nu poate pronunţa o hotărâre judecătorească prin care să se valideze o vânzare-cumpărare în care nu s-a prevăzut preţul, element esenţial asupra căruia trebuie să se realizeze acordul de voinţă. Faptul că a existat un acord de voinţă cu privire la înstrăinare în general nu este suficient pentru ca instanţa să poată valida vânzarea-cumpărarea pretinsă de reclamant, dacă în dosar nu se regăseşte nicio dovadă asupra unui element esenţial al vânzării-cumpărării, conform art. 1295 C. civ. 1864, respectiv preţul.
Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 8120 din 9 iunie 2008,
nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de
12.06.2007, reclamantul N.D.G. a chemat în judecată pe pârâtul D.C., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunţa să se dispună radierea din evidenţele fiscale a autoturismului marca D., cu numărul de înmatriculare B-19-(...), în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare anexat. A arătat reclamantul că pârâtul s-a obligat ca imediat după perfectarea actelor de vânzare-cumpărare să se prezinte împreună cu reclamantul vânzător la Biroul Poliţiei Rutiere, în vederea radierii autoturismului de pe numele vânzătorului şi înregistrarea pe numele cumpărătorului. Având în vedere că au trecut 3 ani de la data vânzării, cumpărătorul nu a mai fost de găsit, iar autoturismul nu a fost radiat de pe numele reclamantului, se solicită pronunţarea unei hotărâri din care să reiasă efectuarea transferului de proprietate, pentru ca astfel să se poată solicita ulterior radierea din evidenţele fiscale a autoturismului şi apoi radierea definitivă de la poliţie.
Prin sentinţa civilă nr. 8120/13.12.2007, Judecătoria Sectorului 6 a respins cererea formulată de reclamantul N.D.G., în contradictoriu cu pârâtul D.C., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul este proprietarul autoturismului marca D. cu număr de înmatriculare B-19-(...), după cum rezultă din fişa de înmatriculare, cartea de identitate a autovehiculului şi certificatului de înmatriculare, depuse la dosarul cauzei. La data de 08.07.2004, părţile au completat un formular tipizat intitulat
„contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit”, în care s-a menţionat la rubrica „vânzător” reclamantul N.D.G., la rubrica „cumpărător” D.C., la rubrica „obiectul contractului” autoturismul D. cu număr de înmatriculare B-19-(...). Nu este prevăzut în acest înscris niciun preţ al vânzării. De asemenea, a mai reţinut prima instanţă că în cauză nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte că reclamantul ar fi transmis dreptul de proprietate asupra autoturismului pentru un anumit preţ. Mai mult, nici măcar în cererea de chemare în judecată nu este precizat preţul plătit de cumpărător.
Având în vedere că preţul este un element esenţial asupra căruia trebuie să se realizeze actul de voinţă, conform art. 1295 C. civ. 1864, în lipsa unui preţ, contractul de vânzare-cumpărare fiind nul absolut, prima instanţă a apreciat cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul N.D.G., apel care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă,
la data de 16.02.2008. In motivarea cererii, apelantul a arătat că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală atunci când a respins cererea sa de chemare în judecată, deoarece lipsa completării rubricii privind preţul tranzacţiei (care a fost unul simbolic, respectiv 300 dolari) în contractul de vânzare-cumpărare, fapt care s-a datorat unei omisiuni de dactilografiere, ar putea fi coroborată cu existenţa celorlalte înscrisuri, respectiv fişa de înmatriculare în circulaţie a autoturismului vândut completată cu datele personale, inclusiv codul numeric personal al cumpărătorului şi semnătura sa, fapt ce evidenţiază cu certitudine voinţa părţilor de transfer al
proprietăţii autoturismului. In drept, cererea de apel a fost întemeiată pe art. 282 CPC.
La termenul de judecată din data de 09.06.2008, tribunalul a calificat calea de atac formulată în prezenta cauză ca fiind recurs, motivele regă-sindu-se în practica. Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, tribunalul a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
în mod corect, prima instanţă a reţinut că nu poate pronunţa o hotărâre judecătorească prin care să valideze o vânzare-cumpărare în care nu a fost prevăzut preţul acesteia, element esenţial asupra căruia trebuie să se realizeze acordul de voinţă. Susţinerile recurentului din motivele de recurs în sensul că preţul a fost unul simbolic, de 300 dolari, şi că prima instanţă ar fi trebuit să aibă în considerare celelalte înscrisuri, respectiv fişa de înmatriculare în circulaţie a autoturismului vândut, completată cu datele personale, inclusiv codul numeric personal al cumpărătorului şi semnătura sa, nu pot complini lipsa preţului, atât timp cât niciunul din aceste înscrisuri nu cuprinde elemente referitoare la preţ. Faptul că
a existat un acord de voinţă cu privire la înstrăinare în general nu este suficient pentru ca instanţa să poată valida vânzarea-cumpărarea pretinsă de reclamant, deoarece în dosar nu se regăseşte nicio dovadă asupra unui element esenţial al vânzării-cumpărării, conform art. 1295 C. civ. 1864, şi anume preţul.
în consecinţă, în baza art. 312 CPC, tribunalul a respins recursul ca nefondat.
| ← Imposibilitatea denunţării unilaterale a antecontractului de... | Acţiune având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să... → |
|---|
