Prezumţii legale
| Comentarii |
|
Aprecierea valorii prezumţiilor este lăsată de art. 1203 C. civ. la înţelepciunea judecătorilor. Prezumţia reţinută de instanţa de apel, că pârâtul A.M. a lipsit de la judecata cauzei şi nu a fost preocupat de atribuirea vreunei variante de lotizare, nu este o prezumţie ce nu poate fi răsturnată prin proba contrară, valoarea sa fiind relativă. În consecinţă, prin aplicarea acestei prezumţii, instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 1203 C. civ., care permit magistratului să se pronunţe decât întemeindu-se pe prezumţii, care să aibă o greutate şi puterea de a naşte probabilitate.
Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale minori şi familie, Decizia nr. 1444 din 9 noiembrie 2006
Prin acțiunea înregistrată la data de 6 iulie 2004 reclamanții G.G., B.L. și A.I.F. au chemat în judecată pe pârâtul A.M. solicitând ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defuncților A.F. și A.G.
S-a mai solicitat ca judecata să se facă și în contradictoriu cu numitul P.N.
în motivarea acțiunii se precizează că părțile sunt descendenții defuncților A.F. decedată la 10 martie 1990 și A.G., decedat la 24 septembrie 1991, iar bunurile ce compun masa succesorală sunt: o casă de locuit compusă din 3 camere și dependințe împreună cu terenul aferent de 220 m.p situat în Curtea de Argeș, str. D.S.
Aceste bunuri au fost înstrăinate de pârâtul A.M., fără acordul celorlalți moștenitori, numitului P.N., în anul 1991, solicitându-se ieșirea din indiviziune, prin atribuirea bunurilor în natură, în loturile reclamanților.
P.N. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat obligarea tuturor moștenitorilor la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilelor menționate în cuprinsul cererii și pentru a se institui în favoarea sa un drept de retenție până la achitarea despăgubirilor în sumă de circa 5.000.000 lei .
Prin sentința civilă nr. 17 din 10 ianuarie 2004 a Judecătoriei Curtea de Argeș a fost admisă acțiunea, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor rămase de pe urma autorilor A.F., decedată la 10 martie 1990 și A.G., decedat la 24 septembrie 1991, conform variantei a doua din raportul de expertiză în sensul că s-a atribuit reclamanților G.G. și B.L. sulta în sumă de 138.500.000 lei, lui A.I.F. sulta în sumă de 69.250.000 lei, iar pârâtul A.M. primește în natură terenul de 220 m.p situat în Curtea de Argeș, precum și casa aflată pe acest teren și plătește sultă celor 2 loturi. A fost respinsă cererea de intervenție, ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că părțile sunt descendenți ai celor doi autori, iar masa succesorală se compune din terenul de 220 m.p aferent casei cu 3 camere, imobile ce au fost vândute intervenientului P.N. cu un act sub semnătură privată astfel încât instanța a considerat de cuviință să atribuie în lotul vânzătorului aceste imobile.
împotriva sentinței civile nr. 17 din 10 ianuarie 2004 au formulat apel reclamantele G.G. și B.L., pentru următoarele considerente.
Pentru terenul ce face obiectul partajului ce a fost cumpărat de intervenientul P.N. prin act sub semnătură privată nu poate opera nici o convenție, astfel, conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991, acesta putea fi înstrăinat doar prin act în formă autentică.
Apelantele critică soluția instanței care reține că între moștenitori nu au existat divergențe cu privire la vânzarea făcută către P.N.
Atribuirea bunului în lotul lui A.M. este făcută la cererea intervenientului P. și nu la cererea lui A.M., care nu a fost prezent niciodată în instanță.
Se mai solicită completarea raportului de expertiză în sensul efectuării unei noi variante de lotizare, iar expertul să precizeze dacă este posibilă atribuirea și împărțirea în natură a imobilelor în mai multe loturi.
Prin decizia civilă nr. 400 din 5 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 17 din 10 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș și schimbată în tot sentința, în sensul că s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei I din raportul de expertiză întocmit în dosarul de fond de inginerul-expert tehnic C.C.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de P.N. și obligate cele două apelante să plătească acestuia suma de 18.300.000 lei ROL, cu titlu de despăgubiri civile constând în îmbunătățirile aduse casei și terenului în litigiu. S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pronunțând această decizie instanța de apel a reținut în esență următoarele:
în atribuirea variantelor de lotizare trebuia pornit de la faptul că pârâtul A.M. a lipsit atât de la judecarea în fond a cauzei, cât și în apel, nefiind preocupat de atribuirea unei anumite variante de lotizare, astfel încât reclamantele care au fost prezente atât în fond cât și în apel și care au fost preocupate să primească în lotul lor bunurile în natură instanța de fond era obligată să le atribuie varianta prin care ocupau în indiviziune casa și terenul aferent, în acest fel asigurându-se o mai bună aplicare a art. 741 C. civ., astfel încât mai multor copărtași să le fie atribuite bunuri în natură conform art. 741 C. civ., și prin atribuirea acestei variante se realizează o partajare efectivă, o finalitate a partajului, spre deosebire de varianta omologată de prima instanță care duce la primirea de către intervenient a tuturor bunurilor supuse partajului.
