Grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar pe vechile limite ale proprietăţii.
| Comentarii |
|
Diminuarea suprafeţei terenului prin mărirea albiei pârâului cu care se învecinează. Lipsa de relevanţă
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 1308 din 7 noiembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 632/22.05.2013, Judecătoria Gherla a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii M.I. M.E., M.T. împotriva pârâţilor H.V.M., C.N. Şi
H.A.M., şi în consecinţă:
A stabilit linia despărţitoare între proprietatea reclamanţilor înscrisă în CF nr. 50066 Corneşti nr. cadastral 50066 şi proprietatea pârâţilor, ca moştenitori ai defunctului H.A., ambele situate în Corneşti sat L., conform variantei 3 din anexa 5 din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză de expert judiciar topograf S.D., de care se va ţine seama în momentul stabilirii liniei despărţitoare în teren.
A obligat pârâţii în solidar la suportarea a 1/2 parte din costul raportului de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză, astfel că obligă pârâţii în solidar, să plătească reclamanţilor suma de 1427,50 lei.
A compensat celelalte cheltuieli de judecată efectuate de părţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut ca părţile sunt vecini în satul L., com. Corneşti, proprietăţile lor învecinându-se pe una din laturi. Ca urmare a relaţiilor tensionate dintre ei, fiecare parte o suspectează pe cealaltă că încalcă linia despărţitoare dintre proprietăţi şi că se ocupă din terenul celeilalte.
Astfel, reclamanţii sunt proprietari cu titlu de reconstituire şi moştenire ai terenului în suprafaţă de 1700 mp înscris în titlul de proprietate nr. 27683/1095/20.02.1998 şi întabulat în CF 50066 Corneşti, cu nr. cadastral 50066 din 2010 (f. 8), iar pârâţii sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 7400 mp intravilan înscris în titlul de proprietate nr. 17335/22.09.2009. (f. 31).
Instanţa în baza raportului de expertiză topo şi a concluziilor verbale ale expertului conturate în faţa instanţei, precum şi din coroB.rea cu celelalte probe administrate în cauză, în temeiul art. 584 cod civil vechi aplicabil în cauză, a apreciat că varianta cea mai echitabilă de refacere a hotarului real dintre cele două proprietăţi vecine, propusă de expert, este cea cu numărul 3 din anexa 5 care este susţinută şi de planul vechi de CF ce reprezintă vechea limită de proprietate dintre cei doi vecini, respingând cererea reclamanţilor de stabilire a mejdiei potrivit variantei 1.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâţii în solidar la suportarea a 1/2 parte din costul raportului de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză, astfel că a obligat pârâţii în solidar, să plătească reclamanţilor suma de 1427,50 lei, iar în temeiul art.276 cod procedură civilă a compensat celelalte cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 161/6.03.2014 a Tribunalului Cluj au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanţii M.I., M.E., M.T. şi de pârâţii H.V.M., C.N.,
H.A.M. împotriva sentinţei civile nr. 632/2013, pronunţată în dosar nr. .../235/2011 al Judecătoriei Gherla, care a fost menţinută în totul, fiind respinsă şi cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, cu privire la apelul reclamanţilor, tribunalul a reţinut că deşi sentinţa atacată este motivată mai succint, insă suficient, din considerentele hotărârii rezultând care sunt motivele ce au determinat instanţa sa stabilească mejdia potrivit variantei 3, si anume aceea ca este singura care se raportează la un criteriu obiectiv, respectiv harta de carte funciara, celelalte variante corespunzând susţinerilor parţilor, varianta 1 susţinerilor reclamanţilor iar varianta 2 susţinerilor paraţilor.
Reţinând acest motiv, era lipsit de utilitate să mai analizeze in detaliu celelalte probe, care serveau in susţinerea altor variante de stabilire a mejdiei decât cea potrivit vechii situaţii de carte funciară,
Astfel, primul motiv de apel invocat de reclamanţi referitor la nemotivarea sentinţei a fost apreciat neîntemeiat, sentinţa atacata întrunind exigentele art. 261 Cod pr.civ.
