Acţiune în contrafacere. Semn identic cu marca (MIRACLE/MIRACLE). Produse identice. Sarcina probei. Produse puse în comerţ de titularul mărcii sau cu acordul său
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998, art. 35 alin. (2) lit. a), art. 37
1. Dată fiind identitatea semnelor şi identitatea produselor pentru care sunt utilizate, sunt incidente dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 84/1998, potrivit cărora titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimţământul titularului, un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată.
2. Prima instantă a retinut că nu rezultă din actele dosarului
împrejurările în care aceste mărfuri au fost puse în comerţ, cu sau fără acordul titularului mărcii, şi de aici a prezumat caracterul licit al operaţiunii.
Cum însă reclamanta a susţinut că mărfurile au fost produse şi comercializate fără autorizarea sa, era în sarcina pârâtei să facă dovada faptului pozitiv contrar.
Nu i se poate pretinde reclamantei, care este titularul mărcii, să facă dovada că nu a autorizat utilizarea unui semn identic cu marca de către pârâtă, ceea ce reprezintă un fapt negativ.
3. Potrivit art. 37 din Legea nr. 84/1998, titularul unei mărci înregistrate nu poate cere să se interzică altor persoane deţinerea, oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poartă această marcă, pentru produsele care au fost puse în comerţ de însuşi titular sau cu consimţământul acestuia.
Pentru a se putea reţine aplicabilitate acestui text, ar fi trebuit să se facă dovada că este vorba de produse originale, care au fost puse în comerţ chiar de titularul mărcii sau cu consimţământul acestuia, i A
In speţă, nu s-a făcut o astfel de dovadă, iar partea interesată să administreze probe în acest sens ar fi fost pârâta, care însă nu şi-a făcut niciun fel de apărări în cauză.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 363/A
din 20 octombrie 2005, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată la 23 februarie 2005, reclamanta L.P. ET
B.&C. a chemat în judecată pe pârâta SC S.C. SRL, solicitând
instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că mărfurile importate de pârâtă şi reţinute de către autorităţile vamale conform deciziei Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 6136/MC/8.02.2005 aduc atingere drepturilor reclamantei asupra mărcii MIRACLE şi să dispună interzicerea importului şi a comercializării neautorizate de către pârâtă a produselor purtând mărci identice sau similare, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 2 februarie 2005, autorităţile vamale din cadrul Biroului Vamal Giurgiu au reţinut ca fiind susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală un număr de 1.584 bucăţi deo-spray, purtând inscripţionată denumirea MIRACLE. Produsele reţinute provin din Turcia, fiind exportate de către K.K.G.V.D.T. şi importate de către pârâta SC S.C. SRL.
MIRACLE reprezintă marcă înregistrată a reclamantei, conform certificatului de înregistrare O.M.P.I. nr. 730373/21.03.2000, iar importul şi comercializarea neautorizată a produselor purtând mărci identice sau similare cu aceasta aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală deţinute asupra mărcii.
Prin sentinţa civilă nr. 255/24.03.2005, Tribunalul Bucureşti -Secţia a V-a civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra mărcii MIRACLE pentru produse din clasele 3, beneficiind de protecţie şi pe teritoriul României.
Pârâtei i-au fost trimise, de către o societate comercială din Turcia, 1.584 bucăţi deo-spray, inscripţionate MIRACLE, mărfuri care fac parte din clasa 3.
Din actele dosarului nu rezultă, însă, împrejurările în care aceste mărfuri au fost puse în comerţ, cu sau fară acordul titularului mărcii, şi nici natura mărfurilor comercializate, mărfuri originale sau contrafăcute.
In drept, instanţa a reţinut că, potrivit art. 37 din Legea nr. 84/1998, titularul unei mărci înregistrate nu poate cere să se interzică altor persoane deţinerea, oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poartă această marcă, pentru produsele care au fost puse în comerţ de însuşi titular sau cu consimţământul acestuia, iar acest text, care reglementează regimul aşa-ziselor importuri paralele, se coroborează cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 202/2000.
Prin urmare, a reţinut Tribunalul, nu se poate stabili că mărfurile importate de pârâtă aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală ale reclamantei, câtă vreme nici din cererea introductivă de instanţă şi nici din probele administrate nu rezultă natura mărfurilor şi modalitatea în care acestea au fost puse în comerţ.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, invocând următoarele motive:
în mod greşit, Tribunalul Bucureşti a considerat că în speţă nu rezultă natura mărfurilor importate şi modalitatea în care acestea au fost puse în comerţ.
Din moment ce titularul mărcii susţine că mărfurile importate şi inscripţionate cu însemnul MI RACLE sunt doar nişte imitaţii frauduloase, astfel că nu sunt produse originale şi, de asemenea, că atât importatorul, cât şi exportatorul de la care provin mărfurile nu sunt autorizaţi să facă acte de comerţ cu produse purtând mărci identice sau similare cu marca reclamantei M., legal înregistrată, atunci revine pârâtului obligaţia de a proba faptul pozitiv contrar, în sensul că are o justificare legitimă pentru faptele sale.
