Acţiune în răspundere contractuală. Contract încheiat cu privire la recuperarea unor terenuri. Respingere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4557/R din 1 noiembrie 2012
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Baia Mare la data de 07.10.2009 reclamantul A.A. V. a chemat în judecată pârâta A.M., solicitând instanţei să oblige , în temeiul disp. art. 1073 C. Civil pârâta la îndeplinirea exactă a obligaţiei asumate prin contractul sub semnătură privată încheiat la 22.07.2005 , prin care aceasta s-a obligat să-i plătească un comision de 10 % din preţul de vânzare a unor terenuri proprietatea sa , respectiv să-i remită suma de 30862 euro; în temeiul disp. art. 1088 C. Civil să oblige pârâta la plata de daune interese cu dobândă legală la această sumă începând cu data introducerii acţiunii şi până la completa acoperire a debitului; Cu cheltuieli de judecată
constând în taxa de timbru şi onorariul de avocat precum şi alte cheltuieli ocazionate de purtarea procesului , în caz de opunere.
Prin sentinţa civilă nr. 2795 din 7.11.2011, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul A.A.V. în contradictoriu cu pârâta A.M., reclamantul fiind obligat să achite pârâtei suma de 3480 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Baia Mare reclamantul A.A.V. a chemat în judecată pe pârâta A.M., solicitând instanţei să oblige pârâta, în temeiul disp. art. 1073 C. Civil la îndeplinirea exactă a obligaţiei asumate prin contractul sub semnătură privată încheiat la
22.07.2005, prin care aceasta s-a obligat să-i plătească un comision de 10 % din preţul de vânzare a unor terenuri proprietatea sa, respectiv să-i remită suma de 30862 euro, cu daune interese egale cu dobânda legală la această sumă începând cu data introducerii acţiunii şi până la completa acoperire a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a învederat că se cunoaşte cu pârâta de prin anii 1990, fiind în raporturi de prietenie, în anul 2005, pârâta a solicitat reclamantului ajutorul pentru recuperarea unor terenuri a căror retrocedare nu reuşea să o obţină, în mun. Zalău, jud. Sălaj. Cum demersurile necesare în acest scop presupuneau deplasări numeroase la Zalău, procurarea de acte, efectuarea de expertize şi lucrări topografice, iar pârâta nu dispunea de banii necesari, părţile au încheiat la 22 iulie 2005 convenţia sub semnătură privată prin care reclamantul se obliga să o asiste şi să o consilieze pe pârâtă sub toate aspectele în ce priveşte vânzarea unor terenuri în suprafaţă totală de 27.034 mp în schimbul unui comision de 10 % din preţul obţinut prin vânzare.
De asemenea, reclamantul a învederat că în executarea acestei convenţii s-a ocupat pe cheltuiala sa de formalităţile necesare în vederea retrocedării terenurilor inclusiv punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate, a contactat mai multe agenţii imobiliare precum şi direct potenţiali clienţi interesaţi de achiyiţionarea terenurilor, a întocmit studii geotehnice, făcând mari eforturi financiare şi de timp, care au durat aproape 2 ani şi drept consecinţă pârâta a obţinut terenurile din Zalău şi a reuşit să vândă cea mai mare parte din ele obţinând în total suma de 548620 euro, sumă din care conform convenţiei pârâta avea obligaţia de a remite reclamantului 10 %, respectiv 54862 euro. La diferite termene şi în diferite modalităţi de plată, pârâta a remis reclamantului până în prezent suma de 24.000 euro din această datorie, rămânând un rest de plată de 30862 euro.