Este adevărat că instanţa a încuviinţat drept obiectiv al expertizei si stabilirea unei variante de grăniţuire potrivit documentaţiei cadastrale de intabulare a reclamanţilor, pe care apoi a omis sa o administreze.
In conformitate cu dispoziţiile art.294 Cod pr.civ, instanţa de apel a suplinit aceasta omisiune, dispunând completarea expertizei de către dl. expert S.D. cu o varianta in care media sa se raporteze la documentaţia cadastrala întocmita cu ocazia intabulării in cartea funciara a terenului din titlul de proprietate al reclamanţilor.
Aceasta varianta de stabilire a mediei nu a putut fi luata in insa in considerare, întrucât documentaţia cadastrala s-a raportat la limitele proprietarii reclamanţilor indicate unilateral de către aceştia, nu au fost stabilite de comun acord cu paraţii astfel încât sa fie o delimitare convenita si recunoscuta de către aceştia.
Contrar susţinerilor reclamanţilor apelanţi, din interogatoriul paratei H.M. nu s-a reţinut o recunoaştere de către aceasta a amplasamentului gardului actual intre punctele indicate de expert.
Aceasta a arătat la interogatoriu ca a existat un gard intre proprietari, care s-a deteriorat, dar nu a lămurit exact amplasamentul lui. Nu se poate coB. răspunsul paratei la interogatoriu cu amplasamentul gardului indicat de expert, câtă vreme nu rezulta ca in răspunsul dat parata s-a referit la acest amplasament.
Cercetarea locala este o proba neconcludenta, câtă vreme releva situaţia actuala a fondurilor învecinate, in care linia de garniţă se prezintă modificata din anul 2010 , nu situaţia trecuta, respectiv amplasamentul vechiului gard care a fost edificat, potrivit susţinerii apelanţilor reclamanţi, de către antecesorii pârtilor, in consens.
Instanţa s-a pronunţat asupra grăniţuirii fondurilor învecinate proprietatea părţilor, astfel cum a fost sesizata, astfel rămânând in limitele investirii sale, nu s-a pronunţat plus petita.
Acţiunea in grăniţuire este acţiunea prin care se urmăreşte stabilirea liniei ce delimitează proprietăţile limitrofe, când aceasta delimitare nu este cunoscuta si semnalizata prin semne exterioare sau reconstituirea vechii linii de delimitare dintre proprietăţi, atunci când aceasta este contestata de proprietarii învecinaţi. Ne aflam in cea da doua situaţie, care se circumscrie insa tot acţiunii in grăniţuire.
In speţă fiecare dintre proprietari au avut propria susţinere cu privire la linia de graniţa dintre fondurile lor, instanţa a apreciat că este neîntemeiata susţinerea reclamanţilor apelanţi, in sensul ca varianta de grăniţuire dispusa de instanţa a încălcat o limita stabilita convenţional de parţi si utilizata in aceasta maniera de multa vreme.
Pentru motivele arătate, apelul reclamanţilor a fost apreciat neîntemeiat, motiv pentru care a fost respins.
Cu privire la apelul paraţilor, tribunalul a reţinut următoarele:
Critica referitoare la nemotivarea sentinţei a fost cercetata in cadrul analizării apelului reclamanţilor, când a fost găsita neîntemeiata.
Concluzia reţinuta acolo se impune si in cazul apelului paraţilor.
Revăzând conţinutul raportului de expertiza întocmit de expert S.D. si răspunsul la obiecţiunile parţilor întocmit de expert, tribunalul a apreciat, contrar susţinerilor paraţilor apelanţi, ca acesta este cat se poate de clar, de explicit, argumentele expuse sunt uşor de urmărit, sunt prezentate logic si sunt convingătoare.
Apelanţii paraţi au insistat foarte mult asupra ideii ca planul de punere in posesie depus la dosar de către expert nu este cel original si diferă de cel obţinut de ei de la PriM. com. Corneşti, pe care l-au depus, iar acest plan de punere in posesie este esenţial in cauza.
