Servitute de trecere cu mijloace auto. Fond aşa-zis înfundat, având ieşire la drumul public. Lipsa condiţiei de loc înfundat
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4350/R din 18 octombrie 2012
Prin cererea formulată, reclamanţii B.C., B.V., P.I.A. şi P.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.E., P. V.M. şi C.M.:
- stabilirea unei servituti de trecere cu mijloace auto peste terenul proprietatea pârâtei în suprafaţă de 281 mp, înscris în CF 3199 Baia Mare, sub nr. top. 546, în favoarea fondului dominant - imobilul proprietatea reclamantilor, situat în Baia Mare, str. A., nr. 23, jud. Maramureş, compus din casă şi teren în suprafată de 222 mp, înscris în CF 10276, nr. top. 525/6.
- să se dispună înscrierea acestei servituti în cartea funciară atât a reclamantilor cât şi a pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 7940/21.09.2011, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, a fost respinsă cererea reclamanţilor B.C., B.V., P.I.A. şi P.D., împotriva pârâţilor M.E., P. V. şi C.M.. Au fost obligaţi reclamanţii, în solidar, la plata către M.E. a sumei de 1250 lei şi la plata către pârâţii P. V. şi C.M. a sumei de 1250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit înscrierilor din CF 10276 Baia Mare, reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. topo. 525/6, în suprafaţă de 222 mp şi asupra casei situată pe acesta, prin contract de vânzare - cumpărare încheiat în 2004 şi autentificat sub nr. 5878.
Din punct de vedere administrativ terenul şi casa proprietatea reclamanţilor se situează pe strada B. nr. 14, conform adresei Primăriei Baia Mare emisă în 09.09.2009.
Potrivit înscrierii din CF 3199 Baia Mare pârâta M.E. a devenit proprietară asupra terenului de sub nr. topo. 546 în suprafaţă de 281 mp., în temeiul Legii 10/2001, prin Dispoziţia Primarului Baia Mare nr. 4666/2005.
Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2881/2010, pârâta M.E. a vândut pârâţilor P.V. şi C.M. terenul de sub nr. topo. 546.
Terenul proprietatea pârâţilor este situat administrativ, pe strada A..
Din raportul de expertiză efectuat în cauză şi din procesul - verbal întocmit cu ocazia cercetării la faţa locului au rezultat următoarele:
Terenurile nr. topo. 525/6 şi nr. topo. 546 sunt învecinate, fiind delimitate printr-un gard prevăzut cu poartă, gard construit în anul 1998 la cererea fostului proprietar al terenului de sub nr. topo. 525/6, proprietar care a vândut terenul reclamanţilor, cerere în urma căreia s-a eliberat autorizaţia nr. 575.
Imobilul casă proprietatea reclamanţilor este prevăzut la subsol cu un garaj, intrarea în acest garaj fiind situată mai jos faţă de intrarea în curtea aparţinând lui B.C.,
B.V., P.I.A. şi P.D., astfel încât autovehiculele nu pot intra sau ieşi din acest garaj folosindu-se de accesul de pe strada B. din cauza coridorului îngust care există până la gardul ce delimitează proprietatea petenţilor de aceea a intimaţilor situată pe strada A..
Imobilul teren proprietatea reclamanţilor are ieşire la drumul public, respectiv la strada B., din această stradă putându-se ajunge la terenul de sub nr. topo. 525/6 (adică în curtea aparţinând petenţilor) atât cu piciorul, cât şi cu mijlocul de transport.
Ceea ce reclamă petenţii constă în faptul că nu pot ajunge cu mijlocul de transport, din strada B., în garajul aflat la subsolul clădirii ce le aparţine, garaj care a servit şi serveşte, potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi, ca depozit pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale.
Potrivit art. 616 cod civil „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu îndatorire de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
În speţă, terenul proprietatea reclamanţilor, de sub nr. topo. 525/6, nu are caracter de loc înfundat, având acces la şi din strada B. atât cu piciorul cât şi cu mijlocul de transport.
Reclamanţii pot pătrunde cu maşina în curtea proprietatea lor, din strada B. ( a se vedea completarea raportului de expertiză de la fila 122, pct. 3.1).
Servitutea de trecere presupune a se permite unui proprietar al unui teren care nu are acces la drumul public să treacă peste terenul proprietatea altcuiva pentru a ajunge la stradă şi nu presupune a se asigura accesul proprietarului unui garaj, la acest garaj, trecând peste terenul altui proprietar.