Prin întâmpinare pârâta a susţinut că nu datorează reclamantului în baza convenţiei sub semnătură privată invocată de către acesta vreo sumă de bani, acesta neîndeplinindu-şi obligaţiile asumate. Consilierea şi asistenţa sub toate aspectele viza exclusiv vânzarea terenului din CF 598 Zalău nr. top 2658, 1095, 2678, 1084, 2679, or pârâta nu a fost pusă în posesia terenului înscris în CF 598 Zalău nr. top 1095, 2658, 2867, 2679 întrucât pe aceste numere topografice au fost emise titluri de proprietate pe numele altor persoane. Pentru CF 698 Zalău nr. top 1094 nici până în prezent nu i s-a restituit pârâtei dreptul de proprietate. Contractele de vânzare cumpărare la care face referire reclamantul se referă la alte numere topografice şi de CF.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile asumate prin convenţie. Consilierea şi asistenţa prestată de către reclamanta constat în prezenţa şi susţinerea intereselor pârâtei la şedinţele Comisiei
Locale de aplicare a Fondului Funciar, audienţele la Preşedintele Comisiei de Lege 18/1991, la Primarul Municipiului Zalău şi la juristul din cadrul Primăriei. Reclamantul a fost cel care în baza relaţiilor sale a reuşit să obţină promisiune acordării terenului în schimb pe amplasamentul identificat în titlul de proprietate. Toate demersurile pentru efectuarea schiţelor topografice privind terenul au fost efectuate de reclamant împreună cu pârâta, el a fost cel care a mers la faţa locului cu topograful ales de pârâtă şi cu topograful Primăriei Zalău pentru a verifica şi identifica amplasamentul. La momentul când s-a semnat convenţia, pârâta nu mai avea nici o speranţă să obţină teren în natură, fiind sfătuită de cei de la Primărie să atace titlurile de proprietate ale celor care au primit teren pe amplasamentul cerut de ea. Acesta a fost motivul pentru care a şi făcut menţiunea pe convenţie că va plăti comisionul numai dacă va obţine terenul fără proces.
Prin Sentinţa Civilă nr. 10825 din 15.12.2009 a Judecătoriei Baia Mare - Secţia Civilă a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtăşi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
La Judecătoria Sighetu Marmaţiei cauza a fost înregistrată sub dosar nr. .. ./2010.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că părţile se cunosc de prin anii 1990, fiind în raporturi de prietenie. În acest context, în anul 2005, pârâta a solicitat reclamantului ajutorul pentru recuperarea unor terenuri a căror retrocedare nu reuşea să o obţină, în mun. Zalău, jud. Sălaj şi părţile au încheiat la 22 iulie 2005 convenţia sub semnătură privată prin care reclamantul se obliga să o asiste şi să o consilieze pe pârâtă sub toate aspectele în ce priveşte vânzarea unor terenuri în suprafaţă totală de 27.034 înscrise în CF 598 Zalău nr. top 2658, 1085, 2867, 2678, 1094, 2679 în schimbul unui comision de 10 % din preţul obţinut prin vânzare.
Conform răspunsului dat la interogator de pârâta A.M. reclamantul a venit cu propunerea de a-i acorda sprijin în reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri care au aparţinut antecesorilor săi, pe raza loc. Zalău. În răspunsul dat la interogator reclamantul a învederat faptul că activitatea de consiliere şi asistenţă prestată de el în vânzarea terenurilor înscrise în CF 598 Zalău nr. top 2658, 1095, 2867, 1094, 2679 a constat în discuţii cu primarul şi prefectul. A sfătuit-o pe reclamantă cu privire la adresele către Primărie şi Prefectură. A publicat articole într-un ziar regional Jurnalul de Vineri cu privire la nelegalităţile săvârşite de autorităţile locale în raport cu reclamantul.
Relevând depoziţia martorilor I.I. şi T.I., audiaţi în cadrul procesual, prima instanţă a apreciat că acţiunea reclamantului nu este admisibilă în condiţiile în care nu reclamantul ci pârâta s-a ocupat de formalităţile punerii în posesie şi obţinerii titlului de proprietate, dovadă demersurile efectuate la agenţia imobiliară, contractul de prestări servicii încheiat cu administratorul agenţiei, demersurile pentru identificarea suprafeţelor de teren.
