Construcţii ridicate de un coproprietar, în timpul procesului de ieşire din indiviziune. Desfiinţare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4516/R din 30 octombrie 2012
Prin acţiunea civilă înregistrată instanţei cu la 28.04.2009, reclamanta T.A. i-a chemat în judecată pe pârâţii C.B.M. şi C.M., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să îi oblige pe pârâţi la ridicarea de pe terenul proprietatea sa, în suprafaţă de 2677,5 mp, întabulat în CF 7132 N Zalău, nr. top. 6892, a lucrărilor de construcţii, constând în gard din sârmă cu fundaţie de beton, garaj cu fundaţie de beton, canalizare şi hazna, precum şi terasa din prelungirea casei sau autorizarea reclamantei de a le ridica pe cheltuiala pârâţilor.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând de la data introducerii acţiunii şi până la executare, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 3058/27.10.2010 a Judecătoriei Zalău s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta T.A., în contradictoriu cu pârâţii C.B.M. şi C.M.
Au fost obligaţi pârâţii la ridicarea lucrărilor de construcţii constând în gard din plasă de sârmă, garaj cu suprafaţă construită de 32,56 mp, bazin cu suprafaţă construită de 3,75 mp, trotuar din dale de beton cu suprafaţă de 18.50 mp şi lungime de 18.50ml, de pe terenul proprietatea reclamantei, în suprafaţă totală de 2677,5 mp, întabulat în CF 7132 N Zalău, nr. cad. 6892, iar în caz de neconformare, autorizează reclamanta să ridice aceste lucrări de construcţii, pe cheltuiala pârâţilor.
S-a respins ca neîntemeiată cerere reclamantei de obligare a pârâţilor la plata de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere de la data introducerii acţiunii şi până la executare.
Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei suma de 2.008 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă următoarele:
Reclamanta şi pârâţii au fost iniţial coproprietari asupra terenurilor învecinate cu privire la care se poartă prezentul litigiu, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate după defunctul C.M., astfel cum reiese din titlul de proprietate nr. 41711/19.359 emis la data de 07.12.1993.
În cursul anului 2005, reclamanta din prezentul dosar, în contradictoriu şi cu pârâţii din prezentul dosar, în calitate de intervenienţi, a solicitat ieşirea din indiviziune, prin formarea de loturi egale ca valoare. Cererea sa a format obiectul dosarului Judecătoriei Zalău. In acest dosar, a fost formulat atât apel, cât şi recurs. Prin decizia nr. 2188/29.10.2007, pronunţată în recurs a Curţii de Apel Cluj, s-a dispus în mod irevocabil
atribuirea către C.B.M. şi C.M., a lotului cu nr. II, alcătuit din grădină intravilan în suprafaţă de 2677,50 mp, identificat cu nr. top. 243/2/b, conform expertizei efectuate în acel dosar.
Prin aceeaşi decizie, lui T.A. i-a fost atribuit lotul cu nr. III, format din teren grădină intravilan, cu suprafaţă de 2677, 50 mp, identificat cu nr. top. nou 243/2/c.
Delimitarea şi alcătuirea loturilor au fost stabilite prin expertiza topografică efectuată şi completată în acea cauză de către expertul I.T..
La data efectuării expertizei topografice, lotul cu nr. III, aflat în prezent în proprietatea exclusivă a reclamantei era liber, nefiind ocupat de nici o construcţie, deşi se află situat în imediata vecinătate a casei proprietate a pârâţilor.
Împotriva deciziei nr. 2188/29.10.2007, pronunţată în recurs în dosarul nr. 1542/84/2007 al Curţii de Apel Cluj, C.B.M. şi C.M. au formulat contestaţie în anulare, prin care au solicitat în subsidiar atribuirea lotului cu nr. III, pe motiv că terasa casei lor şi fosa septică erau poziţionate pe lotul atribuit lui T.A..
Contestaţie în anulare a fost respinsă, astfel că în prezent proprietar exclusiv al terenului intravilan, identificat cu nr. top. 243/2/c, este reclamanta, iar al terenului intravilan identificat cu nr. top. 243/2/b sunt pârâţii.
Terenurile învecinate ale părţilor au fost identificate prin expertiza topografică efectuată de expertul I.M., ţinându-se cont de expertiza topografică efectuată în dosarul nr. 2372/2005, de către expertul I.T..
