Legea 165/2013. Acţiune în obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei
| Comentarii |
|
Emiterea deciziei prevăzute de art. 21 alin.(8) din Legea 165/2013. Admitere
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 1564 din 4 noiembrie 2014
I. Prin acţiunea formulată reclamantul M.S. a chemat în judecată pârâţii AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR şi COMISIA
CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa să se constate că are un drept de creanţă asupra pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în cuantum de 164.197 lei, reprezentând despăgubiri acordate în dosarul nr. 29587/CC al pârâtelor, stabilite prin raportul de evaluare efectuat de către expertul contabil C.L. în luna iulie 2011; să fie obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
In şedinţa publică din 03.04.2014 reclamantul, prin reprezentant, a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor.
II. Prin sentinţa civilă nr. 501 din 10.10.2013 pronunţată de Tribunalul Cluj-Secţia civilă în dosarul nr. .../117/2013 s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi în consecinţă: a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul M.S., în contradictoriu cu pârâţii AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, în favoarea TRIBUNALULUI CLUJ, SECŢIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE.
III. Prin sentinţa civilă nr. 16225 din 06.12.2013 pronunţată de Tribunalul Cluj-Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosar nr. .../117/2013* s-a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a instanţei de contencios administrativ în privinţa soluţionării acţiunii promovate de reclamantul M.S. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Prefectul Judeţului Cluj şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a fost declinată competenţa în favoarea Secţiei civile a Tribunalului Cluj. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată Curtea de Apel Cluj - Secţia a II a civilă de contencios administrativ si fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
IV. Prin sentinţa civilă nr. 36 din 03.02.2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 93/33/2014 s-a stabilit competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul M.S. în contradictoriu cu pârâţii AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR şi COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, pentru constatarea unui drept de creanţă asupra pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în cuantum de 164.197 lei, reprezentând despăgubiri acordate în dosarul nr. 29587/CC al pârâtelor, stabilite prin raportul de evaluare efectuat de către expertul contabil C.L. în luna iulie 2011; să fie obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu Titlul VII din Legea nr.247/2005 în favoarea Tribunalului Cluj-Secţia Civilă.
V. Prin sentinţa civilă nr. 293 din 12.06.2014 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. .../117/2013 s-a respins excepţia prematurităţii.
S-a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul M.S. împotriva pârâtei COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR şi, în consecinţă:
A fost obligată pârâta să verifice, să evalueze şi să emită decizia prevăzută de art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013, privind terenul situat în Cluj-Napoca, str. F. nr. 131, înscris în CF 9677 Cluj-Napoca, cu nr. topo. 19314/1/1/1/1/5, în suprafaţă de 300 mp.
S-au respins restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În favoarea reclamantului M.S. s-a stabilit dreptul la despăgubiri pentru terenul situat în Cluj-Napoca, str. F. nr. 131, înscris în CF 9677 Cluj-Napoca, cu nr. topo. 19314/1/1/1/1/5, în suprafaţă de 300 mp, dosarul de despăgubiri fiind înregistrat sub nr. 29587/CC la Comisia Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, intrată în vigoare la data de 20.05.2013, „Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7). In vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru ”.
Au fost redate prevederile art. 21 alin. 1, 5 şi 8 din aceeaşi lege.
Prin art. 34 alin. 1 s-a statuat că „dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36de luni”.
În fine, potrivit art. 4, „dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza M. Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi ”.
Tribunalul a reţinut că prin decizia nr. 88/27.02.2014 a Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.
De asemenea, tribunalul a constatat că ulterior, printr-o decizie din 07.05.2014 (nepublicată până în prezent în Monitorul Oficial al României) s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin.(1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.
Faţă de cele ce preced, instanţa a reţinut că în privinţa termenelor prevăzute de art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 pentru soluţionarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuie să se facă diferenţa dintre cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a acestei legi şi cele înregistrate după această dată, în cazul primelor dispoziţiile legale menţionate fiind declarate neconstituţionale, astfel încât nu se poate invoca prematuritatea cererilor prin care se solicită obligarea COMISIEI NAŢIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR să emită decizia prevăzută de art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013.