De asemeni este lovită de nulitate convenția încheiată între pârâtul A.M. și intervenientul P.N. în ceea ce privește terenul supus partajului, întrucât în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991 terenurile nu puteau fi înstrăinate decât prin formă autentică.
Cererea de intervenție a fost admisă întrucât s-a făcut dovada că P.N. a efectuat la imobilul casă cu 2 camere și dependințe împrejmuire cu gard de lemn pe 8.40 m.l din beton, tencuieli exterioare, introdus apă curentă, pardoseli din beton, construit copertină auto, executat sobă teracotă, lucrări de se ridică la valoarea de 18.300.000 lei, valoare pentru care va fi admisă cererea de intervenție și obligate cele 2 apelante la plata acestora.
împotriva acestei decizii a formulat recurs intervenientul P.N., criticând-o ca fiind nelegală, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Arată recurentul că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 1203 C. civ. în raport de care trebuia să constate interesul pârâtului A.M. pentru atribuirea în natură a celor două imobile, care i-au fost înstrăinate de către acest pârât cu acceptul celorlalți moștenitori.
Nefiind comod partajabile și pentru a se proteja dreptul intervenientului, instanța de apel trebuia, potrivit dispozițiilor art. 6739 C. proc. civ., să atribuie bunurile pârâtului A.M., pentru a valida vânzarea. Apelantele nu și au manifestat intenția de a prelua imobilele, ci dimpotrivă le-a interesat doar latura financiară, respectiv contravaloarea bunurilor succesorale.
Recursul este fondat.
Aprecierea valorii prezumțiilor este lăsată de art. 1203 C. civ. la înțelepciunea judecătorilor. Prezumția reținută de instanța de apel, că pârâtul A.M. a lipsit de la judecata cauzei și nu a fost preocupat de atribuirea vreunei variante de lotizare nu este o prezumție ce nu poate fi răsturnată prin proba contrară, valoarea sa fiind relativă. în consecință, prin aplicarea acestei prezumții, instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 1203 C. civ., care permit magistratului să se pronunțe doar întemeindu-se pe prezumții, care să aibă o greutate și puterea de a naște probabilitate.
Poziția procesuală a pârâtului nu este de natură a conduce la prezumția că acesta nu dorește să-i fie atribuit lotul în care au fost incluse imobilele, instanța având obligația, în raport de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., să soluționeze cauza potrivit interesului părților litigante și cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Totodată, instanța de apel nu a reușit să răstoarne prezumția stabilită de instanța de fond, care a reținut interesul pârâtului de a i se atribui în lot imobilele, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că ceilalți comoștenitori au fost de acord cu înstrăinarea bunurilor succesorale.
în speță, ne aflăm în situația vânzării de către un moștenitor cu acordul celorlalți a unor bunuri succesorale, pentru care s-a primit prețul cerut și s-a predat bunul care a fost folosit neîntrerupt de dobânditor din anul încheierii convenției.
Astfel, în cazul unui bun aflat în indiviziune, vânzarea lui de către un coindivizar unui terț nu atrage nulitatea actului de înstrăinare, ci supune dreptul dobândit de cumpărător unei condiții rezolutorii, a cărei îndeplinire are loc dacă bunul nu a fost atribuit, la ieșirea din indiviziune, coindivizarului care l-a înstrăinat.
Pronunțând soluția recurată, instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 6739C. proc. civ., cât și ale art. 741 C. civ., potrivit cărora, la formarea și atribuirea loturilor, se va ține seama și de acordul părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri, cu acordul coproprietarilor, sau alte asemenea, respectiv înstrăinarea imobilelor și efectuarea de îmbunătățiri, cum este situația în speța de față. Instanța va putea dispune atribuirea bunurilor în întregime unuia dintre copărtași, urmând ca ceilalți să primească echivalentul bănesc al cotelor ce li se cuvin în astfel de situații, legiuitorul ocrotind pe de o parte buna credință a terțului cumpărător, iar pe de altă parte, siguranța circuitului civil.
Respectând prevederile legale la care am făcut referire, instanța de fond în mod corect a atribuit bunurile succesorale în lotul pârâtului A.M., soluția fiind determinată de aplicarea principiilor la care ne-am referit în cele ce preced.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul este privit ca fondat și a fost admis ca atare, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., cu consecința modificării deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
| ← Obligaţie de a face. Desfiinţare lucrări. Inadmisibilitate | Publicitate imobiliară. Rectificare de carte funciară. Condiţii → |
|---|
