Clauză de răzgândire. Reglementare contractuală. Valabilitate
| Comentarii |
|
Cum, potrivit art. 969 C. civ. 1864, convenţiile legal făcute reprezintă legea părţilor, dispoziţie legală ce consacră principiul libertăţii contractuale şi al obligativităţii convenţiei între părţile contractante, antecontractul nu poate fi interpretat cu depăşirea voinţei exprimate de părţi, instanţa fiind ţinută să constate existenţa clauzei de răzgândire şi să dea eficienţă juridică acesteia.
Trib. Bucureşti, s. a IIl-a civ., dec. nr. 1797A din 2 noiembrie 2006,
nepublicată, irevocabilă prin nerecurare
Prin sentinţa civilă nr. 4887 pronunţată la data de 07.07.2006 de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a fost admisă în parte cererea precizată formulată de reclamanţii-pârâţi D.D.N.I. şi D.E. în contradictoriu cu pârâtul L.D., cerere prin care se solicitase, în principal, obligarea pârâtului să vândă boxa situată la demisolul imobilului din Bucureşti, str. H. nr. (...), sector 5 şi, în subsidiar, să fie obligat la restituirea dublului avansului în cuantum de 2.000 lei (RON) şi dobândă legală aferentă acestei sume de la data de 20.07.2004 până la îndeplinirea efectivă a acestei obligaţii, precum şi a sumei de 500 lei (RON), reprezentând cheltuieli efectuate de către reclamanţii-pârâţi în vederea urgentării încheierii autentificării contractului de vânzare-cumpărare, respectiv efectuarea documentaţiei
cadastrale atât pentru boxă, cât şi pentru apartamentul proprietatea pârâtului. Prin această sentinţă a fost admis numai capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 2.000 lei (RON) şi dobândă legală, restul capetelor de cerere fiind respinse ca nefondate. Cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant L.D., prin care acesta solicitase rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, încheiat între părţi, pentru neexecutarea obligaţiei contractuale de către cumpărători i-promi-tenţi, a fost, de asemenea, respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 03.05.2004, între reclamanţii-pârâţi, în calitate de beneficiari, şi pârâtul-reclamant, în calitate de promitent, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 740 de BNP R.C., cu privire la boxa situată la demisolul imobilului arătat, proprietatea pârâtului-reclamant, potrivit contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 6911/17.09.1976 de fostul notariat de Stat Local al Sectorului 6, în schimbul preţului total de 50.000.000 lei (ROL), din care 10.000.000 lei (ROL) au fost achitaţi la data încheierii antecontractului. A fost stabilit drept termen de perfectare a contractului data de 01.07.2004, termen ce a fost prelungit, prin act adiţional, până la 19.07.2004 şi s-a stabilit clauza penală potrivit căreia, în cazul în care vânzătorul-promitent se răzgândeşte, acesta va restitui dublul avansului, intervenind rezoluţiunea antecontractului, iar, în situaţia în care cumpă-rătorul-promitent se răzgândeşte, pierde suma plătită cu titlul de avans. Cumpărătorii-promitenţi şi-au asumat obligaţia de a efectua lucrări de amenajare a demisolului.
Prima instanţă a analizat cu prioritate cererea reconvenţională şi a constatat că nu se impune rezoluţiunea antecontractului, deoarece obligaţia de amenajare a demisolului de către reclamanţii-pârâţi era o obligaţie sub condiţie suspensivă a încheierii contractului de vânzare-cumpărare, ca urmare a interpretării gramaticale şi semantice a termenilor în care a fost redactat antecontractul. Constatând că antecontractul încheiat de părţi este, astfel, în fiinţă, prima instanţă a respins capătul din cererea principală, constatând că, în situaţia existenţei unei clauze de dezicere (răzgândire) în favoarea ambelor părţi, consimţământul acestora poate fi revocat unilateral. Ca urmare, prima instanţă a admis, în temeiul art. 1066 şi art. 969 C. civ. 1864, al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea dublului avansului, inclusiv dobândă calculată potrivit O.G. nr. 9/2000, însă de la data cererii de chemare în judecată, conform art. 1088 C. civ. 1864
Reclamantul D.D.N.I. a formulat, la data de 30.08.2006 (data poştei), apel împotriva acestei sentinţe, apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă la data de 27.09.2006. Analizând
probele administrate în faţa primei instanţe, precum şi susţinerile părţilor, tribunalul a apreciat apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
In ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului să vândă boxa aflată la demisolul imobilului menţionat, tribunalul a constatat că interpretarea dată de prima instanţă antecontractului încheiat de părţi este corectă, soluţia fiind temeinică în raport de manifestarea de voinţă a acestora. Rezultă din menţiunile antecontractului autentificat sub nr. 740/03.05.2004 că părţile s-au înţeles ca, în cazul în care vânzătorul-promitent se răzgândeşte, suma plătită până la această dată să se întoarcă dublă cumpărătorului-promitent, intervenind rezoluţiunea antecontractului. Această menţiune contractuală reprezintă o clauză de dezicere prin care părţile îşi rezervă dreptul de a se răzgândi şi de a desfiinţa unilateral convenţia, cu singura consecinţă a pierderii arvunei sau a dublului avansului, clauză care, de altfel, poate exista inclusiv independent de vreo sancţiune.
Cum, potrivit art. 969 C. civ. 1864, „convenţiile legal făcute reprezintă legea părţilor”, dispoziţie legală ce consacră principiul libertăţii contractuale şi al obligativităţii acestuia între părţile contractante, antecontractul nu ar putea fi interpretat cu depăşirea voinţei exprimate de părţi, instanţa fiind ţinută să constate existenţa clauzei de răzgândire şi să dea eficienţă juridică acesteia. în situaţia de faţă, efectele juridice ale stipulării acestei clauze au fost analizate judicios atunci când s-a reţinut că, în condiţiile în care părţile au convenit expres asupra sancţiunii aplicabile, cererea de obligare la vânzarea boxei nu poate fi admisă, pentru că, în caz contrar, ar însemna să fie desconsiderată voinţa expresă a părţilor. Acceptarea unei asemenea clauze echivalează cu asumarea posibilităţii ca obligaţia asumată sub această rezervă să nu poată fi executată în natură, ci numai în modalitatea prevăzută de părţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 CPC, tribunalul a respins apelul ca nefondat şi a obligat apelantul-reclamant la plata către intimatele-pârâte a cheltuielilor de judecată.
| ← Imposibilitatea pronunţării unei hotărâri care să ţină... | Antecontract de vânzare-cumpărare. Clauză penală. Diferenţa... → |
|---|
