Acţiune în constatarea simulaţiei
Comentarii |
|
Acţiunea în constatarea simulaţiei are drept scop stabilirea faptului că primul contract reprezintă voinţa reală a părţilor, de aceea principalul efect al admiterii acesteia îl reprezintă constatarea conţinutului real al contractului şi nu nulitatea lui, moment în care încetează caracterul secret al contraînscrisului.
Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, Decizia nr. 1507 din 6 decembrie 2006
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr. 2643/2005 reclamanții C.G. și C.D. au chemat în judecată civilă pe pârâtul V.M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul aparent și simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1430 din 27 ianuarie 1992 de fostul notariat de Stat Județean Prahova, prin care pârâtul a înstrăinat o cotă indiviză de 3/8 din imobilul situat în Ploiești, str. G.D. compus din 360 m.p. teren și construcțiile aflate pe acesta.
Prin aceeași acțiune reclamanții au mai solicitat să se constate caracterul de act ostensibil dar real al actului sub semnătură privată încheiat cu pârâtul la data de 17 ianuarie 1992 și că pârâtul le-a înstrăinat construcțiile și terenurile ocupate de ei, configurate pe schița de plan, semnate de părți, cu privire la care s-a efectuat un partaj voluntar.
Prin sentința civilă nr. 10122 din 16 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Apelul declarat de aceiași reclamanți împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat de Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 383 din 3 mai 2006, cu motivarea că prima instanță a apreciat în mod corect că înscrisul de care se prevalează reclamanții încheiat la 17 ianuarie 1992 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1175 C. civ., neputând fi considerat un contraînscris care să modifice voința părților exprimată prin actul autentic de vânzare-cumpărare încheiat ulterior.
Ulterior, împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1507 din 6 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că instituția simulației este reglementată în art. 1175 C. civ., și se referă la existența a două acte juridice, unul public și care nu reprezintă adevărata voință a părților și un al doilea secret, ascuns, care dă însă expresie deplină acestei voințe. întrucât actul secret cuprinde manifestarea de voință reală a părților, acesta este menit să producă efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat și să contrazică actul public, înlăturând sau modificând în tot ori în parte efectele pe care acesta din urmă ar trebui să le producă.
Acțiunea în constatarea simulației are drept scop stabilirea faptului că primul contract reprezintă voința reală a părților, de aceea principalul efect al admiterii acesteia îl reprezintă constatarea conținutului real al contractului și nu nulitatea lui, moment în care încetează caracterul secret al contraînscrisului.
în raport de cele reținute, pe situația de fapt dedusă judecății, curtea a reținut că în mod corect ambele instanțe de judecată au apreciat că înscrisul de care se prevalează recurenții, încheiat sub semnătură privată la data de 17 ianuarie 1982, anterior actului public, respectiv actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1430 din 27 ianuarie 1992, invocat drept act secret, nu reprezintă decât o declarație unilaterală a promitentului vânzător, prin care acesta arată că a primit în contul prețului pentru o parte din imobilul ce urma să fie înstrăinată o diferență de preț, restul urmând să fie achitat până la încheierea actului.
Reținându-se că acest pretins contraînscris sau negotium nu contrazice în vreun fel voința părților din actul public reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare încheiat de acestea și că acesta nu îndeplinește nici condițiile privitoare la o convenție de vânzare-cumpărare care trebuie să cuprindă obligațiile reciproce ale părților, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 1175 C. civ., recursul reclamanților a fost respins ca nefondat.
← Publicitate imobiliară. Rectificare de carte funciară. Condiţii | Expropriere. Finalitate. Înţeles → |
---|