Nefiind îndeplinite prevederile art. 616 Cod civil, prima instanţă a respins cererea reclamanţilor.
Întrucât aceştia au căzut în pretenţii, au fost obligaţi, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată (onorar avocat) efectuate şi dovedite de pârâţi cu ajutorul chitanţelor depuse la dosar.
Prin decizia civilă nr. 153/A din 31.05.2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. 7471/182/2009 s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanţii:
B.C., B.V., P.I.A., P.D. împotriva sentinţei civile nr. 7940/21.09.2011, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, pe care a menţinut-o.
Au fost obligaţi apelanţii la plata către intimaţii P. V.M. şi C.M. a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art. 616 din Codul civil: „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
Raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie întocmit de ing. S.O. certifică faptul că imobilul coproprietatea reclamanţilor-apelanţi nu are caracter de loc
înfundat, are ieşire la drumul public, respectiv la strada B., din această stradă (B.) putându-se ajunge în curtea imobilului coproprietatea apelanţilor-reclamanţi atât cu piciorul cât şi cu autoturismul. Acelaşi raport de expertiză atestă faptul că apelanţii-reclamanţi nu pot ajunge cu mijlocul de transport din curtea imobilului coproprietatea apelanţilor-reclamanţi în garajul situat la subsolul clădirii coproprietatea reclamanţilor-apelanţi.
Imobilul coproprietatea apelanţilor-reclamanţi a fost edificat în baza autorizaţiei de construire nr. 209 din 29 iulie 1994 eliberate în favoarea numitului T.A.-proprietarul anterior-pentru executarea lucrărilor de construire a unei case de locuit cu spaţii comerciale la parter regim S+P+1.
Înfundarea este rezultatul faptei proprietarului care şi-a edificat garajul la subsolul casei de locuit la o distanţă faţă de gardul despărţitor care nu îi permite accesul cu autovehiculul din curte în garaj.
La data dobândirii imobilului de către apelanţii-reclamanţi cu titlul de drept cumpărare, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5878 din 18 noiembrie 2004, situaţia era aceeaşi, s-a cumpărat casa de locuit cu spaţii comerciale la parter regim S+P+1 fără a exista constituită vreo servitute de trecere pentru asigurarea accesului din curtea imobilului coproprietatea apelanţilor în garajul situat la subsolul casei de locuit, astfel încât apelanţii-reclamanţi şi-au asumat caracterul de loc înfundat privind accesul din curtea imobilului în garaj din momentul cumpărării.
Împrejurarea că terenul devenit proprietatea intimaţilor se afla în proprietatea Statului Român la data dobândirii imobilului de către reclamanţii-apelanţi nu este de natură să ducă la asigurarea unui acces peste terenul proprietatea intimaţilor motivat de faptul că nu există constituită nicio servitute de trecere în favoarea reclamanţilor-apelanţi şi din anul 1995 era depusă cererea pentru restituirea în natură a terenului preluat de Statul Român.
Reclamanţii pot pătrunde cu maşina în curtea proprietatea acestora din strada B., aşa cum rezultă din completarea raportului de expertiză de la fila 122 pct. 3.1.
Servitutea de trecere presupune a se permite unui proprietar al unui teren care nu are acces la drumul public să treacă peste terenul proprietatea altcuiva, pentru a ajunge la stradă şi nu presupune a se asigura accesul proprietarului unui garaj la acel garaj, trecând peste terenul altui proprietar.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a constatat neîntemeiate criticile formulate prin motivele de apel vizând greşita apreciere a neîndeplinirii cerinţelor art. 616 Cod civil precum şi acele critici vizând interpretarea concluziilor expertului.
Expertul este chemat să răspundă problemelor de specialitate şi nu să soluţioneze cauza pe fond.
Răspunsurile expertului la întrebări formulate, care exced sfera problemelor de specialitate nu reprezintă concluzii ştiinţifice ci păreri ale expertului.
Instanţa este cea care, analizând starea de fapt ce rezultă din ansamblul probelor administrate soluţionează cauza potrivit normelor juridice aplicabile.
