Acţiune în executarea silită a antecontractului de vânzare-cumpărare. Chemarea în judecată a moştenitorilor
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4182/R din 5 octombrie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 14694 din data de 28.09.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis în parte acţiunea civila formulata de reclamanta S.E., în contradictoriu cu pârtii
S.I., S.G.A. si S.T., S.M., C E. si C.Z. si D.S., T.S. si G.S.R..
S-a admis în parte cererea reconvenţionala formulata de paratul, reclamant reconvenţional S.G., decedat la data de 08.05.2011, continuata de S.G.A. si S.T..
S-a stabilit ca masa succesorala după defuncta B.S., decedata la data de 02.11.1995, se compune din cota de H parte din terenul in suprafaţa de 4600 m.p. înscris in Titlul de proprietate nr. 1601/3518 eliberat de Comisia judeţeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj la data de 25.09.2002, parcela 11 din tarla 66 si calitatea de moştenitori a paraţilor C.E. si C.Z., in calitate de nepoţi, in cote de cate / parte fiecare, raportat la masa succesorala.
S-a stabilit ca masa succesorala după defunctul S.F., decedat la data de 29.10.2006 se compune din cota de H parte din terenul in suprafaţa de 4600 m.p. înscris in Titlul de proprietate nr. 1601/3518 eliberat de Comisia judeţeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj la data de 25.09.2002, parcela 11 din tarla 66, calitate de moştenitor având parata S.M., in întregime, conform Certificatului de legatar nr. 7/ 17.01.2007.
S-a dispus sistarea stării de coproprietate existenta asupra terenul in suprafaţa de 4600 m.p. înscris in Titlul de proprietate nr. 1601/3518 eliberat de Comisia judeţeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj la data de 25.09.2002, parcela 11 din tarla 66, in natura, prin atribuirea lui, in întregime, paratului S.I..
A fost obligat pâratul S.I. la plata sultei, către parata S.M. in suma de 95200 lei, către C.E., C.Z. suma de 47600 lei fiecare si către moştenitorii paratului decedat S.G. suma de 95200 lei.
A fost obligat pâratul S.I. sa încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul in suprafaţa de 1341 m.p., parte din terenul în suprafaţa de 4600 m.p. inscris in Titlul de proprietate nr. 1601/3518 eliberat de Comisia judeţeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj la data de 25.09.2002, parcela 11 din tarla 66, cu front pe toata lăţimea parcelei la strada L., in caz de refuz, prezenta sentinţa tine loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
S-a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere din acţiune si cererea reconvenţionala.
S-au compensat cheltuielile de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Au fost obligaţi pârâtii S.I. si S.M. la plata către reclamanta a sumei de cate 1236 lei fiecare si pe paratii C.E. si C.Z. a sumei de cate 618 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Titlul de proprietate nr. 1601/3518 eliberat de Comisia judeţeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj la data de 25.09.2002, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor in suprafaţa de 3 ha 6320 m.p., din care parcela 11 din tarla 66 in suprafaţa de 4600 m.p., situat in extravilanul municipiului Cluj-Napoca, jud. Cluj, in favoarea paraţilor S.F., S.I., S.G., identic cu S.G. si numitei B.S., in calitate de moştenitori ai defunctului S.I..
Potrivit certificatelor de stare civila ataşate in copie la dosarul cauzei, titularii dreptului de proprietate reconstituit asupra terenului in suprafaţa de 4600 m.p. sunt descendenţii direcţi ai defunctului S.I..
La data de 02.11.1995 a decedat B.S., identica cu B.S., fapt constatat prin actul de la fila 19, vocaţie succesorala având paratii C.E.Z. si C.E.-A., in calitate de nepoţi de fiica, C.M., decedata la data de 09.05.1996, potrivit certificatelor de stare civila.
