Acţiune în contrafacere. Marcă înregistrată pe cale internaţională. Semn similar cu marca (LOULOU/CACHAREL LOULOU). Produse identice. Risc de confuzie
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998, art. 35 alin. (2) lit. b)
1. Cum reclamanta a depus la dosar certificatul de înregistrare a mărcii eliberat de O.M.P.I., în limba franceză şi traducerea legalizată în limba română, Curtea consideră că în cauză s-a făcut pe deplin dovada îndeplinirii condiţiei privind dovada dreptului privind marca şi protecţia acestei mărci pe teritoriul României pe o perioadă de 20 ani [conform art. 6 alin. (1) din Aranjamentul de la Madrid].
2. Produsele importate de pârâtă sunt inscripţionate cu un semn similar cu cel înregistrat de reclamantă, iar produsele pe care a fost aplicat acest semn sunt identice cu cele protejate de marca reclamantei, care fac parte din clasa 3 (cosmetice, parfu-muri, articole de toaletă).
Prin urmare, dată fiind similaritatea semnelor şi identitatea produselor pentru care sunt utilizate, există un risc de confuzie în
rândul consumatorilor în privinţa originii acestor produse, potenţialii consumatori putând să creadă că acestea au fost produse de titularul mărcii înregistrate, în cauză fiind astfel incidente prevederile art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 319/A
din 27 septembrie 2005, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 6.09.2004 sub nr. 2128/2004, reclamanta L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC G. SRL, să constate că mărfurile importate de către pârâtă şi reţinute de autorităţile vamale, conform Ordinului Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 46909/MC/18.08.2004, aduc atingere dreptului său exclusiv de proprietate intelectuală asupra mărcii „LOULOU” şi să dispună interzicerea importului şi comercializării neautorizate de către pârâtă a produselor purtând mărci identice sau similare mărcii LOULOU.
In motivarea cererii se arată că, în temeiul prevederilor Legii nr. 202/2000 şi ale O.G. nr. 59/2002, autorităţile vamale din cadrul Biroului Vamal Satu-Mare au reţinut ca fiind susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală un număr de 4 flacoane apă de toaletă inscripţionate „Cacharel-LOULOIT.
Se precizează că produsele reţinute provin din Ungaria, fiind exportate de către firma SC M.P. SRL, importator fiind socictatea pârâtă.
Reclamanta mai susţine că marca LOULOU reprezintă marcă înregistrată pe numele său, conform certificatului de înregistrare O.M.P.I. nr. R 496889/3.10.1985, iar importul şi comercializarea acestor produse aduc atingere drepturilor sale exclusive de proprietate intelectuală asupra mărcii în discuţie.
In drept, acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, art. 11 şi art. 25 din Legea nr. 202/2000, modificată de
O.G. nr. 59/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 930/11.11.2004, Tribunalul Bucureşti -Secţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea.
In motivarea hotărârii s-a reţinut că reclamanta L. nu a dovedit că este titulara mărcii LOULOU, înscrisurile depuse de către aceasta la dosar neputând face dovada protecţici mărcii pe numele societăţii reclamante câtă vreme nu s-a depus certificatul de înregistrare a mărcii internaţionale, eliberat de O.M.P.I. şi nici notificarea de către Comisia
de reexaminare mărci din cadrul O.S.I.M. prin care marca internaţională să fie admisă la protecţie pe teritoriul României.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând sentinţa pronunţată de instanţa de fond în sensul că s-au apreciat în mod greşit probatorii le, întrucât înscrisurile depuse de reclamantă fac dovada protecţiei mărcii menţionate.
Astfel, notificarea emisă de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale face dovada transmiterii drepturilor acestei mărci de către P.C. et C. SNC Paris în proprietatea companiei L. SA.
Cel de-al doilea înscris prezentat este certificatul de înregistrare internaţională a mărcii, acesta având în cuprinsul său toate datele privind durata, data şi numărul certificatului de înregistrare, titularul drepturilor deţinute asupra mărcii la momentul înregistrării, denumirea mărcii, clasa de produse pentru care a fost înregistrată marca, ţările pentru care s-a solicitat protecţia mărcii.