Planul de punere in posesie nu este un act esenţial, câtă vreme mejdia dintre proprietăţi s-a stabilit in raport de planul de carte funciara vechi, pe care expertul l-a depus ca anexa la raportul de expertiza.
Expertul a motivat convingător motivele pentru care planul de punere in posesie si acel ţăruş de delimitare la care fac referire apelanţii paraţi nu poate fi avut in vedere la stabilirea mejdiei, mai cu seama in situaţia in care aceasta este atât de contestata.
Explicaţiile expertului se afla in răspunsul la obiecţiuni, fila 172 dosar.
Dl expert a arătat următoarele:
Potrivit răspunsului primit de la dl. Ing. M.V., la punerea in posesie a reclamanţilor, a stabilit limita de demarcaţie intre proprietatea parţilor, determinând cu rigla distanta dintre limitele trasate pe planul de punere in posesie, apoi cu ruleta a determinat distanta rezultata si acolo a plantat ţăruşul de delimitare. Expertul arata ca ceea ce denumim frecvent plan de punere in posesie in intravilan este de fapt suportul topografic primit de către Primarii de la OCPI, pe care au fost numerotate parcelele înscrise in titlurile de proprietate eliberate in intravilan. Modalitatea de lucru in determinarea acestui tarus este defectuoasa. Poziţia ţăruşului determinat de către dl. Inginer M.V. fiind cu 0,93 m spre reclamanţi fata de mejdia propusa in expertiza. Precizia de trasare a unui punct situat pe un plan( prin masarea distantelor pe plan si in teren) este data de scara planului si lungimea distantei măsurate de la reperul ales,in vederea stabilirii poziţiei punctului. In cazul de fata planul are scara de 1:2000, precizia de citire in măsurarea cu rigla fiind de 0,5 mm, rezulta o precizie maxima de determinare a distantei măsurate cu rigla pe plan de 1 m. Trebuie ţinut cont de erorile de măsurare datorita poziţionării punctului si evident ca nu toate erorile sunt cu acelaşi semn. Apoi, liniile despărţitoare dintre proprietăţi, materializate pe planurile de punere in posesie ,sunt rezultatul prelucrării unor fotografii aeriene. Chiar daca forma liniei de delimitare se poate determina după aceste planuri, precizia determinărilor in ceea ce priveşte lăţimile si lungimile sunt influente de unghiul de fotografiere, de grosimea si inaltimea arborilor situaţi pe mejdii, de contrastul imaginii etc.
Din pricina erorilor mari care pot interveni, expertul a arătat ca planul de punere in posesie si ţăruşul de delimitare utilizat pentru demarcare nu este indicat sa fie folosit drept reper in stabilirea mediei.
Argumentele expertului sunt convingătoare, astfel că in mod temeinic le-a reţinut prima instanţa si a procedat in consecinţa la stabilirea mejdiei potrivit planului vechi de carte funciara.
Câtă vreme intanţa a apreciat ca stabilirea mejdiei trebuie sa se facă prin raportare la harta de carte funciara, nu prezintă relevanta nici omisiunea depunerii originalului hărţii ca anexa la raportul de expertiza, nici posibile inadvertente intre harta depusa de paraţii apelanţi si cea utilizata de expert.
Expertul nu a stabilit mejdia in raport de suprafaţa proprietăţilor limitrofe, urmărind ideea de a recupera prin mejia trasata diferenţe in plus sau in minus găsite in proprietăţile parţilor in urma măsurătorilor, ci a stabilit mejdia prin suprapunerea planului cuprinzând situaţia actuala peste planul de carte funciara.
Astfel fiind, nu prezintă relevanta modalitatea in care s-a reperat delimitarea proprietăţi reclamanţilor fata de proprietatea vecinului S., nici nu se impunea sa se verifice daca proprietatea reclamanţilor însumată cu cea a vecinilor S., ambele rezultate din dezmembrarea topograficului iniţial 90,92 întrunesc suprafaţa topograficului iniţial.