În consecinţă, având în vedere că cererea reclamantului a fost depusă la un serviciu de curierat la data de 18.05.2013, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, instanţa a respins excepţia prematurităţii, a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamant şi a obligat pârâta să verifice, să evalueze şi să emită decizia prevăzută de art. 21 alin. 8 din
Legea nr. 165/2013, privind terenul situat în Cluj-Napoca, str. F. nr. 131, înscris în CF 9677 Cluj-Napoca, cu nr. topo. 19314/1/1/1/1/5, în suprafaţă de 300 mp.
Având în vedere procedura stabilită prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013, instanţa a considerat nefondate capetele de cerere privind constatarea dreptului de creanţă şi obligarea pârâtei să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire, respingându-le.
VI. împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta COMISIA NAŢIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR solicitând modificarea sentinţei civile nr. 293/2014 a Tribunalului Cluj în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare s-a arătat că în urma intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia, astfel cum este prevăzut la art. 4 din lege.
În privinţa termenului în care Comisia Naţională are obligaţia de a soluţiona dosarele de despăgubire înregistrate la secretariatul comisiei art. 34 alin. 1 stabileşte un termen de 60 luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
S-a făcut apoi în cuprinsul cererii de apel o descriere a modalităţii în care proceda Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii ordinii de soluţionare a dosarelor, modalitate însuşită şi de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, făcându-se referiri şi la situaţia dosarelor înregistrate la acest moment la Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor.
Raportat la aceste aspecte s-a învederat de către pârâtă că prin obligarea acesteia la soluţionarea dosarului de despăgubire înaintea celorlalte dosare, deci cu încălcarea ordinii de înregistrare s-ar crea o discriminare pozitivă în ceea ce îl priveşte pe reclamant, încălcându-se egalitatea de şanse şi tratament prevăzută de art. 16 din Constituţia României.
Faţă de invocarea de către instanţa de fond a art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie s-a arătat că pârâta nu a încercat să îngrădească acest drept al reclamantului, nerefuzând soluţionarea dosarului care face obiectul acţiunii. Dreptul la soluţionarea dosarului nu este contestat de către pârâtă, ceea ce se pune în discuţie fiind dreptul la soluţionarea cu prioritate a acestuia.
S-a mai învederat faptul că în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013 s-a solicitat completarea dosarului reclamantului.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată, ale Legii nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005, art. 466 C.pr.civ., Legea nr. 165/2013.
VII. In apărare, intimatul M.S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportat la art. 34 din Legea nr. 165/2013, cererea de chemare în judecată trebuind analizată raportat la cadrul legislativ existent în momentul înregistrării cererii, 17.05.2013, şi nu la un act normativ intrat în vigoare ulterior acestui moment.
Respingerea prematurităţii cererii se justifică prin prisma deciziilor Curţii Constituţionale nr. 88/2014, respectiv nr. 269/2014. Prin aceasta din urmă decizie s-a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că prevederile art. 4 teza a II-a din Legea nr., 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. 1 din lege nu se aplică cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.
Referitor la argumentul din apel în sensul stabilirii în mod aleatoriu a modului de soluţionare al dosarelor s-a arătat că nu pot fi invocate regulile adoptate printr-o decizie internă, fiind cunoscut în doctrină şi jurisprudenţă că o autoritate publică nu poate justifica legal întârzierea în soluţionarea unei cereri pe motiv că cererile sunt prea numeroase pentru a fi rezolvate într-un interval de timp rezonabil. În acest sens sunt dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce priveşte solicitarea de completare a dosarului de despăgubire s-a arătat că aceasta a fost formulată ulterior cererii de chemare în judecată, existând posibilitatea completării dosarului şi ulterior admiterii acţiunii, fără a împiedica executarea hotărârii judecătoreşti prin care autoritatea administrativă este obligată să-şi respecte obligaţiile.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 471 alin. 5 C.pr.civ.
VIII. Analizând apelul declarat de pârâta COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinţei civile nr. 293 din 12.06.2014 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. .../117/2013, Curtea reţine următoarele:
Esenţială în soluţionarea cauzei este decizia nr. 269/2014 a Curţii Constituţionale, decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 513 din 09.07.2014. Aceasta deoarece ceea ce se critică de către pârâtă prin cererea de apel este numai faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere la pronunţarea soluţiei termenele prevăzute de art.34 din Legea nr.165/2013.
