Acţiune în grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar pe baza proceselor-verbale întocmite de comisia locală de fond funciar
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4553/R din 1 noiembrie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 973 din 05 martie 2012 pronunţată de Judecătoria Zalău a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii A.G. şi A.M. împotriva pârâtului P.G. şi în consecinţă, s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanţilor înscris în CF 7018/N Zalău cu nr. cad. 6707 şi imobilul proprietatea pârâtului cu nr. cad 2097/1 înscris în T.P nr. 41501/18887 din 10.02.1993 poziţia 1, intravilan, pe linia de culoare verde, marcată cu segmentul A-B evidenţiată în planul de situaţie anexa 5 la raportul de expertiza, schiţă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pârâtul P.G. a fost obligat la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut potrivit CF 7018/N Zalău nr. cad.6707 - imobilul teren extravilan în suprafaţă de 585 mp. este proprietatea tabulară a reclamanţilor A.G. şi A.M..
Acest teren face parte din imobilul cu suprafaţa de 2800 mp notat în T.P nr. 41711/19334 din data de 04.12.1993 pe numele lui A.V. şi se compune din: arabil cu suprafaţa de 2200 mp şi curte cu construcţii cu suprafaţa de 600 mp. Acest imobil a fost dezmembrat în mai multe parcele şi înscris în CF după cum urmează: CF nr. 7015/N sub nr. cad. 6704, CF 7016/N sub nr. cad. 6705, CF 7017/N sub nr. cad. 6707 şi CF 7018/N nr. cad.6707.
Prin titlul de proprietate nr. 41501/18887 din 10.02.1993 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului P.G. şi asupra unei suprafeţe de teren de 4300 mp.
Ulterior, parcela fost dezmembrată în două parcele cu numere cadastrale noi: parcela cu nr. cad nou 2097/1. teren extravilan cu suprafaţa de 2760 mp a rămas în favoarea pârâtului P.G. şi parcela cu nr. cad nou 2097/2- teren extravilan cu suprafaţa de 1540 mp a trecut în proprietatea SC Cemacon SA Zalău.
Prin expertiza topografică efectuată în cauză, s-a stabilit că părţile deţin şi folosesc suprafeţe de teren mai mici în comparaţie cu cele înscrise în titlurile de proprietate şi cu cele intabulate în cărţile funciare respective.
Terenul înscris în TP nr. 41501/18887, proprietatea pârâtului apare ca având o suprafaţă scriptică de 4300 mp în timp ce conform folosinţei faptice are o suprafaţă de 2399 mp la care se adaugă şi suprafaţa de 1540 mp vândută la SC Cemacon SA rezultând o suprafaţă totală de 3939 mp cu 361 mp mai puţin decât este înscris în CF.
Terenul înscris în T.P. nr.41711/19334 proprietatea reclamanţilor (şi alţii) deţin o suprafaţă totală de 2846 mp, cu 46 mp mai mult decât este înscris în titlul de proprietate.
Expertul a mai constatat că diferenţele dintre suprafeţele rezultate în urma variantelor întocmite şi suprafeţele din documentele şi schiţele de care s-a ţinut seama se datorează metodelor de lucru şi aparaturii moderne care există în prezent.
Argumentele pentru care prima instanţă a optat pentru stabilirea liniei de hotar conform anexei 5 sunt următoarele:
Dreptul de proprietate al părţilor din proces s-a stabilit prin titluri de proprietate care au avut la baza procesele verbale de punere în posesie întocmite de comisia locală de fond funciar şi schiţele de punere în posesie întocmite de aceiaşi comisie.
Prin urmare, documentaţiile de intabulare şi schiţele ce au stat la baza intabulării dreptului de proprietate al părţilor din proces trebuia să respecte planul parcelar şi schiţele de punere în posesie, acte ce au stat la baza stabilirii dreptului de proprietate al părţilor.
Analizând însă dimensiunile terenului reclamanţilor conform documentaţiei de intabulare, s-a constatat că frontul la stradă este de 22 mp, iar linia de mejdie dintre cele două proprietăţi este de 19 m. Aceleaşi dimensiuni se regăsesc şi conform schiţei de punere în posesie. Singurele diferenţe care apar, sunt cu privire la celelalte două laturi, astfel pe documentaţia de intabulare au o dimensiune de 138,54 mp ,iar pe schiţa de punere în posesie de 137 mp. Aceste diferenţe se datorează însă aparatelor moderne şi metodelor folosite în prezent, astfel cum a arătat expertul.
