Acţiune în contrafacere. Semn identic cu marca
| Comentarii |
|
(cele 3 dungi ADIDAS). Produse identice
Legea nr. 84/1998, art. 35 alin. (2) lit. a)
Există identitate între produsele pe care sunt aplicate semnele în conflict, fiind vorba despre îmbrăcăminte din categoria echipamentelor sportive.
în ceea ce priveşte semnele în conflict, se reţine că produsul comercializat de pârâtă poartă un însemn identic mărcii, constând în trei dungi verticale, echidistante, fără ca prezenţa inscripţiei adăugate să afecteze existenţa unei atare identităţi.
Dată fiind identitatea semnelor în conflict şi, totodată, cea dintre produsele pe care acestea sunt aplicate, Curtea constată că este întrunită ipoteza prevăzută de art. 35 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 84/1998, situaţie în care simplul fapt al identităţii este suficient pentru a se constata săvârşirea de către pârâtă a unei fapte de contrafacere, în forma imitării frauduloase a mărcii.
Legea neimpunând vreo altă condiţie, ca în celelalte ipoteze din art. 35 alin. (2), nu este necesară analiza riscului de confuzie [lit. b)] şi nici a producerii unui prejudiciu.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 212/A
din 9 iunie 2005, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 633/24.06.2004 pronunţată în dosar nr. 3990/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IlI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.-S. A.G. prin mandatar R. SA, în contradictoriu cu pârâta SC L.I.T. Co Ltd SRL, cu cheltuieli de judecată, reţinându-sc în considerente că reclamanta nu a făcut dovada contrafacerii de către pârâtă a mărfurilor comercializate, întrucât însemnele aflate pe acestea nu sunt aceleaşi cu cele prevăzute în certificatele de marcă nr. 300802 şi 414034.
Astfel, după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, produsele pârâtei poartă un semn grafic pe pantalon cu trei dungi de culoare deosebită decât a fondului, iar bluzele nu au niciun fel de dungi, sunt bicolore, cu fermoar şi glugă, având pe piept în partea stângă inscripţia AN ACER; de asemenea, dungile marcate pe pantalon sunt verticale, şi nu oblice, aşa cum sunt în certificatul de marcă nr. 300802.
împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta, în termen legal, înregistrat iniţial sub nr. 3384/2004 la Secţia a IV-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti, apoi la această instanţă sub nr. 303/2005, în urma scoaterii cauzei de pe rol, în considerarea naturii litigiului.
Prin motivele de apel s-a susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond nu a analizat corespunzător fondul cauzei, reţinând drept unic argument faptul că semnele aflate pe produsele comercializate de pârâtă nu sunt „aceleaşi” cu mărcile „ADIDAS”, constatare preluată din raportul de expertiză.
în fapt, concluziile expertizei sunt utile cauzei doar sub aspectul descrierii produselor importate de pârâtă - a susţinut apelanta -, nu şi al opiniei expertului asupra temeiniciei cererii, instanţa de judecată fiind singura în măsură să se pronunţe asupra fondului cauzei.
Astfel, instanţa ar fi trebuit să constate existenţa unei contrafaceri deghizate, sub forma unei imitări frauduloase a mărcilor „ADIDAS”, respectiv a celor trei dungi specifice, prezenţa cuvântului ANACER alături de aceste semne reprezentând o încercare de a ascunde imitarea mărcii.
Apelanta a susţinut că asemănarea dintre semne este evidentă, de vreme ce pe bunurile contrafăcute se regăsesc aceleaşi trei dungi paralele, echidistante şi în contrast cu fondul, fiind întrunită şi condiţia unei asemănări între produse: toate mărcile ADIDAS înregistrate în România protejează echipamente sportive, categorie în care se încadrează şi mărfurile pârâtei (treninguri), putând a se reţine însăşi identitatea produselor.
