Acţiune în contrafacere. Suspendare până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare a înregistrării mărcii. Inoportunitate
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998, art. 35 C. proc. civ., art. 244 pct. 1
Măsura suspendării legale prevăzute de art. 244 C. proc. civ. are caracter facultativ, astfel încât adoptarea sa depinde de aprecierea instanţei de judecată, care trebuie să ţină seama nu numai de legătura dintre cauze, ci şi de oportunitatea suspendării judecăţii.
înregistrarea mărcii îl îndreptăţeşte pe titular să utilizeze orice mijloace procesuale pentru protejarea dreptului recunoscut, inclusiv acţiunea civilă în contrafacere reglementată de art. 35 din Legea nr. 84/1998.
întreruperea cursului judecăţii până la soluţionarea irevocabilă a litigiului având ca obiect anularea înregistrării mărcii este incompatibilă cu o protecţie eficientă a dreptului legal recunoscut.
Interesul protejării dreptului la marcă este prioritar faţă de cel al ocrotirii drepturilor virtuale pretinse de terţi asupra aceluiaşi semn sau unui semn similar, pentru care recunoaşterea legală operează abia ulterior potenţialei anulări a mărcii, cu posibilitatea valorificării retroactive a propriilor pretenţii.
Până în acel moment, dreptul obţinut prin înregistrare se impune a fi protejat ca atare, prin repararea prejudiciului eventual încercat şi evitarea amplificării acestuia.
Măsura suspendării judecăţii, incertă fiind ca întindere a efectelor sale în timp, ar lipsi de finalitate demersul judiciar iniţiat de titularul dreptului la marcă şi ar contraveni voinţei legiuitorului care a preconizat o protecţie eficientă a dreptului prin orice mijloace procesuale.
C.A. Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 1320 din 8 decembrie 2004, nepublicată
Prin încheierea din şedinţa publică de la 10.12.2003 dată în dosar nr. 4133/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a dispus suspendarea judecării cauzei privind pe reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâţii SC Z.P. SRL, B.P., SC P. SA şi S.A., apreciind că dezlegarea pricinii atârnă de existenţa dreptului ce face obiectul
judecăţii în dosarul nr. 3445/2003, respectiv anulare marcă, al Secţiei a V-a civilă a Tribunalului Bucureşti.
împotriva încheierii menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul, înregistrat sub nr. 12553/2004 la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin motivele de recurs s-a susţinut că măsura suspendării judecării cererii având ca obiect interzicerea de către pârâtă a folosirii mărcii „ZANGA PARTY”, luată fară ca, în prealabil, instanţa de fond să se pronunţe asupra cererii reclamantului de conexare a dosarului de faţă şi a celui vizând anularea mărcii „ZANGA PARTY”, înregistrată pe numele reclamantului, este nelegală din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., instanţa de recurs fiind, însă, chemată să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 3041 C. proc. civ.
Prin soluţia pronunţată, instanţa a adus atingere drepturilor reclamantului prevăzute de art. 35 din Legea nr. 84/1998, care îi conferă un drept exclusiv asupra mărcii, în condiţiile în care, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a unei hotărâri de anulare a mărcii, acest drept exclusiv nu poate cenzurat. Astfel că, prin soluţia pronunţată, instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).
întrucât pârâta SC Z.P. nu a făcut dovada celor susţinute, în sensul că ar fi titulara unor drepturi anterioare care să justifice măsura suspendării judecăţii, adoptarea acestei măsuri de către instanţă echivalează cu prejudicierea fondului şi încălcarea art. 1169 C. civ.
Pe de altă parte, soluţia de întrerupere a cursului judecăţii înseamnă un refuz al accesului la justiţie, chiar şi pentru un timp limitat, de natură a conduce la încălcarea art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recurentul a susţinut că nu se poate reţine o înrâurire hotărâtoare a dezlegării pricinii prin soluţionarea dosarului nr. 3445/2003, măsură care ar fi putut interveni numai dacă, în prealabil, s-ar fi respins cererea de conexare formulată de reclamant, instanţa de fond încălcând şi prevederile art. 3 C. civ.
Cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, pe cale administrativă, unde a fost înregistrată sub nr. 3420/2004.
Examinând încheierea atacată din perspectiva dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., ce permite evaluarea hotărârii primei instanţe sub toate
aspectele vizând atât legalitatea, cât şi temeinicia soluţiei pronunţate, cu luarea în considerare şi a susţinerilor recurentului (fară a fi necesară încadrarea acestora în cazurile descrise de art. 304 C. proc. civ.), Curtea constată că recursul este fondat.