Se menţionează că din cuprinsul celor două înscrisuri rezultă în mod cert cine este titularul mărcii LOULOU, respectiv apelanta-reclamantă L.
La dosar s-a depus: certificat de înregistrare internaţională a mărcii, în limba franceză şi traducere în limba română, şi notificare.
în urma analizei actelor şi lucrărilor dosarului, a sentinţei apelate, prin prisma şi a motivelor de apel invocatc, Curtea reţine următoarele: Astfel cum rezultă din cuprinsul Ordinului Autorităţii Naţionale a Vămilor cu nr. 46909/MC/18.08.2004, la data de 12.08.2004 Biroul Vamal Satu-Mare a reţinut un număr de 4 bucăţi parfumuri inscripţionate „Cacharel-LOULOU”, aparţinând pârâtei SC G. SRL, care la rândul său le importase de la firma M.P. BT din Ungaria.
Curtea reţine că, deşi pârâta a susţinut în cuprinsul întâmpinării formulate că produsele reţinute sunt inscripţionate cu denumirea „FALSO D’AUTORE-LOULOU”, care constituie o denumire distinctă faţă de cea originală, la dosar nu s-au depus dovezi în acest sens, iar din cuprinsul înscrisurilor depuse de către reclamantă rezultă importul în vederea comercializării a produselor inscripţionate „Cacharel-LOULOU”.
De asemenea, licenţa de exerciţiu depusă la dosar de către pârâtă nu poate face dovada existenţei certificatului de origine de marcă pentru produsele reţinute, astfel cum susţine pârâta.
Se constată că reclamanta a depus la dosarul de fond doar o copie a notificării O.M.P.I. cu privire la transmiterea drepturilor asupra mărcii LOULOU către compania L. SA şi dovada înscrierii mărcii LOULOU, motiv pentru care instanţa de fond a respins cererea, considerând că nu
s-a făcut dovada deplină a protecţiei mărcii pe numele societăţii reclamante.
Cum în apel a depus la dosar certificat de înregistrare a mărcii eliberat de O.M.P.I., în limba franceză şi traducerea legalizată în limba română, Curtea consideră că în cauză s-a făcut pe deplin dovada îndeplinirii condiţiei privind dovada dreptului privind marca „LOULOU” şi protecţia acestei mărci pe teritoriul României pe o perioadă de 20 ani [conform art. 6 alin. (1) din Aranjamentul de la Madrid], respectiv până la 22.11.2005, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor sus-menţionate.
Astfel cum rezultă din cuprinsul Ordinului Autorităţii Naţionale a Vămilor cu nr. 46909/MC/18.08.2004, produsele importate de pârâtă sunt inscripţionate „Cacharel-LOULOU”, semnul fiind similar cu cel înregistrat de reclamantă, respectiv „LOULOU”, iar produsele pe care a fost aplicat acest semn sunt identice cu cele protejate de marca reclamantei, care fac parte din clasa 3 (cosmetice, parfumuri, articole de toaletă).
Prin urmare, dată fiind similaritatea semnelor şi identitatea produselor pentru care sunt utilizate, există un risc de confuzie în rândul consumatorilor în privinţa originii acestor produse, potenţialii consumatori putând să creadă că acestea au fost produse de titularul mărcii înregistrate, în cauză fiind astfel incidente prevederile art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Se mai reţine că pârâta nu a putut face dovada că mărfurile reţinute au fost produse şi comercializate cu autorizarea reclamantei, deşi acesteia îi revenea sarcina probei referitor la acest aspect.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ. a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis cererea şi a dispus interzicerea importului şi a comercializării de către pârâtă a produselor purtând semne identice sau similare mărcii verbale „LOULOU”.
| ← Acţiune în contrafacere. Semn similar cu marca (TOMMY... | Calitate procesuală activă. Primărie/Primar. Reprezentare... → |
|---|