Reclamanta a indicat drept elemente relevante în susţinerea existenţei contrafacerii, în afară de asemănarea semnelor şi produselor, şi gradul de distinctivitate a mărcii, vechimea mărcii şi nivelul de cunoaştere a mărcii în rândul consumatorilor.
Din această perspectivă, s-a arătat că cele trei dungi ce compun mărcile „ADIDAS” sunt înregistrate în nenumărate variante, sub nr.: 300802, 300803, 300804, 300805, 300806, 300807.
Aceste mărci sunt celebre în întreaga lume, inclusiv în România, apărând pe toate echipamentele sportive, articole de încălţăminte şi logo-urile firmei ADIDAS; chiar dacă dungile sunt înregistrate ca mărci în sine, ele fac parte integrantă din emblema firmei, fiind, în întreaga perioadă de când firma este cunoscută în lume, din anii 1970, clemente definitorii ale acesteia, devenind sinonime cu numele Adidas.
Notorietatea mărcilor este indiscutabilă - a susţinut apelanta atât prin desfacerea produselor firmei Adidas într-un lanţ de magazine, cât şi prin sponsorizarea, printre altele, a echipei naţionale de fotbal, pe echipamentul căreia se află cele trei dungi.
Notorietatea mărcilor creează o prezumţie de cunoaştere a acestora în rândul producătorilor sau comercianţilor, astfel că reproducerea celor trei dungi ADIDAS nu poate fi considerată decât ca un element principal de identificare a produselor, pârâtul dovedind, astfel, rea-credinţă.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate prin motivarea căii de atac şi a probatoriului administrat în cauză, Curtea reţine următoarele:
Prin cererea dedusă judecăţii în cauză, reclamantele A. au solicitat confiscarea mărfurilor contrafăcute importate de către pârâtă, în legătură cu care s-a dispus suspendarea operaţiunii de vămuire şi reţinerea mărfurilor prin Decizia nr. 51430/11.09.2003 a Direcţiei Generale a Vămilor, respectiv 3.000 bucăţi trening pentru copii purtând însemnele mărcii „ADIDAS”; totodată, s-a solicitat distrugerea mărfurilor şi obligarea pârâtei la încetarea imediată a oricărei activităţi comerciale asupra produselor ce poartă ilegal marca „ADIDAS”.
In motivarea cererii, reclamantele au invocat faptul că sunt titulare ale mai multor mărci figurative înregistrate internaţional, constând în trei dungi paralele, verticale şi echidistante, aplicate, în special, pe îmbrăcăminte şi încălţăminte sport, dispuse simetric de o parte şi de alta, atât pe bluză, cât şi pe pantalon, însemne care se regăsesc fraudulos şi pe produsele importate de pârâtă.
Reclamantele au susţinut că fapta pârâtei, săvârşită în scopul de a crea confuzie şi pentru a induce cumpărătorilor impresia că aceste produse ar aparţine firmei Adidas, reprezintă contrafacere, de natură a aduce grave prejudicii titularului mărcii. Aceasta deoarece articolele contrafăcute sunt comercializate la preţuri mult inferioare faţă de produsele originale, ceea ce reduce semnificativ volumul vânzărilor în România, iar, pe de altă parte, calitatea inferioară a produselor contrafăcute duce la deteriorarea încrederii consumatorilor în produsele originale, implicit la o imagine negativă a firmei titulare a mărcii.
S-a invocat, totodată, notorietatea mărcii „ADIDAS”, iar drept temei juridic al cererii de chemare în judecată s-a tăcut trimitere la dispoziţiile art. 35 şi art. 83 din Legea nr. 84/1998 şi la cele ale Legii nr. 202/2000.
Conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, titularul mărcii poate cere instanţei de judecată să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fară consimţământul titularului, fie un semn identic mărcii pentru produse identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată [lit. a)], fie un semn care, dată fiind identitatea ori asemănarea sa cu marca ori identitatea/asemănarea produselor/serviciilor ce poartă semnul cu cele pentru care a fost înregistrată marca, ar crea în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul [lit. b)].