Lipsa oricăror autorizări din partea titularului dreptului ori a altor justificări legitime este, în sens juridic, fapt negativ, şi cum faptul negativ este de principiu imposibil de dovedit de către reclamant, rămâne în sarcina pârâtului să invoce şi să probeze faptul pozitiv contrar.
Acest principiu cunoscut în dreptul comun al răspunderii civile delictuale este aplicabil şi în materia răspunderii civile pentru acte de contrafacere, revenindu-i pârâtului sarcina de a proba cauza exone-ratoare de răspundere.
In ceea ce priveşte aplicabilitatea art. 37 din Legea nr. 84/1998, acest text de lege porneşte de la premisa unor originale care au fost puse în comerţ, or, în speţă, pârâta nu a importat produse originale purtând marca MI RACLE, ci produse contrafăcute în mod grosolan, prin imitarea mărcii reclamantei, legal înregistrată, fiind imposibilă calificarea actelor de import ca fiind importuri paralele.
In speţă, pârâta nu a invocat şi nu a probat nicio justificare legitimă a actelor de folosire a mărcii MI RACLE şi, mai mult, deşi legal citată, nu a înţeles să-şi exercite în niciun fel dreptul la apărare.
Apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Intimata, deşi legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare şi nu şi-a delegat reprezentant în instanţă.
Apelul este fondat şi a fost admis pentru următoarele considerente:
Reclamanta este titulara dreptului asupra mărcii MIRACLE, conform certificatului de înregistrare nr. 730373/21.03.2000, eliberat de
O.M.P.I., protecţia fiind acordată inclusiv pentru România.
Clasa de produse pentru care a fost obţinută protecţia este clasa 3 -produse de parfumerie, produse cosmetice şi de machiaj.
La data de 2 februarie 2005, Autoritatea Naţională a Vămilor a decis
- la cererea reclamantei - suspendarea operaţiunii de vămuire şi reţinerea a 1.584 bucăţi deo-spray, având inscripţionată marca MIRACLE, mărfurile fiind importate de pârâta SC S.C. SRL de la o societate comercială din Turcia, respectiv K.K.G.V.D.T.
In speţă, semnul MIRACLE aplicat pe produsele reţinute în vamă este identic cu semnul înregistrat ca marcă de către reclamantă, fiind reprodus întocmai elementul verbal.
Produsele pe care a fost aplicat semnul sunt produse cosmetice, identice cu cele protejate de marca reclamantei pe teritoriul României, respectiv produse cosmetice.
Dată fiind identitatea semnelor şi identitatea produselor pentru care sunt utilizate, sunt incidente dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 84/1998, potrivit cărora titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fară consimţământul titularului, un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată.
Prima instanţă a reţinut că nu rezultă din actele dosarului împrejurările în care aceste mărfuri au fost puse în comerţ, cu sau fară acordul titularului mărcii, şi de aici a prezumat caracterul licit al operaţiunii.
Cum însă reclamanta a susţinut că mărfurile au fost produse şi comercializate fară autorizarea sa, era în sarcina pârâtei să facă dovada faptului pozitiv contrar, aşa cum corect se arată în motivele de apel.
Nu i se poate pretinde reclamantei, care este titularul mărcii, să facă dovada că nu a autorizat utilizarea unui semn identic cu marca de către pârâtă, ceea ce reprezintă un fapt negativ.
Pârâta, carc ar fi putut face dovada faptului pozitiv contrar - dacă ar fi înţeles să susţină un asemenea fapt nu s-a prezentat nici în faţa primei instanţe şi nici a cclei de apel şi nu a administrat nicio probă prin carc să combată susţinerile reclamantei.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 84/1998, pe carc şi-a întemeiat tribunalul hotărârea, acestea nu sunt aplicabile în speţă.
Potrivit textului menţionat, titularul unei mărci înregistrate nu poate cere să se interzică altor persoane deţinerea, oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poartă această marcă, pentru produsele care au fost puse în comerţ de însuşi titular sau cu consimţământul acestuia.
Pentru a se putea reţine aplicabilitate acestui text ar fi trebuit să se facă dovada că este vorba de produse originale, care au fost puse în comerţ chiar de titularul mărcii sau cu consimţământul acestuia.
In speţă, nu s-a făcut o astfel de dovadă, iar partea interesată să administreze probe în acest sens ar fi fost pârâta, care însă nu şi-a făcut niciun fel de apărări în cauză.
Câtă vreme nu s-a dovedit că reclamanta a pus în comerţ produsele incriminate sau a consimţit la aceasta şi nici nu a autorizat pe pârâtă să efectueze operaţiuni de import cu privire la produse purtând un semn identic cu marca înregistrată, reclamanta este îndreptăţită să solicite interzicerea importului şi comercializării produselor contrafăcute, în temeiul art. 35 alin. (3) lit. b) şi c) din Legea nr. 84/1998.
In baza art. 296 C. proc. civ., Curtea a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa şi a admis acţiunea reclamantei.
Curtea a interzis importul şi comercializarea neautorizată de către pârâtă a produselor cosmetice inscripţionate cu denumirea MIRACLE reţinute de către autorităţile vamale prin decizia ANV nr. 6136/8 02.2005.
| ← Acţiune în evacuare. Atribuire spaţiu cu titlu gratuit.... | Anularea înregistrării mărcii. Calitatea de persoană... → |
|---|