Instanţa de judecată a fost învestită cu cererea având ca obiect interzicerea folosirii de către pârâte a mărcii „ZANGA PARTY” pentru emisiunile TV şi programele de divertisment organizate în locuri publice, activităţi sportive şi culturale, de educaţie şi instruire, totodată în scopuri publicitare, marcă înregistrată pe numele reclamantului.
La termenul din 10.12.2003, instanţa de fond a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în considerarea existenţei unui alt litigiu pendente, între aceleaşi părţi, având ca obiect anularea mărcii ca fiind înregistrată cu rea-crcdinţă şi cu încălcarea dreptului de autor anterior asupra semnului aparţinând pârâtei SC Z.P., conform art. 48 lit. c) şi e) din legea specială.
Tribunalul a apreciat că soluţionarea celuilalt litigiu aflat pe rolul aceleiaşi instanţe influenţează pricina de faţă, în sensul că dezlegarea acesteia depinde de soluţia ce ar urma să fie adoptată în acea cauză.
Această constatare nu poate fi contrazisă, întrucât este evident că, în cazul în care printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă s-ar dispune anularea mărcii în discuţie, cu efecte retroactive, în speţă s-ar conchide în sensul neîndeplinirii cerinţelor acţiunii în contrafacere.
Instanţa de fond nu ia în considerare, însă, faptul că măsura suspendării legale prevăzute de art. 244 C. proc. civ. are caracter facultativ, astfel încât adoptarea sa depinde de aprecierea instanţei de judecată.
Or, în speţă, trebuie apreciată nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării judecăţii, Tribunalul constatând în mod eronat că se impune atare măsură procesuală.
înregistrarea mărcii, cu efecte de la data de 26.08.2002, în speţă îndreptăţeşte titularul să utilizeze orice mijloace procesuale pentru protejarea dreptului recunoscut, inclusiv acţiunea civilă în contrafacere reglementată de art. 35 din Legea nr. 84/1998, formulată în cauză, calitatea protecţiei fiind condiţionată de modul de soluţionare - din punct de vedere procedural - a unei asemenea acţiuni.
întreruperea cursului judecăţii este incompatibilă cu o protecţie eficientă a dreptului legal recunoscut, însă nu pentru argumentul susţinut de recurent, anume că ar echivala cu un refuz al accesului la justiţie: instanţa de fond nu a invalidat calea procedurală aleasă de reclamant pentru protecţia dreptului la marcă, ci a apreciat că soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză depinde de soarta celuilalt litigiu.
Interesul protejării dreptului la marcă este prioritar faţă de cel al ocrotirii drepturilor virtuale pretinse de terţi asupra aceluiaşi semn sau unui semn similar, pentru care recunoaşterea legală operează abia ulterior potenţialei anulări a mărcii, cu posibilitatea valorificării retroactive a propriilor pretenţii.
Până în acel moment, dreptul obţinut prin înregistrare se impune a fi protejat ca atare, prin repararea prejudiciului eventual încercat şi evitarea amplificării acestuia, rezultat ce nu ar putea fi atins în cazul întreruperii cursului judecăţii, dimpotrivă, atare măsură ar prelungi sine die procesul al cărui scop este acela de a se stopa faptele păgubitoare ale terţului (evident, cu condiţia dovedirii întrunirii cerinţelor presupuse de art. 35).
Măsura suspendării judecăţii, incertă fiind ca întindere a efectelor sale în timp, ar lipsi de finalitate demersul judiciar iniţiat de titularul dreptului la marcă şi ar contraveni voinţei legiuitorului care a preconizat o protecţie eficientă a dreptului prin orice mijloace procesuale.
In consecinţă, Curtea apreciază că măsura în discuţie este inoportună în raport cu finalitatea acţiunii în contrafacere iniţiate de titularul dreptului la marcă, constatând că se impune continuarea judecării cauzei.
Mai mult, este posibilă soluţionarea simultană a celor două litigii în care sunt implicate aceleaşi părţi, caz în care instanţa de fond poate să ia în discuţie eventuala conexare a cauzelor, la solicitarea reclamantului, bineînţeles în contextul fazelor procesuale actuale ale celor două cauze, în raport de prevederile art. 164 C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, Curtea a constatat că recursul este fondat şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 cu referire la art. 3041 C. proc. civ., l-a admis ca atare şi a casat încheierea recurată, cu consecinţa trimiterii cauze la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.
| ← Nulitatea hotărârii. încheieri de şedinţă nesemnate de judecător | Cheltuieli de judecată. Divorţ prin acord. Revenirea... → |
|---|