La data de 08.12.2005, prin antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătura privata anexat in copie la dosar, paratul S.I. a „vândut” reclamantei dreptul sau de proprietate asupra terenului in suprafaţa de 1150 m.p., parte din terenul in suprafaţa de 4600 m.p. sus amintit, pentru preţul de 1500 dolari SUA, din care reclamanta a achitat suma de 200 USD la data semnării convenţiei, diferenţa urmând a fi achitata in cursul anului 2006, ceea ce s-a si întâmplat conform răspunsului dat de paratul S.I. la interogator.
Parcela de teren care formează obiectul convenţiei mai înainte menţionată a fost determinata de parţi prin anexa la contract din data de 16.06.2006, ca fiind cea situata in extremitatea dinspre str. L., drumul către Popeşti, a terenului in suprafaţa de 4600 m.p. in discuţie.
In acelaşi timp, din actul de partaj voluntar incheiat de S.I., S.F., S.G., C.Z. si
C.E. la data de 20.08.2006 de la fila 59, prin care aceştia au convenit partajul in natura al terenului prin formarea a 4 loturi egale, rezulta ca parcela care ar reveni paratului S.I. din terenul in suprafaţa de 4600 m.p. ar fi situata in capătul opus al terenului in raport de str. L., drumul spre Popeşti, unde s-a menţionat existenta unui alt drum de acces.
Din coroborarea poziţiei procesuale exprimata de parţi si răspunsurile date la interogatorii rezulta ca o parte din paraţi au înţeles ca parcela in suprafaţa de 1150 m.p. din terenul in suprafaţa de 4600 m.p., limitrofa străzii L., drumul către Popeşti, revine lui S.G., iar acesta din urma a înţeles ca aceeaşi parcela revine lui.
Ca atare, cum nu exista o înţelegere unanima cu privire la împărţirea imobilului in discuţie, urmează ca partajul voluntar nu s-a realizat.
La data de 29.10.2006 a decedat si S.F.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătura privata din data de 12.01.2007, paratul S.I. a mai „vândut” reclamantei si partea sa din mostenire din parcela 11, tarla 66 din Titlul de proprietate nr. 1601/3518 ce ii revine după decesul fratelui sau, S.F., pentru preţul de 1000 USD, achitat in întregime.
Cu toate acestea, pâratul S.I. nu are calitate de moştenitor după defunctul sau frate, S.F., cata vreme calitatea de moştenitor după acest defunct a fost dobândita exclusiv de parata S.M., prin Certificatul de legatar nr. 7/17.01.2007 în temeiul Testamentului defunctului, autentificat sub nr. 1938/ 18.08.2005.
La data de 08.05.2011 a decedat si paratul S.G., vocaţie succesorala având pârâţii S.G.A., in calitate de fiu, si S.T., soţie supravieţuitoare, conform certificatelor de stare civila de la dosar.
Prin raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea topografie administrat in cauza, completat, întocmit de expert tehnic judiciar V.F. - a fost identificat si măsurat terenul in suprafaţa de 4600 m.p., parcela 11 din tarla 66 din Titlul de proprietate nr. 1601/3518/25.09.2002, ca fiind parte din imobilul înscris in CF nr. 17692 Cluj, nr. top 20311 in suprafaţa de 4751 m.p., asupra caruia sunt proprietari tabulari paratii D.S., T.S. si G.S.R., si s-au formulat propuneri de partaj in natura, conform solicitărilor tuturor parţilor, prin formarea a 4 loturi egale.
Cu toate acestea, prin aceeaşi lucrare de specialitate s-a concluzionat ca terenul in suprafaţa de 4600 m.p. nu este comod partajabil in natura, in modalitatea propusa întrucât pentru accesul la parcelele fără ieşire la calea publica s-ar impune instituirea unui drum de servitute de trecere peste celelalte parcele, ori lăţimea terenului la capătul dinspre str. L., drumul către Popeşti, ce constituie calea publica este de 10,50 m, iar in capătul opus de 14 m, ceea ce nu permite constituirea unui drum de servitute de trecere cu o lătime de 4 m, dat fiind Planul urbanistic general al municipiului Cluj-Napoca aprobat prin HCL nr. 792/21.12.1999 si Regulamentului de aplicare.
