Plângere împotriva încheierii registratorului-şef. Notarea unei acţiuni în cartea funciară. Respingerea plângerii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4715/R din 16 noiembrie 2012
Prin Sentinţa civilă nr. 7510 din 04.04.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr. 28381/18.03.2011 a Biroului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj-Napoca formulată de petenta S.C. P.T.C.I. S.A., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că prin încheierea de carte funciară nr. 28381/14.03.2011 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj-Napoca, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petenta S.C. P.T.C.I. S.A. privind încheierea de carte funciară nr. 14743/10.02.2011 prin care s-a dispus notarea în CF a cererii de chemare în judecată depusă sub nr. xxx/1285/2006 din data de 4.12.2008 şi a precizării de acţiune depusă în dosar civil nr. xxx/1285/2006 la data de 9.02.2011 de către S.C. A. S.A. asupra imobilului înscris în CF 51704 (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. 8899/UAT Floreşti, nr. cadastral 4622/1).
Totodată, s-a reţinut în cuprinsul încheierii de carte funciară nr. 14743/10.02.2011 că prin acţiunea civilă şi respectiv prin precizarea cererii de chemare în judecată ce formează obiect al dosarului civil nr. xxx/1285/2006 al Tribunalului Comercial Cluj, S.C.
A. S.C. a solicitat constatarea nulităţii absolute a actului de parcelare şi contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1517/16.06.1999 ce are ca obiect imobilul în suprafaţă de 347.678 mp înscris urmare parcelării acestuia în mai multe cărţi funciare.
În dovedirea solicitării sale, S.C. A. S.A. a depus copie de pe acţiunea introductivă şi respectiv de pe precizarea de acţiune, ambele făcând obiect al dosarului civil nr. xxx/1285/2006 al Tribunalului Comercial Cluj.
Referitor la această precizare de acţiune, se reţine că prin această precizare se solicită constatarea nulităţii absolute a actului de parcelare şi contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1517/16.06.1999 încheiat între S.C. A. S.A. în calitate de vânzătoare şi petenta S.C. P.T.C.I. S.A. în calitate de cumpărătoare, având ca obiect terenul situat în intravilanul localităţii Floreşti în suprafaţă de 347.678 mp, înscris iniţial în CF 4532 Floreşti, sub A+1, transcris la data de 16.06.1999 în baza actului de parcelare contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1517/16.06.1999 în CF 4620 Floreşti, CF 4621 Floreşti şi CF 4628 Floreşti şi înscris în prezent parţial în CF 51.666 Floreşti (provenită din conversia de pe hârtie a CF 8900 Floreşti), nr. cadastral 4622/2 şi suprafaţa de 5.774 mp, parţial în CF 51704 (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. 8899 UAT Floreşti, nr. cadastral 4622/1) şi suprafaţa de 6.393 mp, parţial în CF 51.726 Floreşti (provenită din conversia de pe hârtie a CF 8901 Floreşti), nr. cadastral 4622/3/2 şi suprafaţa de 58.500 mp, parţial în CF 50.336 Floreşti (provenită din conversia de pe hârtie a CF 9411 Floreşti), nr.cadastral 4622/3/1) şi suprafaţa de 277.011 mp.
Totodată, chiar în motivarea precizării de acţiune, S.C. A. S.A. a arătat că la data de 25.11.2010 ICCJ a pronunţat decizia comercială nr. 4150 prin care a soluţionat irevocabil dosarul civil nr. yyy/1285/2005 al Tribunalului Comercial Cluj având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a „Actului de parcelare şi contract de vânzare-cumpărare” autentificat sub nr. 1517/16.06.1999 , privind suprafaţa de 21 ha.
Deci analizând cererea de chemare în judecată şi precizarea de acţiune ce formează obiect al dosarului civil nr. xxx/1285/2006 al Tribunalului Comercial Cluj s-a constatat faptul că litigiul poartă şi asupra imobilului suprafaţa de 5.774 mp, parţial în CF 51704 (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. 8899 UAT Floreşti), nr. cadastral 4622/1.