Instanţa de fond a reţinut că activitatea reclamantului a constat în prezenţa şi susţinerea intereselor pârâtei la şedinţele Comisiei Locale de aplicare a Fondului Funciar, audienţele la Preşedintele Comisiei de Lege 18/1991, la Primarul Municipiului Zalău şi la juristul din cadrul Primăriei. Potrivit susţinerilor, reclamantul a fost cel care în baza relaţiilor sale a reuşit să obţină promisiunea acordării terenului în schimb pe amplasamentul identificat în titlul de proprietate. Terminologia folosită chiar de reclamant că în baza relaţiilor sale a reuşit să obţină promisiunea acordării terenului în schimb pe amplasamentul identificat în titlul de proprietate a dus-o cu gândul la noţiunea de trafic de influenţă, activitate pentru care în nici un caz reclamantul nu ar trebui să
pretindă remunerarea. În consecinţă instanţa apreciind că reclamantul nu a probat îndeplinirea întrutotul a obligaţiilor asumate prin înscrisul sub semnătură privată denumit Convenţie a respins acţiunea.
Prin decizia civilă nr. 188/A din 04.07.2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a respins apelul declarat de apelantul A.A.V. în contradictoriu cu intimata A.M. împotriva sentinţei civile nr. 2795 din 7.11.2011, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
A fost obligat apelantul să achite intimatei suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin încheierea şedinţei Camerei de consiliu din data de 5 iunie 2012 a fost admisă cererea de reexaminare a încheierii din 15.05.2012 şi s-a dispus scutirea petentului A.A.V. de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2132,5 lei.
Analizând apelul declarat, Tribunalul l-a apreciat nefondat şi l-a respins, pentru considerentele ce succed:
În dovedirea pretenţiilor formulate prin acţiunea introductivă, reclamantul A.A.V. s-a prevalat de actul sub semnătură privată denumit „Convenţie” încheiat în data de
22.07.2005, conform căruia reclamantul s-a obligat faţă de pârâtă să o consilieze şi să o asiste sub toate aspectele în ce priveşte vânzarea terenului din CF 598 Zalău, nr. topo 2658, 1095, 2867, 2678, 1094, 2679 în suprafaţă totală de 27034 mp, iar pârâta A.M. s-a obligat să-i achite reclamantului o sumă egală cu 10% din preţul de vânzare al terenului de mai sus, în caz că intrarea în posesie a terenurilor se va derula fără un proces civil de la data menţionată în convenţie.
Din adresa nr. 17324 din 14.07.2005 emisă de Primăria Municipiului Zalău rezultă că pentru numerele topografice menţionate în convenţia părţilor au fost emise trei titluri de proprietate în favoarea altor persoane şi alte trei persoane au fost trecute pe amplasamentul respectiv în planul de parcelare. Aceasta a fost situaţia care a determinat încheierea convenţiei dintre părţi. Prin adeverinţa nr. 61166 din 8.12.2009 se atestă că în schimbul nr. topo 1095, 2658, 2678 şi 2679, înscrise în CF nr 598 Zalău, petentei A.M. i s-a retrocedat teren în schimb pe un alt amplasament, în locul numit Sub Ravaszval, întrucât vechiul amplasament era ocupat şi nu putea fi restituit în natură.
Contractele de vânzare cumpărare încheiate între pârâta A.M. şi diverse persoane fizice sau juridice, precum şi antecontractele depuse la dosar nu vizează terenurile identificate topografic conform convenţiei datate 22.07.2005. În cauză nu s-a invocat sau dovedit că părţile ar fi convenit o novaţie prin schimbare de obiect. De asemenea, plăţile pretins efectuate de pârâta A.M. în beneficiul reclamantului (14.000 euro în 19.09.2006, patru rate la creditul contract de SC A.T.) nu sunt apte a proba îndeplinirea parţială de către pârâtă a angajamentului asumat potrivit susţinerilor reclamantului. Prin răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriu pârâta a arătat că a remis reclamantului suma totală de 20.000 euro „ca ajutor prietenesc şi nu comision în baza convenţiei”.
