Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 2581 din data de 20.04.2016
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 18.08.2015 sub nr. 9917/180/2015 reclamanții X au solicitat în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ X constatarea faptului că prin efortul propriu reclamantii au edificat un imobil constructie compus din parter și etaj în suprafata totala construita aproximativ de 180 mp. construită din cărămidă, imobil situat în sat/com.X
În susținerea cererii, reclamanții au arătat că prin sentinta civilă nr. 3837/2014 pronuntată în dosarul nr. 14352/180/2013 al Judecătoriei X a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de 1259 mp. teren situat în punctul ,, Asociatie,,. Pe această suprafata de teren în anul 2005 au început edificarea constructiei care face obiectul prezentei cereri. În anul 2007 reclamantii au finalizat constructia la rosu. Din acel moment pana in prezent reclamantii au investit constant în manoperă și materiale. Respectiv parterul este finalizat în proportie de 90 %, iar etajul este finalizat în proportie de 50%. Reclamantii au mai aratat că au tras apa potabilă, au instalat reteaua electrică în interiorul casei fără a se bransa la reteaua publică, pentru că nu au act de proprietate. De asemenea, reclamantii au aratat că au montată toată instalatia sanitara și de încălzire și că în această casă locuiesc exclusiv vara, când se întorc în Italia. De asemenea, reclamantii au aratat că, ridicarea imobilului a fost posibilă datorită faptului că lucrează în Italia de mai multi ani, astfel că din munca lor și cu eforturile constante și permanente de a strange banii au reusti sa ridice casa la stadiul la care se află în prezent. Reclamantii au mai aratat că, în momentul în care au decis să ridice constructia au primit asigurări de la conducerea primăriei X că terenul va intra în intravilanul comunei, ulterior, putându-i-se elibera autorizatia de construire. Astfel, timpul a trecut, casa s-a ridicat, dar terenul nu a intrat oficial în PUG-ul comunei X ,a cest aspect împiedicându-i să obțină autorizatia de construire, acum după 10 ani de la momentul la care au ridicat casa.
În drept, au fost invocate prevederile art. 35 C. pr. civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu expertiză de specialitate
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În cauză, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul este proprietar al terenului în suprafață de 1259 mp tarlaua 8 parcela 156/182 situat în extravilanul comunei X, județul X, în punctul Asociație, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 3837/17.06.2015 pronunțată în dosar nr. 14352/180/2013 al Judecătoriei X
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții arată că pe acest teren au edificat, fără a deține autorizație de construire, o construcție cu destinația de locuință.
Prin adresa nr. 705/11.03.2016 emisă de Comisia locală de aplicare a legilor Fondului Funciar X, s-a comunicat faptul că terenul în suprafață de 1259 mp situat în punctul Asociație pe care a fost edificată construcția se află inclus în PUG-ul comunei X , jud. X , în zona cu interdicție temporară, zonă pentru care nu se pot elibera autorizații de construire până la realizarea unui plan urbanistic zonal după care se poate relua procedura de autorizare.
Potrivit art. 35 C. pr. civ., cel care are interes poate solicita constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
În ceea ce privește posibilitatea instanței de judecată de a constata dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției edificate pe terenul reclamantului, instanța reține că acest lucru ar fi posibil numai în urma constatării, de către autoritățile competente, a respectării tuturor cerințelor impuse de legislația existentă în materie de construcții pentru realizarea unui edificiu.
În acest sens, instanța reține că, deși lucrările edificate de reclamanți au fost realizate fără autorizație de construire și cu neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991R, părțile solicită instanței să se constate dobândirea de către aceștia a dreptului de proprietate asupra construcției astfel edificate.
Însă, potrivit art. 59 din Ordinul nr. 839/2009 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991R, (3) în situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate "rezistență mecanică și stabilitate"; privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate "securitatea la incendiu";, numai după emiterea Acordului de mediu, în condițiile legii.