In acelaşi timp, prin Raportul de evaluare întocmit in cauza de expert tehnic B.S. s-a stabilit ca terenul in suprafaţa de 4600 m.p. reprezentând parcela 11 din tarla 66 din Titlul de proprietate nr. 1601/3518/25.09.2002 are o valoare de circulaţie de 380880 lei.
In drept, conform art. 728 C. civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar potrivit art. 6735 alin. 2 si 6739 C. proc. civ., instanţa a făcut ca împărţeala în natura, având in vedere si acordul parţilor, mărimea cotei-parţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul si ocupaţia parţilor, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Apoi, conform dispoziţiilor art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege intre părtile contractante si raportat la prevederile art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, întrucât nu respecta condiţia formei autentice, convenţiile reclamantei cu paratul S.I. sunt nule absolut ca si contracte de vânzare-cumpărare, insa valorează drept antecontracte de vânzare-cumpărare, in virtutea principiului conversiunii actelor juridice, care au dat naştere in sarcina promitentului vânzător la obligaţia de a depune stăruinţa pentru încheierea actului in forma autentica, obligaţie ce trebuie executata in natura, conform art. 1073 C. civ.
Fata de starea de fapt reţinuta si normele de drept incidente, instanţa de fond a constatat că atât acţiunea civila formulata de reclamanta cat si cererea reconvenţionala formulata de paratul S.G. si continuata de succesorii acestuia sunt în parte întemeiate, drept care au fosti admise ca atare, pentru argumentele ce vor fi expuse in continuare.
Astfel, pe baza probelor administrate, în temeiul art. 650 si urm. C. civ. s-a stabilit ca masa succesorala după defuncta B.S., decedata la data de 02.11.1995, se compune din cota de H parte din terenul in suprafaţa de 4600 m.p. înscris in Titlul de proprietate nr.
1601/3518 eliberat de Comisia judeţeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj la data de 25.09.2002, parcela 11 din tarla 66 si calitatea de moştenitori a paraţilor C.E. si C.Z., in calitate de nepoţi, in cote de cate / parte fiecare, raportat la masa succesorala.
Întrucât prin Certificatul de legatar nr. 7/17.01.2007 si Certificatul de legatar suplimentar la acesta, nr. 64/13.05.2008, imobilul in cauza nu a fost inclus in masa succesorala după defunctul S.F., instanţa a stabilit ca masa succesorala suplimentara după defunctul S.F., decedat la data de 29.10.2006 se compune din cota de H parte din terenul in suprafaţa de 4600 m.p. înscris in Titlul de proprietate nr. 1601/3518 eliberat de Comisia judeţeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj la data de 25.09.2002, parcela 11 din tarla 66, calitate de moştenitor având parata S.M., in întregime, conform Certificatului de legatar nr. 7/17.01.2007 si pe cale de consecinţa a respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acţiunea reconvenţionala având ca obiect stabilirea calităţii de moştenitori a paraţilor S.I., S.G., C.Z. si C.E. după acest defunct, aceştia fiind înlăturaţi de la moştenire.
Apoi, întrucât terenul in suprafaţa de 4600 m.p. supus partajului nu este comod partajabil in natura data fiind imposibilitatea constituirii unui drept de servitute de trecere si nici unul dintre coproprietari nu a solicitat atribuirea in întregime a imobilului, ori formarea a doua parcele si atribuirea lor la doi dintre coproprietari, având in vedere faptul ca la ambele capete terenul este mărginit de drumuri, chiar daca unul din ele mai greu practicabil, având in vedere ca încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare cu reclamanta îl obliga pe paratul S.I. sa facă tot ce îi sta in putinţa pentru aducerea lor la îndeplinire, instanţa a dispus sistarea stării de coproprietate existenta asupra terenului in suprafaţa de 4600 m.p. înscris in Titlul de proprietate nr. 1601/3518 eliberat de Comisia judeţeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj la data de 25.09.2002, parcela 11 din tarla 66, in natura, prin atribuirea lui, in întregime, paratului
S.I., dispoziţiile art. 6739 C.pr.civ. fiind aplicabile prin analogie, ceea ce înlătura si ineficacitatea celui de-al doilea antecontract de vânzare-cumpărare încheiat de acesta, pentru lipsa calităţii de moştenitor după defunctul S.F..