Expertul a arătat ca măsurarea parţiala a terenului proprietatea vecinilor S. a fost făcuta in ideea de a determina cat mai multe puncte de reper posibile, prin raportare la care mejdia sa fie cat mai exact determinata , nu cu intenţia de a stabili exact suprafaţa unu corp funciar care nu interesează cauza.
Data fiind modalitatea de stabilire mediei, tribunalul a apreciat stabilirea suprafeţei însumate a celor doua proprietăţi la care se refera paraţii apelanţi, socotita esenţiala de pârâţi, este in realitate irelevanta.
Expertul nu avea de ce sa explice diferenţa dintre frontul a strada al proprietăţii lor potrivit celor doua planuri de punere in posesie diferite, câta vreme mejdia dintre proprietăţi s-a stabilit prin raportare la harta veche d ecarte funciara.
Grăniţuirea potrivit variantei nr. 4 din răspunsul expertului la obiecţiuni nu are nicio justificare, căci nu reflecta situaţia de carte funciara, ci aşa cum a arătat expertul reprezintă o varianta de compromis, care ar permite menţinerea frontului actual la strada al proprietăţi paraţilor, cu mutarea corelativa a limitei din spatele proprietăţii cu cei 14 cm lăsaţi nemodificaţi la frontul la strada, insa aceasta nu reprezintă media reala dintre proprietăţi, aşa cum rezulta ea prin suprapunerea situaţiei de fapt peste harta de carte funciara.
O astfel de varianta ar fi posibila numai prin consensul proprietarilor învecinaţi, care nu s-a realizat in cauza.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanţii M.I., M.E., M.T., solicitând casarea deciziei atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi în consecinţă, stabilirea liniei dintre cele două proprietăţi, conform variantei din completarea la raportului de expertiză depus în apel, varianta 4 din anexa nr. 1.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., recurenţii au arătat că hotărârile instanţei de fond şi apel sunt netemeinice şi nelegale, întrucât nu au respectat suprafeţele trecute în titlurile de proprietate deţinute de părţi, că prin varianta aleasă li se diminuează suprafaţa cu 39 mp, iar pârâţilor li se măreşte suprafaţa de teren, în condiţiile în care aceştia nu au formulat un capăt de acţiune în revendicare.
În continuarea declaraţiei de recurs, reclamanţii arată că pârâta H. recunoaşte că părinţii ei au edificat un gard între proprietăţile lor pe anumite porţiuni, aspect care rezultă şi din cercetările instanţei la faţa locului, cât şi de depoziţiile martorilor audiaţi în cauză şi, cu toate acestea, instanţa de apel menţine hotărârea instanţei de fond prin care li se diminuează suprafaţa de teren cu 39 mp.
Împotriva deciziei pronunţată de Tribunalul Cluj au declarat recurs şi pârâţii, solicitând modificarea în parte a deciziei şi sentinţei atacate în sensul admiterii în parte a acţiunii formulată de reclamanţi şi, în consecinţă, stabilirea mejdei conform variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert Sântămărean.
In motivarea recursului întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., pârâţii au arătat că decizia atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât se bazează pe o eroare de interpretare a concluziilor raportului de expertiză. Astfel, reţinerile expertului referitoare la faptul că la vest spre terenul pârâţilor, pe porţiunea din spatele casei (pct. 4281), există o împrejmuire improvizată sunt nereale pentru că expertul trebuia să verifice dacă suprapunerea măsurătorilor s-a făcut pe harta veche de carte funciară şi dacă a folosit o hartă reală, comparabilă cu originalul. Această solicitare este întemeiată, întrucât cartea funciară consultată de ei şi cea folosită de expert sunt diferite în ce priveşte dimensiunile şi configuraţia terenurilor în litigiu şi unghiurile de înclinaţie faţă de terenurile învecinate.
Recurenţii au mai arătat că expertul avea obligaţia de a folosi vechea hartă de cartea funciară şi că nu a ţinut cont de semnele exterioare (ţăruşul) indicat de pârâta H.M., ţăruş care reprezintă delimitarea dintre proprietăţi şi care a fost amplasat cu ocazia punerii în posesie de către Comisia locală de fond funciar.