Pe de altă parte, litigiul înregistrat sub nr. xxx/1285/2006 nu a fost soluţionat definitiv şi irevocabil, fiind pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie recursul promovat cu termen de judecată în data de 26.09.2012.
În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că plângerea promovată de petentă împotriva încheierii de carte funciară nr. 28381/18.03.2011 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj-Napoca a fost neîntemeiată, în baza art. 42 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1049 din 29/12/2006 cu aplicarea art. 50 şi urm. din Legea nr. 7/1996 rep. a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs recalificat ca fiind apel petenta P.T.C.I. SA solicitând admiterea caii de atac a recursului, modificarea în tot a sentinţei judecătoreşti în sensul admiterii plângerii, astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 384/A din 11.09.2012 a Tribunalului Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de P.T.C.I. SA împotriva Sentinţei civile nr. 7510/04.04.2012, a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost menţinută în totul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum şi o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în materie.
Apelanta s-a prevalat de autoritatea de lucru judecat raportat la o decizie a instanţei supreme prin care s-a tranşat asupra unei suprafeţe de teren din perspectiva nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, suprafaţă care face şi obiectul litigiului a cărui notare s-a contestat prin prezentul demers judiciar.
Tribunalul a reţinut că limitele cercetării judecătoreşti sunt configurate de cadrul procesual de învestire, respectiv cadrul legal incident în cauză, fiind fără relevanţă apărările întemeiate pe instituţii sau principii de drept care exced acestor coordonate specifice cauzei pendinte.
În acest sens, în procedura de înscriere în cartea funciară, respectiv de notare, lucrătorul de carte funciară nu a fost obligat şi nici îndreptăţit să analizeze justeţea sau temeinicia cererii, ci trebuia să se rezume strict la verificarea îndeplinirii unor exigenţe minimale, în cazul notării conform art. 25 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996 coroborat cu art. 42 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006, fiind necesar a se depune o acţiune în justiţie referitoare la drepturile reale asupra imobilelor şi alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul, condiţie pe deplin îndeplinită în cauză.
A fost de asemenea neîntemeiată şi critica privind nemotivarea sentinţei, în condiţiile în care s-a observat hotărârea cuprindea pe larg argumentele în fapt şi în drept care au stat la baza pronunţării soluţiei.
A fost de observat totodată că încheierile biroului de cadastru conţin la rândul lor, argumentele soluţiei de respingere, arătându-se pe scurt starea de fapt şi textele de lege incidente.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta S.C. P.T.C.I. S.A. solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelurilor, cu consecinţa admiterii plângeri.
În motivarea recursului, petiţionara a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanţa de apel pronunţând o hotărâre nelegală, ca urmare a interpretării eronate a normelor prevăzute de art. 25 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996, coroborat cu art. 42 alin. (1) din Ordinul nr. 633/2006.
Petiţionara nu a solicitat analizarea temeiniciei pretenţiilor ce fac obiectul litigiului notat, ci a semnalat neregulile care s-au făcut în momentul notării litigiului, respectiv existenţa deciziei comerciale nr. 4150 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care impunea respingerea cererii de notare, întrucât s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare doar pentru o suprafaţă de 21 ha din suprafaţa totală de 34,6 ha fiind incidentă instituţia autorităţii de lucru judecat.
Singura suprafaţă pentru care s-ar fi putut solicita notarea precizării de acţiune, ar fi fost cea de 13,6 ha.
Registratorul de carte funciară trebuie să respecte legalitatea formală şi legalitatea materială, în acord cu principiul legalităţii, care presupune exactitatea, corectitudinea şi certitudinea înscrierilor în cartea funciară.
El poate încuviinţa numai înscrierea actelor şi faptelor anume prevăzute de lege sau, după caz, permise şi nu se poate sprijini decât pe cererea şi actele care o însoţesc, trebuind să cerceteze dacă înscrisul pe baza căruia s-a solicitat înscrierea întruneşte condiţiile de fond şi de formă cerute de lege şi dacă din cuprinsul cărţii funciare nu există vreun impediment la săvârşirea înscrierii.
