Acţiune în contrafacere. Semn similar cu marca (TIMPUL/ TIMPUL - 7 ZILE ÎN ROMÂNIA Şl ÎN LUME). Produse identice. Risc de confuzie
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998, art. 35 alin. (2) lit. b)
Semnul utilizat de pârâtă, constând în denumirea „TIMPUL -7 ZILE ÎN ROMÂNIA Şl ÎN LUME” este similar mărcii înregistrate de reclamantă, constând în denumirea „TIMPUL”. Mai precis, semnul utilizat de pârâtă include elementul verbal al mărcii reclamantei, care reprezintă, în ansamblul titlului revistei editate de pârâtă, elementul-cheie.
În mod greşit prima instanţă a reţinut că „timpul” este un cuvânt uzual, a cărui folosire nu poate fi refuzată câtă vreme, prin combinaţie cu alte semne, nu produce confuzie.
în primul rând, pentru ca un termen să poată fi considerat uzual, el trebuie să fie raportat la produsele sau serviciile pe care
tinde să le protejeze. Din această perspectivă, cuvântul „timpul” folosit pentru titlul unei reviste nu poate fi considerat uzual şi, câtă vreme acest cuvânt a obţinut protecţie ca marcă tocmai pentru acest tip de produse, el nu poate fi utilizat liber de către terti.
In realitate, semnul utilizat de pârâtă este similar cu marca reclamantei, pe care o reproduce integral, atât prin utilizarea elementului verbal reprezentat de cuvântul „timpul”, cât şi prin reproducerea acestui cuvânt cu aceleaşi caractere grafice, acelaşi font şi dimensiuni ale literelor existente în marca individuală combinată a reclamantei.
Dată fiind identitatea produselor pe care tind să le protejeze marca şi semnul incriminat, precum şi similaritatea semnului cu marca, se poate crea un risc de confuzie în rândul publicului potenţial, vizat de acestea şi care este reprezentat de cititorii de presă din România. Acest risc de confuzie este cu atât mai sporit cu cât marca reclamantei are o existenţă îndelungată pe piaţă şi un nivel de distinctivitate ridicat.
Adăugarea menţiunii „7 ZILE ÎN ROMÂNIA Şl ÎN LUME” nu înlătură riscul de confuzie în rândul consumatorilor, ci poate cel mult sugera acestora că editorul revistei „TIMPUL” a lansat pe piaţă şi un ziar săptămânal.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 353/A
din 13 octombrie 2005, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată la 2 martie 2004, reclamanta SC T. SRL a chemat în judecată pe pârâta F.E. 33, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună interzicerea folosirii denumirii „TIMPUL" din titlul revistei pârâtei şi să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 1 Euro, reprezentând daune-interese, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că este titulara exclusivă a mărcilor individuale cu denumirea „TIMPUL”, având nr. 16667/1992, şi „EDITURA TIMPUL” cu nr. 047729/2002 pentru următoarele clase de produse şi servicii: clasa 16 - imprimate, jurnale periodice, cărţi; clasa 35 - publicitate; clasa 41 - editare; clasa 42 - servicii redacţionale.
Pârâta şi-a însuşit în mod abuziv denumirea „TIMPUL” în titlul revistei sale şi, deşi a încercat o personalizare prin adăugarea expresiei „7 ZILE”, confuzia în peisajul literar şi publicistic persistă, cu atât mai mult cu cât pârâta a reprodus cuvântul „TIMPUL” pe frontispiciul
revistei sale, având acelaşi caracter, acelaşi font de literă şi aceeaşi înălţime a literelor.
Prin sentinţa civilă nr. 1066/17.12.2004, Tribunalul Bucureşti -Secţia a IV-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta este titulara mărcii individuale combinate, constând din denumirea „EDITURA TIMPUL” cu element figurativ, înregistrată pentru clasele de produse şi/sau servicii 16, 35, 41 şi 42, precum şi al mărcii „TIMPUL” pentru aceleaşi clase de produse şi/sau servicii.
Reclamanta editează la Iaşi publicaţia „TIMPUL”, în timp ce pârâta F.E. 33 editează revista săptămânală „TIMPUL - 7 ZILE ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN LUME”, denumire pentru care a depus la O.S.I.M. cerere de înregistrare ca marcă, procedura nefiind finalizată.
Examinând denumirile celor două publicaţii, Tribunalul a constatat că nu se poate reţine existenţa unei asemănări care ar putea să creeze confuzie în rândul cititorilor. Deşi elementul lingvistic de bază este acelaşi, respectiv cuvântul „timpul”, cele două denumiri nu pot fi confundate, cu atât mai mult cu cât impresia generală, de ansamblu, produsă de către fiecare dintre cele două mărci diferă. Cuvântul menţionat este un cuvânt uzual, a cărui folosire nu poate fi refiizată cât timp în combinaţia cu alte semne nu produce confuzie, permiţând o percepţie corectă de către public a mărcii şi permiţându-i acestuia să atribuie produsul astfel identificat unei întreprinderi determinate.