Norma citată, invocată în motivarea cererii, reprezintă temeiul acţiunii civile în contrafacere, iar incidenţa sa în cauză presupune verificarea întrunirii cerinţelor răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie, instituţie pe care al cărei regim juridic se întemeiază atare acţiune.
Existenţa unei fapte ilicite în această materie presupune săvârşirea de către terţ a unui act ori fapt de comerţ de natura celor prevăzute exemplificativ în art. 35 alin. (3) din lege, în vreuna dintre formele enumerate în art. 83 alin. (1) [cu referire la art. 35 alin. (2)], respectiv: imitarea şi folosirea fară drept a unei mărci [lit. a)], ce reprezintă o contrafacere stricto sensu, în înţelesul de reproducere identică sau cvasiidentică a mărcii; imitarea frauduloasă a mărcii protejate, respectiv o contrafacere deghizată, care reproduce doar trăsăturile esenţiale ale mărcii uzurpate, noţiune care trimite la ipoteza similarităţii mărcilor în conflict sau ale produselor sau serviciilor [art. 35 alin. (2) lit. b) şi c)]; nu în ultimul rând, folosirea fară drept a mărcii altuia ori a mărcii contrafăcute sau imitate fraudulos.
Se constată că prima instanţă nu a analizat aceste elemente specifice acţiunii, limitându-se la un unic argument pentru constatarea inexistenţei contrafacerii, anume acela că semnele de pe produsele comercializate de pârâtă nu sunt „aceleaşi” cu ccle înregistrate ca marcă, constatare preluată din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert G.P., în cuprinsul căruia se face o descricre a semnelor aplicate pe obiectele comercializate de pârâtă.
Asemenea argument este vădit insuficient şi nu poate susţine o analiză a elementelor contrafacerii, din perspectiva celor anterior arătate ncreicşind motivele de fapt şi de drept ale respingerii cererii, cu atât mai mult cu cât este reţinută doar o parte dintre semnele înregistrate ca marcă de către reclamante, ccle oblice, ncrclevante în cauză, după cum se va arăta, cu toate că mărcile înregistrate internaţional vizează şi dungi verticale.
în acest context, Curtea urmează a reevalua fondul cauzei în raport de susţinerile şi apărările părţilor, precum şi materialul probator administrat în cauză, fapt posibil în considerarea caracterului devolutiv al căii de atac declarate, conform art. 295 alin. (1) C. proc. civ.
In ceea ce priveşte fapta ilicită, se reţine că pârâta a importat 3.000 bucăţi trening (echipament sport) pentru copii, produsele prezentându-se astfel: pe pantalon este aplicat un semn grafic constând în trei dungi verticale, paralele, echidistante, de culoare deosebită de a fondului, în timp ce bluzele nu au niciun fel de dungi, simt bicolore, cu fermoar şi glugă.
Este aplicată şi inscripţia ANACER, atât pe pantalon, în partea frontală, pe zona de centură, cât şi pe bluză, în partea stângă, această descriere rezultând din raportul de expertiză, precum şi din fotografiile color depuse la dosar.
Se constată că există identitate între produsele pe care sunt aplicate semnele în conflict, fiind vorba despre îmbrăcăminte din categoria echipamentelor sportive.
în ceea ce priveşte semnele în conflict, se reţine că, în cazul mărcilor „ADIDAS”, cele trei dungi paralele, verticale şi echidistante sunt aplicate atât pe bluză, cât şi pe pantalon, dispuse simetric de o parte şi de alta (marca înregistrată la O.M.P.I. sub nr. 414034), ori sunt susceptibile de aplicare pe ambele obiecte (marca nr. 300806).
Chiar dacă mărfurile comercializate de pârâtă sunt constituite dintr-un echipament unic, acesta cuprinde piese de îmbrăcăminte distincte, pantaloni, respectiv bluze cu fermoar şi glugă, fapt ce permite evaluarea separată a semnelor aplicate pe fiecare tip de obiect.