Însă registratorul nu a respectat principiul legalităţii, deşi a fost informat cu privire la faptul că singura suprafaţă pentru care s-ar fi putut solicita notarea litigiului în cartea funciară, ar fi fost cea de 13,6 ha, dar nu a ţinut cont de această informaţie, dispunând notarea acţiunii în cărţile funciare aferente întregii suprafeţe de teren.
Raportat la toate argumentele prezentate mai sus analiza primei instanţa de apel se dovedeşte a fi una vădit eronată, aspect care a determinat în mod direct pronunţarea unei soluţii incorecte, cu aplicarea greşită a textelor legale incidente.
Instanţa de apel a reţinut în mod greşit că hotărârile primei instanţe cuprind argumentele de fapt şi de drept pe care se sprijină pronunţarea hotărârilor, deşi în realitate, prin sentinţele pronunţate nu s-au respectat dispoziţiile imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ., referitoare la motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.
În speţă, hotărârile primei instanţe, nu îndeplinesc cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ., întrucât primele instanţe au motivat doar pe scurt hotărârile, fără a examina în detaliu problemele esenţiale ridicate de petiţionară, situaţie în care sunt nelegale, întrucât ceea ce legiuitorul a numit motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, nu se regăsesc în considerentele hotărârilor atacate.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs curtea reţine următoarele:
În motivele de recurs se arată că nu a solicitat analizarea temeiniciei pretenţiilor ce fac obiectul litigiului notat, ci a semnalat neregulile care s-au făcut în momentul notării litigiului, respectiv existenţa deciziei comerciale nr. 4150 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care impunea respingerea cererii de notare, întrucât s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare doar pentru o suprafaţă de 21 ha din suprafaţa totală de 34,6 ha fiind incidentă instituţia autorităţii de lucru
judecat. Singura suprafaţă pentru care s-ar fi putut solicita notarea precizării de acţiune, ar fi fost cea de 13,6 ha.
Curtea reţine că acest motiv de recurs este nefondat deoarece incidenţa autorităţii de lucru judecat este o chestiune de analiză jurisdicţională pe care o poate face instanţa de judecată şi nu registratorul de carte funciară.
Acesta doar verifică îndeplinirii unor cerinţe minimale, în cazul notării conform art. 25 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996 coroborat cu art. 42 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006, fiind doar necesar a se depune o acţiune în justiţie referitoare la drepturile reale asupra imobilelor şi alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul, condiţie îndeplinită în cauză.
În cauză prin acţiunea civilă şi respectiv prin precizarea cererii de chemare în judecată ce formează obiect al dosarului civil nr. xxx/1285/2006 al Tribunalului Comercial Cluj, S.C. A. S.C. a solicitat constatarea nulităţii absolute a actului de parcelare şi contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1517/16.06.1999 ce are ca obiect imobilul în suprafaţă de 347.678 mp înscris urmare parcelării acestuia în mai multe cărţi funciare.
Cu privire la acest imobil s-a solicitat notarea în cf a acţiunii şi a precizării de acţiune. Cât timp există o astfel de acţiune, persoanele înscrise în cf au fost chemate în judecată iar judecata priveşte imobilul cu privire la care se cere notarea acţiunii, rezultă că sunt îndeplinite condiţiile pentru notare acestei acţiuni.
Nu exista nici un motiv de respingere a cererii de notare, în condiţiile în care constatarea existenţei sau nu a autorităţii de lucru judecat se poate face doar de către instanţa de judecată în cadrul celei de a doua acţiuni, iar nu de către registratorul de carte funciară, acesta analizând cererea într-un cadru necontencios şi necontradictoriu, cadru care nu permite analiza unor probleme ce necesită respectarea principiilor procesuale, cum ar fi contradictorialitatea, oralitatea şi dreptul la apărare.