Tribunalul a mai reţinut că cele două publicaţii se adresează unui public distinct, editându-se în oraşe diferite, iar primul capăt de cerere, care vizează acţiunea în contrafacere, este neîntemeiat.
In ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere, care se constituie într-o acţiune în concurenţă neloială, reclamanta nu a susţinut şi nu a probat săvârşirea de către pârâtă a unor acte contrare uzanţelor cinstite în materie comercială.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, invocând următoarele motive care vizează exclusiv primul capăt de cerere, referitor la interzicerea utilizării de către pârâtă a denumirii „TIMPUL”.
Apelanta reclamantă a înregistrat la O.S.I.M. marca „TIMPUL”, prin decizia nr. 300704/16.02.1994, pe care a reînnoit-o prin decizia nr. 008283/14.03.2002. Pe cale de consecinţă, beneficiază de dreptul prevăzut de art. 35 din Legea nr. 84/1998, conform căruia poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fară consimţământul titularului, fie un semn
identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată, fie un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Argumentul pârâtei - potrivit căruia la O.S.I.M. se află în curs de înregistrare marca utilizată de ea - este lipsit de valoare, de vreme ce înregistrarea unei noi mărci care să conţină ca element esenţial
lingvistic cuvântul „timpul” este sortită eşecului. In acest sens, apelanta arată că ea însăşi a încercat să înregistreze marca „EDITURA TIMPUL” şi i s-a emis avizul de refuz provizoriu din 19 decembrie
2002, pentru conflict cu mărcile TIMPUL - MN 16667 şi TEMPUS -MN 21623.
In ce priveşte argumentaţia instanţei de fond, în sensul că cele două publicaţii se adresează unui public distinct, editându-se în oraşe diferite, apelanta arată că dreptul la marcă conferă protecţia pe întreg teritoriul României, indiferent de oraş, în ce priveşte periodicele şi celelalte servicii pentru care acţionează protecţia dată de certificatul de înregistrare la O.S.I.M.
Instanţa de fond susţine în mod greşit că nu se poate reţine existenţa unei asemănări care ar putea crea confuzie în rândul cititorilor şi că impresia generală, de ansamblu, a celor două mărci diferă, când, în realitate, în periodicul editat de pârâtă se reproduce cu fidelitate marca reclamantei, respectiv cuvântul „TIMPUL” chiar pe frontispiciul revistei, cu acelaşi font de literă şi aceeaşi înălţime a literelor, iar adăugirea „7 ZILE ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN LUME” este realizată sub forma unui unic semn grafic situat în stânga titlului „TIMPUL”, cuvintele fiind redactate cu caractere mult mai mici dccât dimensiunea caracterelor cu
care este reprodusă marca. Adăugirea „7 ZILE IN ROMAN IA ŞI IN LUME” nu este de natură a spulbera confuzia creată cititorilor, ci reprezintă o manevră oneroasă de eludare a dispoziţiilor legii.
Revista „TIMPUL” reprezintă un element de valoare în publicistica românească, prin protejarea acestei mărci urmărindu-sc păstrarea standardului de calitate al acestei reviste, a cărei istorie şi ai cărei prestigioşi colaboratori, precum Mihai Eminescu, fac din această publicaţie un simbol al culturii româneşti.
Intimata-pârâtă, deşi legal citată, nu şi-a delegat reprezentat în instanţă şi nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând probele dosarului prin prisma şi în limitele motivelor de apel formulate, conform art. 295 alin. (1) C. proc. civ., precum şi apărările formulate de intimata-pârâtă în faţa primei instanţe, conform art. 292 alin. (1) C. proc. civ, Curtea reţine următoarele:
Reclamanta a beneficiat de protecţie pentru marca „TIMPUL”, pentru clasele 16, 35, 41 şi 42, pe un termen de 10 ani, începând cu data de 15 octombrie 1990, potrivit certificatului de înregistrare eliberat de O.S.I.M. sub nr. 16667.
Protecţia a fost reînnoită pentru aceeaşi marcă şi pentru aceleaşi clase de produse şi servicii, în anul 2002, marca fiind înregistrată sub nr. MN 16667 de către O.S.I.M.
Pârâta s-a apărat în sensul că marca pe care o utilizează ea „TIMPUL - 7 ZILE ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN LUME” este diferită de cea a reclamantei, neexistând nicio asemănare între cele două mărci, şi că se află în curs de înregistrare la O.S.I.M.