Dincolo de aspectul lipsei identităţii terenului, apelantul nu a dovedit nici îndeplinirea obligaţiei asumate contractual. Răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 4 din interogatoriu, conform căruia ea a fost cea care s-a ocupat de formalităţile punerii în posesie şi obţinerea titlului de proprietate se coroborează cu declaraţiile martorilor I.I., administrator al agenţiei imobiliare M. prin intermediul căreia s-a realizat vânzarea a cinci terenuri, (care a arătat că „domnul T.” l-a contactat iniţial telefonic, după care doar a
însoţit-o pe pârâtă, pentru serviciile prestate martorul a fost remunerat de aceasta) şi T.I., expert topograf care a consiliat-o pe pârâtă şi a întocmit o parte din documentaţia necesară pentru terenuri.
Prestaţiile invocate de către reclamant prin răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriu (discuţii cu primarul şi cu prefectul, sfătuirea reclamantei cu privire la adresele către primărie, publicarea de articole în ziarul „Jurnalul de Vineri” referitor la neregularităţile săvârşite de autorităţile locale în raport cu reclamanta, constând în faptul că s-au emis titluri de proprietate pentru alte persoane pe vechiul amplasament), deşi în parte susţinute probator prin fotocopiile ziarelor depuse la dosar şi prin declaraţiile martorilor N.C. şi D.I., exced obiectului convenţiei dintre părţi, astfel cum a fost determinat acesta, obiect care s-a rezumat la „consilierea şi asistarea în ce priveşte vânzarea terenului”, iar asupra terenului avut în vedere de părţi nu s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtei. Pe cale de consecinţă nu se poate face în cauză aplicarea prevederilor art. 969 alin.1, art. 1073 teza I din Codul civil de la 1864, astfel încât în mod corect prima instanţă a respins acţiunea.
În temeiul prevederilor art. 298 raportate la art. 274 Cod procedură civilă, Tribunalul l-a obligat pe apelant să achite intimatei suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat conform chitanţei depuse la dosar.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.A.V. solicitând modificarea deciziei nr. 188/2012 a Tribunalului Maramureş în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în toate gradele de jurisdicţie.
În motivare s-a arătat că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 304 C.pr.civ., instanţa de apel interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii şi schimbând natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia. În acest sens este importantă convenţia părţilor din anul 2005 şi în special plata parţială a sumei de 24.000 euro efectuată de către intimată, plată care a fost apreciată de instanţă că excede relaţiilor contractuale dintre părţi. Această plată este deosebit de importantă, în situaţia în care instanţa ar fi interpretat-o ca fiind efectuată în cadrul relaţiilor contractuale fiind evident că intimata a acceptat ideea îndeplinirii obligaţiilor întocmai de către recurent şi că părţile au avut în vedere la întocmirea convenţiei şi ulterior finalizarea procedurii de retrocedare la Legea nr. 10/2001, indiferent dacă acestea vor fi restituite pe vechiul amplasament sau din rezerva localităţii. Această plată parţială este o dovadă în plus a novaţiei contractului sau a intenţiei reale a părţilor.
Reluându-se starea de fapt se arată că instanţa a interpretat greşit natura plăţilor efectuate ca fiind donaţii şi nu plăţi în executarea contractului, interpretând greşit şi natura prestaţiilor efectuate de către recurent.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C.pr.civ. s-a arătat că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 169 şi art. 1073 cod civil atunci când a apreciat că în cauză nu se poate face aplicarea acestor dispoziţii legale.