Aşadar, pentru ca in aceasta situaţie paratul S.I. primeşte mai mult decât terenul corespunzător cotei sale ideale din dreptul de proprietate ce poarta asupra terenului in suprafaţa de 4600 m.p., in raport de valoarea de circulaţie a terenului stabilita prin expertiza, instanţa a obligat acest parat la plata sultei, către parata S.M. in suma de 95200 lei, către C.E., C.Z. suma de 47600 lei fiecare si către moştenitorii paratului decedat S.G., care îsi vor dovedi calitatea cu actul corespunzător, suma de 95200 lei.
Apoi, instanţa de fond a obligat pe pâratul S.I. sa încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul in suprafaţa de 1341 m.p., parte din terenul in suprafaţa de 4600 m.p. înscris in Titlul de proprietate nr. 1601/3518 eliberat de Comisia judeţeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj la data de 25.09.2002, parcela 11 din tarla 66, cu front pe toata lăţimea parcelei la strada L., in caz de refuz, prezenta sentinţa urmând a tine loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
In continuare, capetele de cerere având ca obiect constatarea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului in suprafaţa de 4600 m.p. in cauza au fost respinse ca neîntemeiate, dreptul de proprietate fiind atestat de Titlul de proprietate eliberat in temeiul Legii nr. 18/1991, iar capătul de cerere având ca obiect intabularea in
CF a dreptului de proprietate al reclamantei a fost, de asemenea, respins ca neîntemeiat câtă vreme aceasta nu a solicitat intabularea succesiva a dreptului, aşa cum aceasta se impune potrivit art. 22 si 23 din Legea nr. 7/1996.
Ca o consecinţa a soluţiei asupra căreia instanţa s-a oprit, si celelalte capete de cerere din cererea reconvenţionala, vizând partajul în natura prin formarea si atribuirea de loturi si, respectiv, intabularea in CF a dreptului de proprietate astfel dobândit, au fost respinse de instanţa de fond ca neîntemeiate.
Întrucât acţiunea principala si cererea reconvenţionala au fost admise numai in parte, in temeiul art. 276 C. proc. civ., instanţa de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar si pentru ca partajul profita tuturor paraţilor si sunt în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat pe pârâţii S.I. si S.M. la plata către moştenitorii paratului S.G. a sumei de cate 1236 lei fiecare si pe pârâţii C.E. si C.Z. a sumei de cate 618 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu expert si avocat, dovedite cu chitanţele de la dosar, în condiţiile în care reclamanta nu a mai pretins acordarea cheltuielilor de judecată si pretenţiile deduse judecaţii de pârâtul reclamant reconvenţional S.G. au fost deduse judecaţii in contradictoriu cu ceilalţi pârâţi.
Prin decizia civilă nr. 273/A din 16 mai 2012 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepţia nelegalei timbrări a apelului şi s-a anulat ca nelegal timbrat apelul declarat de către pârâţii C.E.-A. (căs.B.), C.E.Z., S.G. A., S.T. împotriva sentinţei civile nr. 14694/28.09.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost menţinută în întregime.
S-a admis excepţia nelegalei timbrări a cererii de aderare la apel şi s-a anulat ca nelegal timbrată cererea de aderare la apel formulată de către reclamanta S.E..
Apelanţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată in apel 500 lei în favoarea intimatei reclamante S.E..
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că pentru termenul din data de 16.05.2012, s-a pus în vedere pârâţilor C.E.-A., C.E.Z., S.G. A., S.T. prin reprezentanta acestora să achite taxă judiciară de timbru în sumă de 5712 lei şi timbru judiciar de 5 lei.