Prin urmare, reclamanții, care fără a deține avizele necesare, din proprie inițiativă au edificat o construcție pe terenul proprietatea acestora situată în extravilanul localității X își pot valorifica dreptul de proprietate asupra construcției numai prin intrarea în legalitate potrivit procedurii prevăzute de legea specială, iar, în cazul în care reclamanții s-ar confrunta cu un refuz al autorităților publice locale de emitere a autorizației de construire pentru construcția astfel edificată, aceștia au deschisă calea acțiunii în contencios administrativ potrivit prevederilor art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 pentru recunoașterea dreptului său. De altfel, reclamanții nu au realizat nici un demers pentru reglementarea situației juridice a construcției, cu excepția promovării prezentei cereri în justiție. Întrucât există o procedură administrativă referitoare la intrarea în legalitate, instanța judecătorească nu poate pronunța o hotărâre judecătorească având aceeași finalitate, decât cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Potrivit principiului de drept procesual instituit de dispozițiile art. 12 al. 1 C. pr civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Legea specială în materia autorizării executării lucrărilor de construcție, nr. 50/1991 R, prevede în cuprinsul art. 1 că "(1)Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi. (2)Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor."; În cuprinsul art. 2, același act normativ prevede că "(1)Autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. (2)Autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.";
În speță, reclamanții nu se pot prevala de buna-credință pentru a beneficia de recunoașterea dreptului de proprietate, câtă vreme nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, iar reclamanții cunoșteau interdicția legală privind construirea fără autorizațiile și avizele legale necesare, cu atât mai mult cu cât terenul se află în continuare în zonă cu interdicție temporară astfel cum rezultă din adresa nr. 705/11.03.2016 emisă de Comisia locală de aplicare a legilor Fondului Funciar X. Mai mult chiar, reclamanții aveau la îndemână și procedura intrării în legalitate pe care, de asemenea, nu au parcurs-o.
Reclamanții, cunoscând faptul că terenul acestora se află într-o zonă cu interdicție de emitere a autorizațiilor de construire, au procedat la edificarea unei construcții pe acest teren și, în acest fel, au eludat cu știință dispozițiile Legii speciale nr. 50/1991 R și ale Ordinului nr. 893/2009 privind adoptarea normelor metodologice de punere în aplicare. Reclamanții nu au făcut dovada că s-ar fi adresat în cursul edificării construcției sau după terminarea acesteia cu vreo cerere pentru obținerea autorizației sau a avizelor necesare, iar autoritățile administrației publice locale le-ar fi refuzat eliberarea documentelor în mod nejustificat, situație care, în orice caz, le-ar fi permis acestora să conteste pe calea acțiunii în contencios administrativ refuzul acestora de emitere a documentelor necesare.
Fiind nesocotite condițiile impuse de lege pentru dobândirea proprietății referitoare la obținerea avizelor necesare, instanța nu poate considera întemeiată cererea reclamanților întrucât ar valida nu drept care nu se bucură de recunoașterea și protecția legii.
O interpretare contrară ar lipsi de conținut și de finalitate dispozițiile Legii nr. 50/1991 R, în situația în care, fără nicio justificare obiectivă, ci doar prin simpla manifestare unilaterală de voință, părților le-ar fi permisă și recunoscută opțiunea între respectarea procedurii autorizării prevăzute de Legea nr. 50/1991 R și formularea ulterioară a unei cereri în justiție. În același sens, o astfel de interpretare ar permite oricărui subiect de drept civil să procedeze la edificarea de construcții în zone în care reglementările legale în vigoare nu permit, pentru ca ulterior, să se adreseze instanței de judecată pentru a obține un titlu de proprietate, ce ar fi emis fără a avea ca suport minime verificări privind siguranța în construcții. Astfel fiind, s-ar introduce în circuitul civil bunuri ce ar pune în pericol nu numai siguranța proprietarilor acestora, dar și siguranța altor cetățeni.
Nu în ultimul rând, o astfel de interpretare permisivă a legislației în materie ar duce la încălcarea abuzivă a procedurii speciale administrative prevăzută de legiuitorul național, în condițiile în care părților li s-ar recunoaște de plano o alternativă apreciată ca fiind mai puțin împovărătoare și mult mai avantajoasă ca și costuri financiare.
În concluzie, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
| ← Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Pretenţii. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