În legătură cu acest din urmă aspect, au fost solicitate relaţii de la
O.S.I.M., iar prin adresa nr. 043327/29.11.2004 O.S.I.M. a comunicat că la data de 12 noiembrie 2004 a emis avizul de refuz provizoriu nr. 208263 prin care mărcii „TIMPUL - 7 ZILE ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN LUME” i s-a opus marca anterior înregistrată „TIME” nr. MN 3R005181.
Prin urmare, pârâta nu utilizează pentru revista săptămânală editată de ea marca înregistrată „TIMPUL - 7 ZILE ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN LUME”, ci doar un semn constând din aceste elemente verbale.
In atare condiţii, în cauză sunt incidente, aşa cum a susţinut apelanta-reclamantă, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, care conferă titularului mărcii un drept exclusiv asupra acesteia, precum şi posibilitatea de a cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, un semn care aduce atingere dreptului la marcă.
Apelanta-reclamantă a susţinut că pârâta foloseşte un semn asemănător cu marca pentru produse identice (revistă de cultură), existând un risc de confuzie pentru public, cu atât mai mult cu cât pârâta utilizează în denumirea revistei sale cuvântul „timpul” tipărit cu acelaşi caracter, acelaşi font de literă şi aceeaşi înălţime a literelor.
Situaţia prezentată de apelanta-reclamantă se încadrează în dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Pentru a fi aplicabile aceste dispoziţii legale, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- pârâta să utilizeze un semn identic sau similar cu marca reclamantei;
- produsele sau serviciile pentru care se utilizează semnul să fie identice sau similare cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată;
- să poată exista în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul.
In speţă sunt îndeplinite toate aceste condiţii.
Astfel, semnul utilizat de pârâtă, constând în denumirea „TIMPUL 7 ZILE ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN LUME”, este similar mărcii înregistrate de reclamantă, constând în denumirea „TIMPUL”. Mai precis, semnul utilizat de pârâtă include elementul verbal al mărcii reclamantei, care reprezintă, în ansamblul titlului revistei editate de pârâtă, elementul-cheie.
In mod greşit prima instanţă a reţinut că „timpul” este un cuvânt uzual, a cărui folosire nu poate fi refuzată cât timp prin combinaţie cu alte semne nu produce confuzie.
In primul rând, pentru ca un termen să poată fi considerat uzual, el trebuie să fie raportat la produsele sau serviciile pe care tinde să le protejeze. Din această perspectivă, cuvântul „timpul” folosit pentru titlul unei reviste nu poate fi considerat uzual şi, câtă vreme acest cuvânt a obţinut protecţie ca marcă tocmai pentru acest tip de produse, el nu poate fi utilizat liber de către terţi.
Faptul că pârâta adaugă denumirii „TIMPUL” completarea „7 ZILE ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN LUME” nu distruge similaritatea celor două semne.
împrejurarea că semnele sunt utilizate pentru produse identice -respectiv reviste care se editează periodic - nu este contestată în cauză, relevante în acest sens fiind şi fotocopiile ataşate la dosar: revista editată de pârâtă poartă menţiunea „săptămânal”, iar cea editată de reclamantă poartă menţiunea „periodic social-cultural”.
Pornind de la constatarea că cele două semne nu sunt nici identice şi nici similare, Tribunalul a ajuns la concluzia că riscul de confuzie şi cel de asociere sunt excluse.
In realitate, semnul utilizat de pârâtă este similar cu marca reclamantei, pe care o reproduce integral, atât prin utilizarea elementului verbal reprezentat de cuvântul „timpul”, cât şi prin reproducerea acestui cuvânt cu aceleaşi caractere grafice, acelaşi font şi dimensiuni ale literelor existente în marca individuală combinată a reclamantei.
Dată fiind identitatea produselor pe care tind să le protejeze marca şi semnul incriminat, precum şi similaritatea semnului cu marca, se poate crea un risc de confuzie în rândul publicului potenţial, vizat de
acestea şi care este reprezentat de cititorii de presă din România. Acest risc de confuzie este cu atât mai sporit cu cât marca reclamantei are o existenţă îndelungată pe piaţă şi un nivel de distinctivitate ridicat.
Adăugarea menţiunii „7 ZILE ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN LUME” nu poate înlătura riscul de confuzie în rândul consumatorilor, ci poate cel mult sugera acestora că editorul revistei „TIMPUL” a lansat pe piaţă şi un ziar săptămânal.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că sunt întrunite toate condiţiile pentru admiterea acţiunii în contrafacere intentată de reclamantă, astfel încât a admis apelul şi, în baza art. 296 C. proc. civ., a schimbat în tot sentinţa.
în baza art. 35 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998, Curtea a interzis pârâtei utilizarea denumirii „TIMPUL” în titlul revistei sale „TIMPUL - 7 ZILE ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN LUME”.
| ← Cerere pentru acordarea ajutorului public judiciar.... | Acţiune în evacuare. Calitate procesuală activă. Soţi.... → |
|---|