La acelaşi termen de judecată, reprezentanta apelanţilor pârâţi C.E.-Andreea,
C.E.Z., S.G. A. şi S.T., avocat O.Ş.S. depune la dosarul cauzei declaraţii olografe ale apelanţilor pârâţi B.E.A., C.E.Z., S.G. A. şi S.T. din care reiese că nu au avut posibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru.
În şedinţa publică din data de 16.05.2012, instanţa din oficiu, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, a invocat excepţia netimbrării apelului.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiaşi articol neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii. Sancţiunea anulării este reglementată şi prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite în cauză cerinţele textului legal citat şi în consecinţă,în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, a admis excepţia netimbrării apelului invocată de instanţă din oficiu, şi a anulat ca netimbrate apelurile declarate declarat de către pârâţii C.E.-Andreea (căs. B.), C.E.Z., S.G. A., S.T.
împotriva Sentinţei civile nr. 14694/28.09.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a menţinut-o în întregime,
Pentru aceleaşi considerente s-a admis şi excepţia nelegalei timbrări a cererii de aderare la apel.
S-a anulat ca nelegal timbrată cererea de aderare la apel formulată de către reclamanta S.E..
În temeiul art. 274 şi urm. C.pr.civ., tribunalul a obligat apelanţii la plata în favoarea intimatei reclamante S.E. a cheltuielilor de judecată în apel 500 lei, onorariu avocaţial.
împotriva acestei decizii, reclamanta S.E. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.480 lei în favoarea reclamantei.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că în faţa tribunalului a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2.480 lei reprezentând onorariu avocaţial, dovada plăţii acestuia constituind-o chitanţa depusă la ultimul termen de judecată.
În opinia reclamantei recurente, în mod nelegal tribunalul a dispus obligarea intimaţilor doar la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fără a motiva în fapt şi în drept acordarea acestora.
La stabilirea onorariului avocaţial achitat de către reclamantă s-au avut în vedere prevederile art. 132 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, cuantumul onorariului fiind unul adecvat raportat la munca, experienţa şi vechimea în muncă a avocatului ales.
Trebuie remarcat faptul că persoana care îşi recuperează cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial este reclamanta şi nu avocatul care nu mai poate fi obligat să returneze diferenţa de onorariu.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Pârâta intimata S.T., prezentă în faţa instanţei, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta S.E..
Pârâţii intimaţi S.I., S.M., S.G. A., C.E.-A. (căs. B.), C.E.Z., D.S., G.S.R. şi T.S., deşi legal citaţi, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentant în faţa instanţei şi nu au depus întâmpinare prin care să-şi exprime poziţia procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Astfel, Curtea constată că pârâţii S.G. A., C.E.-A. (căs. B.), C.E.Z., S.T. au declarat apel, în termen legal, Împotriva sentinţei pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, iar ulterior, la data de 13.04.2012 şi reclamanta S.E. a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de aderare la apelul declarat de pârâţi prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii primei instanţe, în sensul dispunerii partajului terenului în natură, cu constituirea unor servituţi de trecere şi al obligării pârâtului S.I. la încheierea cu reclamanta a actului autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafaţă 1.150 mp., ce i se va atribuie acestuia în urma partajului, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Anterior formulării cererii de aderare la apel, reprezentanta reclamantei a înregistrat la data de 12.04.2012 o cerere de eliberare a unor copii de pe înscrisurile de la dosar.
La termenele de judecată din data de 18.04.2012 şi din data de 16.05.2012, reprezentata intimatei, a asistat personal reclamanta şi a solicitat instanţei admiterea
excepţiei nelegalei timbrări a apelurilor declarate de pârâţi, precum şi, obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial depus la dosar de apel.
În probaţiune, în recurs, reclamanta a depus contractul de asistenţă juridică nr. 68/11.04.2012 din care rezultă că onorariul convenit între părţi este în cuantum de 2.480 lei.