Instanţa de apel nu a ţinut seama nici de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză din care rezultă linia de mejdă dintre proprietăţile lor, conform punerii în posesie făcută pe baza hărţii cadastrale.
În continuarea declaraţiei de recurs pârâţii se referă la modalitatea în care instanţa de apel a interpretat declaraţiile martorilor şi celorlalte probe administrate în cauză, concluzionând că varianta II ar fi cea care ar răspunde în modul cel mai corect folosinţei faptice a imobilelor şi ar respecta dreptul de proprietate al fiecăreia dintre părţi.
Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea reţine următoarele:
În motivarea recursului reclamanţilor şi al pârâţilor, curtea constată că aceştia se referă la faptul că prin varianta de grăniţuire aleasă, reclamanţilor li se diminuează suprafaţa de teren iar pârâţilor li se măreşte suprafaţa de teren, că pârâţii au recunoscut că au mutat gardul înspre proprietatea lor, că acest aspect rezultă şi din cercetările instanţei la faţa locului, şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, că soluţia instanţei de apel se bazează pe o interpretare eronată a tuturor probelor administrate în cauză, respectiv a declaraţiilor martorilor, a expertizei tehnice efectuată în cauză, a procesului verbal de punere în posesie ş.a.
Curtea, în baza art. 316 Cod proc. civ., coroB.t cu art. 137 Cod proc. civ., va constata incidenţa excepţiei inadmisibilităţii acelor motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei atacate, având în vedere că dispoziţiile art. 304 pct. 10 şi 11 Cod proc. civ., singurele care permiteau critica privind modul în care instanţa a stabilit situaţia de fapt în funcţie de probele administrate, erau abrogate la data pronunţării deciziei.
Singura critică de nelegalitate ale deciziei atacate formulate de toţi recurenţii şi care se încadrează în prev. art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., este aceea referitoare la faptul că instanţa de apel nu a respectat suprafeţele trecute în titlurile de proprietate deţinute de părţi, că procedând în această modalitate a gratificat pe părţi cu suprafaţa de 39 mp, fără să existe un capăt de acţiune în revendicare.
Cu referire la aceste critici, curtea reţine următoarele:
Prin acţiunea promovată reclamanţii au solicitat să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea lor înscrisă în CF 50066 Corneşti şi proprietatea pârâtului H.A., situată în L. nr. 56. În motivarea acţiunii s-a arătat că terenul dobândit de ei şi de pârât provine dintr-un lot ce a aparţinut în întregime lui B.T., fiind înscris în CF 16 L., că între ei au aparţinut neînţelegeri cu privire la linia de mejdă.
În sensul prevederilor art. 584 C. civil, grăniţuirea constituie operaţiunea de determinare prin semne exterioare şi vizibile a limitelor dintre două proprietăţi limitrofe. O asemenea operaţiune poate avea loc în situaţia când nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât şi în situaţia în care astfel de semene există şi nu sunt contestate de părţi.
Rezultă aşadar că, pe calea acţiune în grăniţuire se urmăreşte stabilirea vechiului hotar dintre fonduri, adică acea linie de graniţă originară stabilită prin voinţa comună şi concordantă a proprietarilor, deci amiabilă, fie impusă prin hotărâre judecătorească sau lege.
Pornind de la susţinerile părţilor, tribunalul a reţinut, pe baza probelor administrare că intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor s-a făcut pe baza unei expertize extrajudiciare, fapt recunoscut chiar de reclamanţi prin acţiunea promovată, acţiunea căreia i-au anexat planul de amplasament şi delimitare a imobilului (f. 7 dosar fond).