Astfel, întrucât bluzele reţinute la biroul vamal nu poartă semnele înregistrate ca marcă, Curtea constată că nu se poate vorbi despre contrafacere în cazul acestor obiecte, cu consecinţa respingerii pretenţiilor reclamantelor în privinţa lor.
Pantalonul, însă, poartă un însemn identic mărcii constând în trei dungi verticale, echidistante, fară ca prezenţa inscripţiei ANACER să afecteze existenţa unei atare identităţi. Nu se reţine nicio legătură între inscripţie şi semnele grafice în discuţie, de natură a fi creat impresia unui semn unitar, de tip combinat (figurativ-vcrbal), legătură exclusă de poziţionarea fiecăruia pe obiectul de îmbrăcăminte: lateral (vipuşcă), în cazul semnelor grafice, respectiv frontal, în cazul inscripţiei.
Dată fiind identitatea semnelor în conflict şi, totodată, cea dintre produsele pe care acestea sunt aplicate, Curtea constată că este întrunită ipoteza prevăzută de art. 35 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 84/1998, situaţie în care simplul fapt al identităţii este suficient pentru a se
constata săvârşirea de către pârâtă a unei fapte de contrafacere, în forma imitării frauduloase (fară consimţământul titularului) a mărcii, după cum, în mod corect, au susţinut apelantele în motivarea căii de atac.
Legea neimpunând vreo altă condiţie, ca în celelalte ipoteze din art. 35 alin. (2), nu este necesară analiza riscului de confuzie [lit. b)] şi nici a producerii unui prejudiciu, potrivit susţinerilor din cererea de chemare în judecată, cerut numai în cazul produselor sau serviciilor diferite, inaplicabil în speţă.
Este ineficientă şi raportarea la notorietatea mărcilor „ADIDAS”, invocată de titular, constatare valabilă nu numai în ipoteza presupusă de art. 35 alin. (2) lit. a) reţinută în cauză, însă şi în cazul similarităţii, de exemplu, ce formează ipoteza de la lit. b), în contextul unei apărări ce exclude notorietatea, anume ale invocării unei mărci înregistrate, protejată ca atare de lege (doar în ipoteza de la lit. c), a produselor/serviciilor diferite, s-ar fi justificat recunoaşterea notorietăţii, vorbindu-se despre aşa-zisa „diluţie” a mărcii; nu se va insista asupra acestor aspecte ce nu formează obiectul prezentei judecăţi.
Prin derogare de la regulile de drept comun prevăzute de art. 998 şi art. 999 C. civ., titularul mărcii încălcate este scutit de obligaţia dovedirii culpei în săvârşirea faptei ilicite, legiuitorul prezumând existenţa vinovăţiei autorului, în considerarea statutului de comerciant în exerciţiul căruia a fost săvârşită fapta. Aşadar, este suficientă dovedirea unui atare statut pentru a opera prezumţia legală relativă, iar, în cauză, nu a fost răsturnată această prezumţie.
întrunite fiind cerinţele răspunderii delictuale în persoana pârâtei în privinţa unei părţi din obiectele reţinute în vamă, faţă de considerentele expuse, Curtea a constatat că pretenţiile deduse judecăţii sunt întemeiate în parte, sens în care a admis cererea, urmare a admiterii apelului şi a schimbării în parte a sentinţei, în baza art. 296 C. proc. civ. şi a dispus măsurile prevăzute în caz de contrafacere de art. 17 şi art. 18 alin. (2) din H.G. nr. 301/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 202/2000 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, cu referire la art. 35 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, respectiv: confiscarea mărfurilor contrafăcute - 3000 bucăţi pantaloni trening pentru copii, distrugerea lor şi obligarea pârâtei la încetarea de îndată a oricăror acte comerciale de import, stocare, distribuire şi vânzare, având ca obiect bunurile contrafăcute sus-menţionate.
| ← Acţiune în evacuare. Admisibilitate. Revendicare | Acţiune în evacuare. Atribuire spaţiu cu titlu gratuit.... → |
|---|