Prin această decizie, avută în vedere de către instanţa de fond la pronunţarea soluţiei, şi de care s-a făcut abstracţie de către pârâtă prin cererea de apel formulată împotriva hotărârii de fond, s-a stabilit că dispoziţiile art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. 1 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.
Din considerentele deciziei rezultă că situaţia avută în vedere de către Curtea Constituţională la pronunţarea deciziei este identică cu cea care face obiectul cauzei, astfel cum rezultă din paragrafele 22, 23 şi 24:
„22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul cauzelor în care aceasta a fost ridicată îl reprezintă, astfel cum rezultă din acţiunile introductive, soluţionarea cererilor prin care se solicită instanţelor judecătoreşti să oblige Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să ia măsurile necesare pentru stabilirea şi plata -potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 - a despăgubirilor aferente unor imobile a căror restituire în natură nu mai este posibilă, revendicate în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Cererile de chemare în judecată au fost introduse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
23. După intrarea în vigoare a legii menţionate, instanţele au ridicat din oficiu excepţia prematurităţii cererilor de chemare în judecată, în considerarea faptului că prin dispoziţiile art. 34 alin. (1) din aceasta s-au stabilit anumite termene în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor [autoritate nou-constituită, care, în virtutea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor] poate emite titlurile de compensare prin puncte. Aceste termene sunt de 60 de luni pentru soluţionarea dosarelor referitoare la imobilele revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 şi de 36 de luni pentru dosarele de fond funciar. Termenele menţionate au început să curgă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013), iar instanţele de judecată au apreciat că, înăuntrul acestora, persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii nu pot formula acţiuni îndreptate împotriva refuzului fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a soluţiona dosarele de despăgubire, refuz dedus din lipsa oricărui răspuns cu privire la emiterea titlului de despăgubire cuvenit. Este vorba despre acţiunile în contencios administrativ întemeiate pe prevederile art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, care permiteau persoanelor îndreptăţite ca, în condiţiile inexistenţei - în legislaţia anterioară Legii nr. 165/2013 - a unui termen impus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, să conteste în instanţă refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a soluţiona dosarul de stabilire a despăgubirilor cuvenite.
24. În acest context, Curtea observă că se ridică problema constituţionalităţii prevederilor de lege criticate din perspectiva situaţiei acţiunilor introduse la instanţe înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, care erau pendinte la momentul intrării în vigoare a legii, şi în care instanţele pun în discuţie aplicarea termenelor prevăzute de art. 34 alin. (1) din legea amintită. În ce priveşte acest tip de cauze, Curtea constată că art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este de natură să încalce egalitatea armelor, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, în ipoteza în care se interpretează că termenele prevăzute de acesta sunt aplicabile şi proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a legii.”
Ţinând cont de efectele pe care le produce decizia Curţii Constituţionale conform art.31 din Legea nr.47/1992 republicată, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate prin cererea de apel de către pârâtă, acestea rămânând lipsite de relevanţă pentru soluţionarea cauzei.
În aceste condiţii se apreciază că hotărârea atacată a fost pronunţată în mod legal, prin cererea de apel nepunându-se în discuţie şi aspecte de netemeinicie a hotărârii instanţei de fond, urmând deci a fi păstrată în totalitate, apelul declarat împotriva acesteia impunându-se a fi respins în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ.
Notă. În acelaşi sens, şi decizia civilă nr. 1065 din 4 noiembrie 2014 şi decizia civilă nr. 1039 din 31 octombrie 2014
| ← Stabilire drept de creanţă asupra ANRP pentru despăgubiri... | Acţiune în grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar, pe baza... → |
|---|
Citește mai mult
depusa la dosar desi era inregistrata. In felul acesta, au fost incalcate atat prevederile Constitutiei cat si ale Codului Civil prin care nu se admitea aplicarea retroactiva a oricarei legi civila. Si uite asa, in loc sa primesc suma cuvenita conform celor stabilite si necontestate, acum primesc PUNCTE . Se mai aplica prevederile Constitutiei ???