Prin urmare instanţa a constatat că documentaţia de intabulare a terenului reclamanţilor(şi alţii) respectă schiţele de punere în posesie.
Pe de altă parte, intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară a reclamanţilor este anterioară identificării cu date de carte funciară a terenului pârâtului. Prin urmare, la identificarea terenului pârâtului cu date de carte funciară, expertul avea îndatorirea de a ţine seama de intabulările deja efectuate de către vecini.
Apoi, deşi pârâtul a solicitat ca stabilirea liniei de mejdie să fie conformă schiţelor de punere în posesie, a remarcat că în ceea ce priveşte varianta stabilită, îi profită şi acestuia. Conform schiţelor de punere în posesie acesta ar fi trebuit să deţină o suprafaţă de 3885 mp iar conform anexei 5 acesta va deţine o suprafaţă de 4093 mp.
Cu privire la solicitarea reclamanţilor de a se stabili linia de mejdie conform anexei 6 din raportul de expertiză instanţa constată că aceasta a fost stabilită conform documentaţiei de dezlipire a terenului reclamanţilor, însă aceasta este subsecventă documentaţiei de intabulare a terenului reclamanţilor care trebuie să primeze.
Prin decizia civilă nr. 44/A din 6 iulie 2012 a Tribunalului Sălaj, a fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanţi şi pârât împotriva sentinţei civile nr.973/5.03.2012 a Judecătoriei Zalău.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că atât terenul proprietatea reclamanţilor, cât şi cel aflat în proprietatea pârâtului au fost dobândite de antecesorii acestora în baza Legii 18/1991 relevante pentru delimitarea proprietăţilor lor, prin urmare schelete de punere în posesie, întocmite în cadrul procedurilor reglementate de această lege.
Prima instanţă, luând ca premisă împrejurarea că primii intabulaţi în CF au fost reclamanţii a adoptat întemeiat varianta prezentată în anexa 5 în varianta 4 din expertiză, fiind corectă observaţia consemnată în hotărârea apelată conform căreia la identificarea cu date de carte funciară a terenului pârâtului era necesar a se ţine seama de intabulările deja efectuate de vecini.
Apelanţii reclamanţi nu pot pretinde stabilirea unei alte linii de hotar decât aceea rezultată din intabularea primară a terenului, conform documentaţiei prezentate de antecesoarea lor, limitele rezultate ca urmare a dezmembrării suprafeţei de 585 mp în favoarea lor nefiind posibil a modifica în vreun fel limitele iniţial stabilite.
Tot astfel, prin intabularea în C.F. a terenului proprietatea antecesorului pârâtului, aceasta a consimţit limitele topografice deja existente acceptându-le prin simplu fapt că nu a atacat încheierea de intabulare a vecinilor de teren.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanţii A.G. şi
A.M. solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi în consecinţă, schimbarea sentinţei în sensul stabiliri liniei de hotar, conform anexei 6 pct. 7 din concluziile raportului de expertiză.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., recurenţii au arătat că prima instanţă a stabilit linia de hotar într-o variantă pe care nu a cerut-o niciuna dintre părţi. Cu ocazia acordării cuvântului în fond, reclamanţii au solicitat stabilirea liniei de hotar conform pct. 7 din expertiză, arătând că această variantă reprezintă starea de fapt şi de drept în cauză, conform documentaţiei de dezlipire aflată în baza de date a Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară. Conform acestei variante, terenul reclamanţilor ar avea o suprafaţă de 2800 mp, care corespunde atât suprafeţei din titlu, cât şi celei intabulate, iar pârâtul ar fi avut cu 212 mp mai puţin decât suprafaţa totală.
Pârâtul a solicitat admiterea acţiunii şi stabilirea liniei de hotar conform anexei 3 din raportul de expertiză, corespunzătoare schiţei de punere în posesie, variantă în care ar fi avut cu 415 mp mai puţin.
Prin urmare, varianta pe care au solicitat-o prin cuvântul în fond prin apel şi recurs este cea în care pârâtul ar fi avut o suprafaţă mai mică în minus, aceasta fiind varianta corectă şi din punct de vedere al documentaţiei şi al ordinii intabulării părţilor. Minusul de suprafaţă constatat la pârât provine probabil din vânzarea pe care acesta a efectuat-o către C. SA.
