Divorţ. Jurisprudență Situaţii la divorţ
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 2611 din data de 20.04.2016
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. XXX pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamantul J.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta J.A. desfacerea căsătoriei din culpa pârâtei, autoritatea părintească să fie exercitată în comun, stabilirea locuinței minorilor J.G.I., J.G.A., G.D. la domiciliul reclamantului, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere pentru cei trei minori raportată la venitul minim pe economie.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 100 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că s-a căsătorit cu pârâta la data de XX, din căsătoria lor au rezultat cei trei minori, care în prezent se află în grija reclamantului și a concubinei sale. La început, relațiile dintre părți erau normale, însă ulterior au apărut neînțelegeri datorate comportamentului pârâtei. Cu timpul, certurile s-au agravat, conviețuirea dintre părți fiind practic imposibilă. În anul XXX, pârâta a părăsit domiciliul conjugal, revenind periodic pentru scurte perioade de timp, sub pretextul că ar vrea să vadă copiii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 373 lit. b, art. 379 alin. 1, art.383 alin. 3, art. 396, art. 397 Cod civil.
În probațiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând acte de stare civilă, martori.
Pârâtul legal citat , nu a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
În cauză s-a efectuat anchetă psihosocială la domiciliul părților
Au fost audiat minorii J.G.A. J.G.I., declarațiile acestora fiinc consemnate și atașate la dosarul cauzei.
A fost audiată martora Bucur Bianca Petronela declarațiile acesteia fiind consemnate și depuse la dosarul cauzei .
S-au depus înscrisuri, respectiv acte de stare civilă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la desfacerea căsătoriei
La data de 22 septembrie 2001, părțile s-au căsătorit în localitatea Buhoci, județul Bacău, căsătoria acestora fiind transcrisa si înregistrata în registrul stării civile la nr.26/2001 .
Din căsătoria părților au rezultat 3 copii minori la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv J.G.I., născut la data de XXX, JG.A., născut la data de XXX și J.G.D., născută la data de XXX.
În cauză s-au depus înscrisuri, a fost efectuată anchetă psihosocială la domiciliul părților și a fost audiat martora B.B.P.
Reclamantul a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, pe fondul neînțelegerilor dintre părți pârâta pleca des de acasă iar ulterior revenea la domiciliul comun unde rămânea cam o săptămână pe an. Relația părților s-a deteriorat definitiv pârâta părăsind definitiv domiciliul conjugal în cursul anului XXX.
În consecință, instanța va reține că raporturile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, reținând culpa pârâtei în destrămarea relațiilor de familie, astfel că în baza art. 373 lit b cod civil va dispune desfacerea căsătoriei din culpa pârâtei.
Cu privire la numele părților:
Instanța va dispune revenirea pârâtei la numele avut aterior căsătoriei, acela de XXX.
Cu privire la exercitarea autorității părintești
Instanța reține pe baza referatelor de anchetă psihosocială efectuate în cauză că minorii locuiesc alături de tată în fostul domiciliu comun al părților din XXX, într-un imobil aparținând părinților reclamantului, format din două camere, locuința fiind bine îngrijită cu igiena adecvată, luminozitate și căldură.
Minorii sunt elevi la XXX.
Reclamantul a solicitat ca autoritatea părintească cu privire la minorii rezultați din căsătoria părților să se exercite în comun de ambii părinți.
Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor noului cod civil autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții căsătoriți exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. În cazul divorțului părinților autoritatea părintească se exercită potrivit dispozițiilor din cod referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii.
În aprecierea interesului minorului, prezintă importanță nu numai condițiile materiale ale unuia dintre părinți ci și alte elemente precum vârsta minorului, comportamentul părinților față de copil, atașamentul acestuia față de părinți.
Art 397 din noul cod civil, prevede că după divorț autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, în afară de cazul în care instanța decide astfel.
Art 398 cod civ prevede că atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Noul cod civil instituie deci regula in sensul că după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Aceasta prevedere are la baza prezumtia ca este in interesul superior al copilului ca autoritatea parinteasca sa se exercite in în aceleași condiții si in caz de divort al parintilor. Custodia comuna asigura dreptul copilului la grija parinteasca normala si permanenta din partea ambilor parinti precum si prezenta acestora in viata sa si după divort, părinții avand aceeasi responsabilitate si posibilitate de a lua decizii referitoare la problemele importante din viața copilului.
În consecință, având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, precum și solicitarea reclamantului ca exercitarea autorității părintești să se realizeze în comun de ambii părinți, instanța va dispune exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minorii sus menționați.
Cu privire la locuința minorilor
Instanța reține că în temeiul art. 31 alin. 1 și 2 din Legea nr. 272/2004, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
Atunci când stabilește locuința copilului minor instanța trebuie să ia în considerare o serie de criterii precum: disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a implica pe celălalt părinte cu privire la deciziile legate de copii, disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt părinte accesul în locuința sa, situația locativă a fiecăruia dintre cei doi părinți, istoricul îngrijirii copilului, dorința exprimată de minor cu privire la stabilirea locuinței sale la reședința unuia sau altuia dintre părinți, apropierea locuințelor fiecăruia dintre cei doi părinți de școală și respectiv grădiniță, concluziile raportului autorității tutelare cu privire la locuințele celor doi părinți, dorința exprimată de fiecare dintre cei doi părinți cu privire la stabilirea locuinței minorului la reședința lor.
Instanța reține că din momentul separării în fapt a soților copiii minori au locuit alături de tatăl lor, frecventând o unitate de învățământ situată în apropierea domiciliului acesteia.
În consecință, pe baza analizei criteriilor sus amintite și a probatoriului administrat instanța apreciază că nevoia de stabilitate și continuitate a copiilor este asigurată cel mai bine în condițiile stabilirii domiciliului acestuia alături de tată.
În considerarea celor anterior precizate, în baza art 400 din noul cov civ va stabili locuința minorilor sus amintiți alături de reclamant.
Cu privire la obligația de întreținere:
Intrucat potrivit art. 499 cod civ .intre parinti si copii exista o obligatie legala de intretinere care se stabileste conform art. 529 cod civ., potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati, instanta, în baza art 402 al 1 cod civ , va obliga pârâta să plătească reclamantului în favoarea minorilor o pensie lunară de întreținere în procent total de 50 % ( câte 16,66 % pentru fiecare dintre minori) din venitul minim net pe economia națională, începând cu data introducerii acțiunii (9.12.2015) și până la majoratul fiecăruia dintre aceștia.
Cu privire la cheltuieli de judecată
În baza art 453 cod proc civ va pârâta la plata către reclamant a sumei de 1220 lei reprezentând cheltuielile de judecată, respectiv: taxă de timbru 100 lei, onorariu curator avocat P.S. 520 lei, onorariu avocat ales 500 lei.
| ← Pretenţii. Jurisprudență Plăţi | Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj → |
|---|