Imobilul reclamanţilor şi al pârâţilor a fost un singur corp funciar în legătură cu care, expertul a constatat că din punct de vedere al cărţii funciare, imobilul reclamanţilor în suprafaţă de 1700 mp se suprapune cu o parte din imobilul cu nr. top 90 şi 92 înscris în CF 655 L., iar prin documentaţia cadastrală extrajudiciară întocmită de expertul P.D., acestui imobil i s-a atribuit nr. cad. 50066 cu suprafaţa de 1700 mp şi a fost înscris în CF nou 5066 Corneşti.
Imobilul pârâţilor, conform titlului de proprietate nr. 17335/2009 cu suprafaţa de 7400 mp se identifică cu nr. top 9394 din CF nr. 16 L..
La efectuarea expertizei expertul a procedat la măsurarea celor două imobile în litigiu şi a extins măsurătorile şi asupra imobilelor învecinate. Urmare acestui fapt, după efectuarea măsurătorilor şi prelucrarea datelor cu programe specializate şi transpunerea pe planurile cadastrale şi de carte funciară, s-a stabilit că limita de nord a imobilelor în litigiu este un pârâu care în prezent nu mai curge pe amplasamentul prezentat în planul de carte funciară (vechiul curs), ci pe unul modificat, fapt ce influenţează asupra celor două imobile astfel:
Imobilul pârâţilor identificat sub nr. top 9394 prin modificarea cursului pârâului şi-a mărit suprafaţa faţă de cea iniţială înscrisă în CF vechi cu 305 mp, în timp ce modificarea cursului pârâului are ca efect asupra imobilului reclamanţilor micşorarea suprafeţei ( o dată cu micşoare ara suprafeţei imobilului de sub întreg nr. top 92 şi 90 cu 352 mp faţă de 389, cât este înscris în cartea funciară.
Stabilirea liniei de mejdă în varianta 3 anexa 5, corespunde cu planul de carte funciară vechi, forma şi poziţia liniei d mejdă fiind obţinută prin georediferenţierea şi constrângerea precisă a planului de cartea funciară atât în privinţa limitelor, cât şi a suprafeţelor transpuse pe planul de CF al imobilului în litigiu.
Mejda propusă în această variantă este o linie dreaptă ce porneşte de la linia dinspre stradă al imobilelor şi se închide la răzorul actual al pârâului care delimitează proprietăţile în partea de nord.
În consecinţă, curtea apreciază ă stabilirea mejdei în această variantă s-a făcut cu respectarea criteriilor în raport de care se stabileşte linia de hotar dintre cele două proprietăţi.
Faptul că în această variantă de stabilire a liniei de mejdă suprafeţele reale ale loturilor sunt diferite nu are relevanţă în cauză, pentru că instanţa nu se pronunţă asupra existenţei dreptului de proprietate, ci asupra formei acestuia, al cărei contur este fixat prin stabilirea liniei despărţitoare dintre fonduri, linie determinată în speţă de vechea limită de proprietate.
Celelalte variante solicitate de părţi nu respectă criteriile în raport de care se poate stabili mejda dintre două fonduri, aşa cum legal au apreciat instanţele de fond. Astfel, varianta cerută de reclamanţi nu poate fi acceptată, având în vedere că intabularea dreptului lor de proprietate s-a făcut în baza documentaţiei cadastrale în raport de limitele indicate de aceştia, iar varianta solicitată de pârâţi nu poate fi acceptată, ţinând seama de precizia determinărilor în ce priveşte lăţimea şi lungimile parcelei, determinări influenţate de mijloacele tehnice folosite cu ocazia punerilor în posesie în baza Legii nr. 18/1991. De altfel, expertul a explicat pe larg în lucrarea efectuată care sunt motivele pentru care aceste variante nu pot fi acceptate.
În concluzie, în baza art. 304 pct. 9 şi 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea va respinge recursurile declarate de reclamanţii M.I., M.E., M.T. şi cel declarat de pârâţii
H.V.M., C.N., H.A.M. împotriva deciziei civile nr. 161 din 6 martie 2014 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. .../235/2011, pe care o va menţine.
| ← Acţiune în grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar, pe baza... | Acţiune în grăniţuire şi revendicare imobiliară. Admitere → |
|---|