Putem analiza şi ipoteza în care în care registratorul, prin absurd, admite că există autoritate de lucru judecat. Sau din contră constată că nu există autoritate de lucru judecat. Sau în cadrul prezentei plângeri se constată că există sau nu autoritate de lucru judecat cu privire la acţiunile invocate de către recurentă.
În dosarul civil nr. xxx/1285/2006 al Tribunalului Comercial Cluj această constatare poate fi opusă sau doar în acel dosar se poate face constatarea iar în prezenta cauză o astfel de solicitare este neavenită.
Din chiar chestionarea acestor ipoteze şi a posibilelor variante rezultă că nu există o astfel de posibilitate.
Faptul că doar instanţa poate constata incidenţa acestei excepţii reiese din formularea art. 166 Cod procedură civilă, care dispune că excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs. Deci doar părţile sau judecătorul pot ridica şi soluţiona excepţia, prin urmare nu şi registratorul de carte funciară. Nu în ultimul rând art. 166 este situat în codul de procedură civilă în Titlul III „Procedura înaintea primei instanţe“ Capitolul III „Judecata“, care evident că reglementează activitatea instanţelor de judecată iar nu şi a registratorilor de carte funciară.
Este corectă susţinerea că registratorul de carte funciară trebuie să respecte legalitatea formală şi legalitatea materială, în acord cu principiul legalităţii, care presupune exactitatea, corectitudinea şi certitudinea înscrierilor în cartea funciară, dar cu
corectivul de mai sus, că autoritatea lucrului judecat nu poate face obiect de analiză a registratorului de carte funciară în procedura necontencioasă ci doar al unei instanţe de judecată în cadrul unei proceduri judiciare.
Registratorul de carte funciară poate încuviinţa numai înscrierea actelor şi faptelor anume prevăzute de lege sau, după caz, permise, şi nu se poate sprijini decât pe cererea şi actele care o însoţesc, trebuind să cerceteze dacă înscrisul pe baza căruia s-a solicitat înscrierea întruneşte condiţiile de fond şi de formă cerute de lege şi dacă din cuprinsul cărţii funciare nu există vreun impediment la săvârşirea înscrierii.
În speţă prin acţiunea civilă şi precizarea ce formează obiect al dosarului civil nr. xxx/1285/2006 al Tribunalului Comercial Cluj, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a actului de parcelare şi contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1517/16.06.1999 ce are ca obiect imobilul în suprafaţă de 347.678 mp înscris urmare parcelării acestuia în mai multe cărţi funciare, iar cu privire la acest imobil s-a dispus notarea acţiunii.
Registratorul procedează la notarea acţiunii, indiferent dacă aceasta a mai fost sau nu formulată, pentru că fiecare acţiune poate fi notată, textul legal nu distinge posibilitatea sau imposibilitatea notării în funcţie de autoritatea de lucru judecat, sau câte acţiuni privitoare la acelaşi imobil, aceleaşi persoane şi cu aceeaşi cauză pot fi notate, astfel că această analiză nu poate fi făcută de registratorul de carte funciară.
Se mai susţine de către recurentă că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că hotărârile primei instanţe cuprind argumentele de fapt şi de drept pe care se sprijină pronunţarea hotărârilor, deşi în realitate, prin sentinţele pronunţate nu s-au respectat dispoziţiile imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ., referitoare la motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.
Curtea reţine că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece din simpla expunere prescurtată a motivelor de fapt şi de drept ala primei instanţe, expunere făcută la începutul prezentei motivări a hotărârii Curţii asupra recursului (pagina 2-3 de mai sus), reiese caracterul mai mult decât îndestulător al acestor motive şi trebuie considerate ca fiind suficiente pentru susţinerea soluţiei instanţei de fond.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 şi art. 299 şi urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă. (Judecător Ioan Daniel Chiş)
| ← Notarea acţiunii în cartea funciară prin încheierea biroului... | Radiere drept de ipotecă. Caracter necontencios. Lipsa... → |
|---|