Astfel, alegaţia aflată la fila 122, pct. 3.2 din completarea la raportul de expertiză, prin care expertul arată că: „din punct de vedere al accesului cu maşina la garajul de la subsolul clădirii edificate pe terenul cu nr. topo.525/6, imobilul proprietatea reclamanţilor are caracter de loc înfundat”, a fost în mod corect interpretată de prima instanţă, în
contextul în care expertul arată la pct. 3.1 din completarea la raportul de expertiză că în curtea imobilului coproprietatea reclamanţilor se poate intra cu autoturismul din strada
B., dar nu se poate intra şi în garajul casei pe acest traseu-fila 122.
Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că imobilul reclamanţilor nu are caracter de loc înfundat-filele 111-116 şi 122 din dosarul de fond.
Aşa fiind, tribunalul a constatat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă rezultă şi se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică şi că prima instanţă a recurs la textele de lege corespunzătoare, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera şi spiritul lor, hotărârea fiind legală şi în baza art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanţii-reclamanţi.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, apelanţii au fost obligaţi la plata către intimaţi a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanţa aflată la dosar.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii B.C., B. V., P.I.A.şi P.D. solicitând modificarea deciziei civile nr. 153/2012 a Tribunalului Maramureş în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 7940/2009 a Judecătoriei Baia-Mare în sensul admiterii acţiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia atacată este nelegală deoarece a fost dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale, din probele administrate în cauză şi raportat la temeiurile de drept invocate rezultând că în speţă se impunea admiterea apelului.
Instanţa de apel în mod greşit a apreciat că nu sunt îndeplinite în speţă prevederile art. 616 Cod civil care prevăd că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului.
Din memoriul tehnic întocmit de către proiectantul V.C. şi din probele administrate în faţa instanţei, respectiv declaraţii de martori şi expertiza judiciară întocmită de către expertul S.O. rezultă că din punct de vedere al accesului cu maşina la garajul de la subsolul clădirii edificate pe terenul cu nr. topo. 525/6 imobilul proprietatea reclamanţilor are caracter de loc înfundat, neputând avea acces decât din str. A.. În mod greşit a concluzionat instanţa de apel că răspunsurile expertului la întrebările formulate exced sferei problemelor de specialitate, nereprezentând concluzii ştiinţifice ci păreri ale expertului. Expertul nu a soluţionat cauza pe fond, spunându-şi părerea în calitate de specialist, părerea acestuia fiind de natură a clarifica situaţia de fapt supusă judecăţii.
Imposibilitatea utilizării garajului proprietatea reclamanţilor apelanţi pentru scopul pentru care a fost construit nu satisface cerinţele unui exerciţiu deplin al dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât anterior restituirii imobilului pârâtei prin Dispoziţia Primarului nr. 466/2005 reclamanţii aveau acces la drumul public şi la garaj cu piciorul şi cu mijloace auto. În consecinţă, în momentul dobândirii imobilului aceştia nu şi-au asumat caracterul de loc înfundat privind accesul la garaj.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 C.pr.civ.
în apărare, pârâţii P. V.M. şi C.M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că prima problemă care se impune a fi rezolvată este aceea a căii de atac care putea fi exercitată împotriva sentinţei civile nr. 7940/2011 a Judecătoriei Baia-Mare.
Acţiunea în stabilirea servituţii de trecere este o acţiune patrimonială, evaluabilă în bani, fiind de altfel stabilită valoarea fondului aservit, fiind deci incidente prevederile art. 2821 alin. 1 C.pr.civ., calea de atac fiind recursul.
În subsidiar, s-a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, fiind vorba de motive de recurs cu referire expresă la probele administrate în cauză, abordându-se aspecte legate de netemeinicia deciziei pronunţate de instanţa de apel, încălcându-se dispoziţiile art. 304 C.pr.civ.
Pe fond s-a arătat că imobilul coproprietatea recurenţilor reclamanţi are ieşire la drumul public pe str. B., reclamanţii neputând pretinde o a doua ieşire la drumul public prin grevarea proprietăţii intimaţilor pârâţi.
Raţiunea art. 616 Cod civil este aceea de a asigura în exclusivitate acces la calea publică unei proprietăţi care constituie loc înfundat şi nu de a facilita confortul proprietăţii fondului dominant.
Raportul de expertiză întocmit de către expertul S.O. certifică faptul că imobilul aflat în coproprietatea reclamanţilor nu are caracter de loc înfundat, are ieşire la drumul public, precizând de asemenea că reclamanţii nu pot ajunge cu un mijloc de transport din curtea imobilului în garajul situat la subsolul clădirii aflate în coproprietatea lor.