Aplicarea greşită a legii provine din interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, reprezentat atât de convenţie cât şi de actele juridice efectuate pe parcursul contractului, plăţi parţiale şi demersurile recurentului. Instanţa de apel a apreciat greşit să recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţiile, precizându-se în ce a constat executarea convenţiei de către reclamant, în consecinţă în mod greşit statuând că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 969 şi art. 1073 Cod civil pentru obligarea intimatei la plata sumei solicitate.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C.pr.civ. coroborat cu art. 312 alin. 2 şi 3 C.pr.civ.
In apărare, intimata A.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că motivele de recurs invocate vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, respectiv de reapreciere a probelor neîncadrându-se în ipotezele reglementate de art. 304 alin. 1 C.pr.civ.
Deşi aparent au fost invocate pct. 8 şi 9 ale art. 304 C.pr.civ. în fapt prin dezvoltarea motivelor de recurs se critică hotărârea instanţei de apel pentru modalitatea de apreciere a probelor administrate.
Instanţa de apel a apreciat corect actul juridic dedus judecăţii şi nu a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, apreciind probele administrate, concluzionând însă că pretenţiile reclamantului nu sunt fondate.
Recurentul face trimitere la plăţi efectuate de către pârâtă către o persoană juridică, SC A.T. SRL, raporturile juridice cu aceasta nefăcând obiectul judecăţii în prezenta cauză.
Analizând obiectul convenţiei s-a arătat că, astfel cum chiar reclamantul a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu, acesta a constat în punerea în posesie referitor la anumite numere topografice, ori intimata nu a fost pusă în posesie pe acestea astfel cum rezultă din adresa emisă de Primăria municipiului Zalău.
În ceea ce priveşte invocarea pct. 9 al art. 304 C.pr.civ., recurentul reia de fapt cele invocate în susţinerea primului motiv de recurs, respectiv modul de apreciere a probelor administrate. De altfel, recurentul nu a probat în nici un fel marile eforturi financiare la care se referă, probele administrate în cauză demonstrând o altă situaţie de fapt.
Recurentul nu face distincţie între obligaţiile şi raporturile contractuale ale persoanei juridice şi cele care îl privesc ca persoană fizică.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 şi art. 296 C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de reclamantul A.A.V. împotriva deciziei civile nr. 188 din 04.07.2012 a Tribunalului Maramureş,raportat şi la excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare, Curtea reţine următoarele:
Critica formulata raportat la prevederile art.304 pct.8 C.pr.civ. este neîntemeiata.
Pct.8 al art.304 C.pr.civ. este în sensul că acesta devine incident in situatia in care un act juridic dedus judecatii este interpretat gresit, fiind schimbata natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.
Din aceasta din urma perspectiva urmeaza a fi analizata critica din cererea de recurs prin care se invocă greşita interpretare a convenţiei încheiate între părţi în anul 2005, şi în special a plăţii parţiale efectuate de către intimată
Tinand cont de faptul ca raportat la prevederile art.304 alin.1 C.pr.civ. in forma in vigoare la data introducerii actiunii, decizia atacata nu mai poate fi cenzurata din punct de vedere al temeiniciei sale, se va avea in vedere starea de fapt stabilita de instantele de fond pe baza probelor administrate in cauza, instanta de recurs limitandu-se a cenzura decizia numai din perspectiva legalitatii acesteia.
Din probele administrate în cauză instanţa de apel a reţinut că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin convenţia încheiată între părţi la data de 22.07.2005,
respectiv aceea de consiliere şi asistare în ce priveşte vânzarea terenului din C.F. nr.598 Zalău, în suprafaţă totală de 27.034 m.p. Aceasta dincolo de faptul că în realitate ceea ce a vândut pârâta este altceva decât suprafeţele de teren enumerate în convenţie, pârâta nereuşind să obţină titlu de proprietate pentru aceste terenuri care au reprezentat vechile amplasamente ale terenurilor solicitate de pârâtă în temeiul legilor fondului funciar.