Prin întâmpinarea depusă intimatul P.G. s-a opus admiterii recursului, arătând că susţinerile recurenţilor cu privire la minusul de teren din parcela lui sunt nereale, deoarece linia de hotar a carierei de pământ are o lungime de 1,5 km şi este pichetată pe toată lungimea ei cu stâlpi de beton marcaţi conform documentaţiei aferente zonei.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat instanţei să ia în considerare şi cheltuielile avocaţiale pe care le-a suportat pe parcursul soluţionării apelului şi a anexat chitanţa avocaţială, arătând că avocata care l-a reprezentat a omis să depună chitanţa la dosarul cauzei.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Dreptul de proprietate al reclamanţilor pentru suprafaţa de 2846 mp a fost dobândit de antecesorul lor în baza Legii nr. 18/1991, prin titlul de proprietate nr. 41711/19334 şi a avut la bază procesele verbale şi schiţele de punere în posesie întocmite de Comisia locală de fond funciar Zalău.
Cu ocazia măsurătorilor efectuate de către expert s-a constatat că suprafaţa deţinută în realitate de către reclamant este mai mare cu 46 mp decât cea trecută în titlul de proprietate.
Reclamanţii au dobândit prin donaţie suprafaţa de 585 mp din terenul ce a făcut obiectul titlului de proprietate nr. 41711/19334.
Dreptul de proprietate al pârâtului a fost stabilit în baza Legii nr. 18/1991 prin titlul de proprietate 41501/18887 pentru suprafaţa de 4300 mp, în realitate suprafaţa fiind de 3939 mp, cu 361 mp mai puţin decât este înscris în cartea funciară.
Aşa cum cu valoare de principiu a statuat şi prima instanţă, pe calea unei acţiuni în grăniţuire este necesar să se stabilească vechiul hotar dintre cele două fonduri, adică acea linie de graniţă originară stabilită fie prin voinţa comună şi concordantă a proprietarilor, fie prin hotărâre judecătorească sau lege. Cele de mai sus implică şi concluzia că la stabilirea, pe cale judiciară, a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totalitate a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară, ori, după caz, în titlurile de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece atât în cartea funciară, cât şi, prin analogie, asemenea titluri de proprietate garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi.
Atunci când între amplasarea în concret a unor suprafeţe de teren determinată cu observarea liniilor de graniţă vechi şi a ceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor înscrise în cartea funciară ori în titlurile de proprietate, trebuie să primeze acelei limite ale fondurilor care corespund folosinţei.
Această regulă de principiu este avută în vedere şi în prezenta cauză, astfel că instanţa o va lua în considerare. Astfel, prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a stabilit că diferenţele de suprafaţă în plus şi respectiv minus între titlurile de proprietate, schiţele şi procesele verbale de punere în posesie se datorează metodelor de lucru şi aparaturii folosite.
Legal a ţinut seama instanţa de acest aspect, cât şi de faptul că antecesorul reclamanţilor şi-a intabulat dreptul de proprietate pe baza unei expertize de specialitate, că reclamanţii şi-au intabulat dreptul de proprietate pe baza unei expertize şi a unei documentaţii de dezmembrare întocmite de un expert, care a respectat prima intabulare a antecesorului lor, cât şi schiţele şi procesele verbale de punere în posesie.
Pârâtul şi-a intabulat dreptul de proprietate ulterior intabulării dreptului de proprietate al reclamanţilor, cu ocazia acestei operaţiuni expertul ţinând seama de intabulările deja efectuate de vecini, inclusiv de către reclamanţi.
Varianta aleasă de instanţă, cea din anexa 5 varianta 4 din expertiză este legală, situaţie în care este fără relevanţă că părţilor nu li se asigură întreaga suprafaţă de teren menţionată în titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, urmând a se ţine seama de statuările făcute cu privire la intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor şi pârâtului, ocazie cu care au fost acceptate limitele topografice stabilite prin expertizele în baza cărora şi-au intabulat dreptul de proprietate.
Cu privire la cererea intimatului referitoare la cheltuielile de judecată aferente apelului, curtea reţine că această cerere nu poate fi analizată, având în vedere că pârâtul nu a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 44/6 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Sălaj.
Urmare respingerii recursului, în baza art. 274 Cod proc.civ., recurenţii vor fi obligaţi să plătească intimatului P.G. suma de 40 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de deplasare. (Judecător Ana Ionescu)
| ← Obligaţie de a face. Acţiune având ca obiect obligarea... | Acţiune în grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar dintre... → |
|---|
