Obligaţie de a face. Desfiinţare lucrări. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 republicată, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de către autoritatea administraţiei publice locale competentă, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.
Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale minori şi familie, Decizia nr. 1217 din 25 septembrie 2006
Notă: Legea nr. 50/1991privind autorizarea executării lucrărilor de construcții a fost republicată în M. Of. nr. 933 din 13 octombrie 2004.
Prin sentința civilă nr. 872 din 21 decembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Brezoi, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Orașul Brezoi - prin Primar și obligată pârâta G.M. să sisteze lucrările de construire și să demoleze construcția edificată fără autorizație pe un teren pentru care nu deține act de proprietate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr. 5/2005 pârâta a fost sancționată cu 1000 RON în baza art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, dispunându-se totodată desființarea construcțiilor executate și acordându-se termen la data de 31 octombrie 2005.
Deși termenul acordat în desființarea lucrării a expirat, pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, situație ce impune intervenția coercitivă a legii.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând, în primul motiv, lipsa calității procesuale pasive în acțiunea de sistare și demolare lucrări, cu motivarea că titularul dreptului de proprietate al imobilului în cauză este soțul său, G.I., care nu figurează ca parte în proces, iar în al doilea motiv, împrejurări de ordin umanitar, precizând că locuiește cu familia în acest imobil de mai mulți ani și nu are altă locuință.
Prin decizia civilă nr. 366/A din 23 mai 2006, Tribunalul Vâlcea a respins ca nefondat apelul, reținând următoarele:
Pârâta a edificat imobilul împreună cu soțul său pe un teren ce face parte din domeniul privat al Orașului Brezoi și fără autorizație de construcție, fiind sancționată contravențional și dispunându-se, în același timp, măsura desființării lucrării, acordându-se termen de grație în acest sens la 13 octombrie 2005.
Cum nu a respectat obligația impusă printr-un act administrativ rămas irevocabil, în mod corect prima instanță a hotărât ca pârâta să sisteze lucrările de construire și să le demoleze pe cele executate fără autorizație.
Potrivit art. 35 alin. (1) din C.fam., soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele.
Activitatea de sistare și demolare lucrări impusă pe cale administrativă în baza unui proces verbal de contravenție, rămas irevocabil, nu echivalează cu un act de dispoziție în sensul art. 35 alin. (2) teza a II-a C.fam., pentru a se cere consimțământul expres al celuilalt soț.
Ca atare, excepția invocată în apel cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei s-a apreciat a fi neîntemeiată.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a arătat că nu pot fi luate în considerare împrejurările de ordin umanitar, atâta timp cât construcția a fost edificată fără autorizație și fără un act care să ateste dreptul de proprietate asupra terenului.
Chiar dacă familia apelantei este de etnie rrom, drepturile sunt egale pentru toți cetățenii români.
Față de aceste considerente, apelul a fost respins ca nefondat în baza art. 296 C. proc. civ.
împotriva deciziei civile nr. 366/A/23 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâta G.M. care a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate, respectiv:
- hotărârea recurată este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și anume în mod greșit instanța de apel a respins excepția invocată de pârâtă, respectiv faptul că titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, G.I., nu a fost și nu este parte în proces, nefiind de altfel citat în cauză;
- instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece deși la dosar a fost depus interogatoriu pentru reclamanta Primăria Brezoi, aceasta nici nu a răspuns și, mai mult, nici nu i-a fost comunicat.
S-a mai precizat că imobilul din litigiu a fost edificat acum 40 de ani, când nu li s-a solicitat autorizație de construcție și, mai mult, art. 31 din Legea nr. 50/1991 menționează clar că termenul în care pot fi constatate contravențiile în acest domeniu este de 2 ani de la data săvârșirii lor, termen de mult depășit.
Recurenta-pârâtă a menționat că instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 129 C. proc. civ., judecând procesul fără nici un fel de probe.
în drept și-a motivat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii, iar în subsidiar casarea deciziei pentru a se efectua probe cu privire la prescripția dreptului de aplicare a sancțiunii de demolare.
Orașul Brezoi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ. a solicitat judecarea în lipsă.
Recurenta-pârâtă G.M. a depus la dosarul cauzei și note de ședință.
Analizând recursul în limita motivelor invocate și din ansamblul lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul este admisibil pentru că potrivit art. 33 din Legea nr. 50/1991, Orașul Brezoi putea desființa construcția edificată pe un teren ce face parte din domeniul privat fără a se adresa justiției, ci doar pe cale administrativă.
Astfel, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 modificată și completată, se arată că „Prin derogare de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de către autoritatea administrației publice locale competentă, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului”.
Conform alin. (2) din același text de lege sus citat, se menționează că „Pentru realizarea prevederilor alin. (1) consiliile locale comunale, orășenești, municipale ori județene, după caz pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăți comerciale, în condițiile legii”.
Prezenta acțiune formulată de Orașul Brezoi este inadmisibilă având în vedere dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/1991 republicată, deoarece măsura demolării construcției se ia pe cale administrativă de către autoritatea administrației publice locale competentă, fără sesizarea instanțelor judecătorești.
Rezultă că instanța de apel, cât și cea de fond au pronunțat hotărâri nelegale, încălcând astfel prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în concluzie, în baza art. 312 C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de pârâta G.M. și, pe cale de consecință, a fost modificată decizia civilă nr. 366/A/23 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă și pe fond a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Orașul Brezoi, ca inadmisibilă.
| ← Contracte. Închiriere. Modificare în timpul executării pe... | Prezumţii legale → |
|---|