Totodată instanţa de apel a concluzionat pe baza probaţiunii administrate în sensul că suma de bani remisă de către pârâtă reclamantului la data de 19.09.2006(conform extrasului de cont), respectiv sumele reprezentând cele 4 rate lunare la un credit contractat de către S.C. A.T. S.R.L.(iar nu de către reclamant ca persoană fizică) nu sunt apte a proba îndeplinirea parţială a obligaţiilor contractuale de către pârâtă.
În ceea ce priveşte obiectul convenţiei încheiate între părţi în anul 2005, instanţa de apel nu a purces la interpretarea acestuia, reţinându-l ca fiind exact cel menţionat de părţi în contract. Oricum, din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă că s-ar contesta modul de interpretare a acestei convenţii, ceea ce se pune în discuţie fiind semnificaţia plăţii parţiale invocate de către reclamant şi semnificaţia prestaţiilor reclamantului în temeiul contractului.
In aceste condiţii pct.8 al art.304 C.pr.civ. nu este aplicabil in cauza, plăţile făcute de reclamantă neavând un înţeles vădit neîndoielnic care să fi fost denaturat printr-o interpretare greşita, fiind discutabil în ce temei au fost făcute aceste remiteri ale unor sume de bani în favoarea reclamantului, respectiv a societăţii comerciale la care acesta are calitate de unic asociat, acest aspect cerându-se a fi lămurit, şi fiind lămurit, pe baza probelor administrate.
Atâta timp cat s-a apreciat că exista un dubiu referitor la semnificaţia sumelor de bani remise de către pârâtă reclamantului, interpretarea data de judecatorii fondului pe baza probaţiunii administrate nu mai poate fi atacata in fata instantei de recurs deoarece motivul de recurs prevazut de pct.8 al art.304 C.pr.civ. nu permite acest lucru.
Referitor la prestaţiile pe care reclamantul pretinde că le-ar fi făcut în temeiul contractului, acestea au fost avute în vedere de instanţa de apel, apreciindu-se că exced obiectului convenţiei încheiate între părţi, obiect clar şi neinterpretabil, nici în ceea ce priveşte acest aspect nefiind deci incident pct.8 al art.304 C.pr.civ.
Avându-se in vedere ca s-a invocat şi aplicarea greşita a dispoziţiilor art.969 şi a art.1073 C.civ. ,critica fiind circumscrisa pct.9 al art.304 C.pr.civ., Curtea va analiza decizia atacata si din aceasta perspectiva, cu menţiunea făcută anterior, că starea de fapt stabilită de instanţa de apel nu mai poate fi cenzurată în recurs.
Ceea ce se invocă de către reclamant este de fapt acelaşi lucru cu aspectele invocate în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile pct.8 al art.304
C.pr.civ., analizat mai sus. Se susţine că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, în accepţiunea reclamantului interpretarea greşită a legii decurgând din interpretarea greşită a actelor deduse judecăţii, convenţia încheiată în anul 2005, plăţile parţiale făcute de pârâtă şi demersurile reclamantului. Nu se invocă practic aplicarea greşită a textelor de lege indicate de către reclamant în recurs şi care au stat la baza acţiunii formulate.
Prin urmare, se apreciază de către curte că ceea ce se contestă de către reclamant prin recurs fiind starea de fapt reţinută de instanţa de apel pe baza probelor administrate, acest demers este inadmisibil în recurs conform celor reţinute mai sus raportat la alin.1 al art.304 C.pr.civ.
Ţinând cont de ansamblul considerentelor expuse, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.304 pct.8 şi 9 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamantul A.A.V. împotriva deciziei civile nr. 188 din 04.07.2012 a Tribunalului Maramureş, pe care o menţine ca legală.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimatei A.M. suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial. (Judecător Anamaria Câmpean)
| ← Rezoluţiune contract de întreţinere. Executarea obligaţiilor... | Acţiune în executarea silită a antecontractului de... → |
|---|