Potrivit art. 298 C.pr.civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice în prezentul titlu.
Art. 274 C.pr.civ. statuează că, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor, despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În considerarea textului de lege evocat mai sus evocat, cheltuielile de judecată efectuate de părţi vor fi suportate în final de partea care cade în pretenţii, adică de aceea parte care a pierdut procesul, obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a părţii.
În speţă, Curtea constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.274 alin.1
C.pr.civ., în sensul că pârâţii C.E.-A. (căs.B.), C.E.Z., S.G. A., S.T. sunt părţile aflate în culpă procesuală întrucât prin decizia civilă nr. 273/A din 16 mai 2012 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepţia nelegalei timbrări a apelului şi s-a anulat ca nelegal timbrat apelul declarat de către aceştia, împotriva sentinţei civile nr. 14694/28.09.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost menţinută în întregime, ia reclamanta S.E., prin avocatul său ales, a solicitat obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial, onorariu dovedit prin chitanţa depusă la dosar de apel care atestă plata sumei de 2480 lei cu acest titlu, în baza contractului nr.68/11.04.2012.
Cu toate acestea, instanţa de apel s-a limitat a menţiona doar că în temeiul art. 274 şi urm. C.pr.civ. a obligat apelanţii la plata în favoarea intimatei reclamante S.E. a cheltuielilor de judecată în apel de 500 lei, onorariu avocaţial, fără a motiva în fapt de ce a adoptat această soluţie, ceea ce echivalează cu inexistenţa motivării deciziei raportat la modul de soluţionare al cererii accesorii având ca obiect obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, chiar dacă recurenta a indicat ca şi motiv de recurs prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ., din dezvoltările memoriului de recurs Curtea apreciază că, în realitate, conform dispoziţiilor art.306 alin.3 C.pr.civ., criticile recurentei se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ. potrivit căruia, modificarea unei hotărâri se poate cere , numai pentru motive de nelegalitate, dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Conform art. 24 alin. (2) din Constituţie, "În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Prin urmare, dreptul oricărei părţi de a fi asistat de un avocat ales, reprezintă un drept constituţional care presupune în mod necesar angajarea acestuia pe calea unei convenţii, cu plata unui
onorariu stabilit de comun acord. Acceptând un asemenea raţionament, nimic nu interzice, în absenţa unei prevederi constituţionale exprese, consacrarea prin lege, respectiv prin art. 274 alin.3 C.pr.civ., a prerogativei instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse.
O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
În sensul celor arătate este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
De asemenea, dispoziţiile art. 127 din Statul profesiei de avocat, publicat in M.Q.nr.898/19.12.2011 stabilesc următoarele: „Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său.
Onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului.
Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente:
a) timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sa a activităţii solicitate de client,
b) natura, noutatea şi dificultatea cazului,
e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului,
g) avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat,
i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante”.
Având în vedere faptul că onorariul avocaţial a fost stabilit de reclamantă cu avocatul său ales, în cuantum de 2480 lei, prin prisma criteriilor mai sus arătate, a proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, Curtea apreciază că acesta reprezintă o cheltuială care a fost absolut necesară pentru câştigarea procesului de către reclamantă în apel, care a fost în mod real făcută şi în limita unui cuantum rezonabil, astfel încât în mod nelegal tribunalul a acordat reclamantei doar cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, cu titlu de onorariu avocaţial.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în speţă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.304 pct.7 C.pr.civ., astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va admite recursul declarat de reclamanta S.E. împotriva deciziei civile nr. 273/A din 16 mai 2012 a Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte, doar cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, în sensul că obligă apelanţii să-i plătească reclamantei S.E. suma de 2.480 lei cheltuieli de judecată în apel, în loc de 500 lei cu acest titlu, menţinând restul dispoziţiilor din decizia recurată. (Judecător Anca Adriana Pop)
| ← Acţiune în răspundere contractuală. Contract încheiat cu... | Acţiune în prestaţie tabulară întemeiată pe dispoziţiile... → |
|---|