Construcţia a fost edificată în baza autorizaţiei de construire nr. 209/1994, înfundarea fiind rezultatul faptei proprietarului care şi-a edificat garajul la subsolul casei de locuit, la o distanţă faţă de gardul despărţitor care nu-i permite accesul cu autovehiculul din curte în garaj. De altfel, esenţial este şi faptul că spaţiul în discuţie nu a avut niciodată destinaţia de garaj ci aceea de depozit de mărfuri.
Au fost invocate şi dispoziţiile art. 618 şi art. 634 din Codul civil, concluzionându-se în sensul că art. 616 Cod civil nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 115-118 şi art. 274 C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de reclamanţii B.C., B.V., P.I.A.şi P.D. împotriva sentinţei civile nr. 153 din 31.05.2012 a Tribunalului Maramureş, Curtea reţine următoarele:
În ceea ce priveşte calificarea căii de atac care poate fi declarată conform legii împotriva sentinţei civile nr. 7940/2011 a Judecătoriei Baia-Mare, aspect pus în discuţie prin întâmpinare, Curtea constată că problema căii de atac a fost tranşată în mod expres de către Tribunalul Maramureş prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 02.02.2012, instanţa de apel apreciind că raportat la obiectul principal al acţiunii, servitute, şi la prevederile art. 2821 C.pr.civ., apelul este calea de atac care poate fi exercitată în cauză împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie. A fost invocată şi practica Curţii de Apel Cluj în acest sens.
Atâta timp cât pârâţii nu au declarat recurs împotriva acestei încheieri, problema căii de atac care putea fi declarată conform legii împotriva sentinţei civile nr. 7940/2011 a Judecătoriei Baia-Mare a rămas tranşată irevocabil, nemaiputând fi pusă în discuţie în recurs.
Referitor la recursul declarat de către reclamanţi, Curtea apreciază întemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare, într-adevăr prin cererea de recurs reclamanţii înţelegând să repună în discuţie probele administrate în cauză de către
instanţele de fond şi modul în care acestea au fost interpretate şi apreciate, ceea ce raportat la prevederile alin. 1 al art. 304 C.pr.civ. nu este posibil în recurs, recursul trebuind a se limita la critici de nelegalitate ale deciziei atacate.
Deşi reclamanţii invocă greşita interpretare a prevederilor art. 616 Cod civil şi art. 201 C.pr.civ. în realitate ceea ce se critică este modalitatea în care instanţa de apel a apreciat probaţiunea administrată în cauză, în special raportul de expertiză întocmit de către expertul S.O., ajungând la concluzia că imobilul aflat în proprietatea reclamanţilor nu are caracter de loc înfundat.
Nu se pune problema încălcării sau aplicării greşite a art. 616 Cod civil, instanţa de apel stabilind că imobilul proprietatea reclamanţilor are ieşire la calea publică, în aceste condiţii nefiind loc înfundat chiar dacă reclamanţii nu pot intra cu un mijloc de transport din curte în spaţiul referitor la care se susţine că ar avea destinaţia de garaj.
Dimpotrivă, art.616 C.civ., care stipulează că poate reclama o trecere pe locul vecinului său proprietarul al cărui loc este înfundat, neavând nici o ieşire la calea publică, a fost interpretat şi aplicat corect de către instanţa de apel raportat la situaţia de fapt reţinută în cauză.
Referitor la art. 201 alin.1 C.pr.civ., acesta nu a fost interpretat greşit de către instanţa de apel, faptul că instanţa a înlăturat ca neconcludente unele susţineri ale expertului, apreciind că acesta nu se putea pronunţa asupra lor, nefiind competent în acest sens, neputând conduce la concluzia interpretării sau aplicării greşite a acestui text de lege.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 304 alin. 1 pct.9 coroborat cu art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamanţii B.C.,
B.V., P.I.A.şi P.D. împotriva sentinţei civile nr. 153 din 31.05.2012 a Tribunalului Maramureş, pe care o va menţine ca legală.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. instanţa va obliga recurenţii să plătească intimaţilor P.V.M. şi C.M. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial. (Judecător Anamaria Câmpean)
| ← Servitute de trecere. Lipsa dovezilor de titulari ai dreptului... | Restituirea preţului actualizat al apartamentului cumpărat în... → |
|---|