Conform măsurătorilor din teren, reiese faptul că pârâţii folosesc o suprafaţă de 327 mp (marcată cu A-B-C-D), din terenul proprietate al reclamantei identificat cu nr. top. 243/2/c, înscris în CF 1665 Ortelec. Terenul proprietate ale reclamantei ocupat de către pârâţi este împrejmuit cu gard din plasă de sârmă, iar pe acesta au fost identificate un garaj, un bazin şi trotuar cu dale de beton, edificate de către pârâţi, viţă-de-vie şi pomi fructiferi.
Având în vedere faptul că pârâţii posedă fără drept suprafaţa de 327 mp din terenul proprietate al reclamantei, dă dreptul acesteia din urmă la restituirea bunului cu toate accesoriile acestuia.
În ceea ce priveşte restituirea accesoriilor bunului există însă două limitări instituite de art. 483 şi 494 Cod civil.
În prezenta cauză, pârâţii s-au prevalat de dispoziţiile art. 494 alin.3 Cod civil, invocând buna credinţă în edificarea construcţiilor, arătând că nu pot fi obligaţi la ridicarea acestora.
Raportat la actele dosarului nr. .../2005 al Judecătoriei Zalău, precum şi dosarelor care au avut ca obiect căile de atac declarate împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă, în apel şi în recurs, instanţa reţine faptul că pârâţii au acţionat cu rea-credinţă la edificarea construcţiilor care se regăsesc în prezent pe terenul proprietate a reclamantei.
Aşa cum s-a reţinut deja, la data efectuării expertizei topografice în dosarul nr. .../2005 al Judecătoriei Zalău, deci ulterior introducerii acţiunii de către T.A., lotul cu nr. III, aflat în prezent în proprietatea exclusivă a reclamantei era liber, nefiind ocupat de nici o construcţie, deşi se afla poziţionat în imediata vecinătate a casei proprietate a pârâţilor.
Pârâţii invocă pentru prima dată existenţa construcţiilor pe lotul aflat în prezent în proprietatea reclamantei, în calea de atac a contestaţiei în anulare, ceea ce poate conduce la concluzia că acestea au fost construite ulterior pronunţării hotărârii în calea de atac a
recursului. Cu toate acestea, nu s-a stabilit cu certitudine data edificării acestor construcţii, expertul fiind în imposibilitate de a determina acest aspect.
Cert este faptul că, gardul din plasă de sârmă, garajul, bazinul şi trotuarul cu dale de beton, au fost edificate de către pârâţi, ulterior introducerii acţiunii de sistare a stării de indiviziune existentă între părţi, în cursul acestui proces.
În cadrul unui proces partaj, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în absenţa unei tranzacţii, părţile nu pot cunoaşte modul de partajare a bunului în litigiu, astfel încât, orice act al acestora, care ar afecta dreptul de proprietate al celorlalţi coindivizari, deveniţi proprietari exclusivi în urma pronunţării unei hotărâri de sistare a stării de indiviziune, stă sub semnul incertitudinii, aceste act putând fi lovit de nulitate.
Acest aspect, decurge din efectul declarativ al hotărârii de partaj, fiecare parte fiind considerată că nu a fost niciodată proprietar asupra bunurilor atribuite celorlalţi coproprietari.
Raportat la aceste aspecte, s-a reţinut faptul că pârâţii au acţionat cu rea credinţă edificând construcţiile identificate prin raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză.
Împotriva hotărârii astfel rezumate au declarat recurs pârâţii C.B.M. şi C.M. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii privind obligarea lor la ridicarea lucrărilor de construcţie, arătând în motivare următoarele:
În decizia civilă nr. 847 din 19.12.2006 lotul nr. 3 din expertiza efectuată de ing.
I.T. a fost atribuit pârâţilor care s-au intabulat prin încheierea nr. 17576/12.07.2007, iar prin autorizaţia de construire nr. 701/25.09.2007 a fost edificat un garaj. Bazinul şi trotuarul au existat la data promovării cererii de ieşire din indiviziune.
În această situaţie sunt aplicabile dispoziţiile art. 493 alin. 3 Cod civil, conform cărora dacă lucrările au fost făcute de către o persoană de bună credinţă, proprietarul nu va putea cere ridicarea lor, dar va avea dreptul să înapoieze valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii fondului.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea ca nefondat a recursului cu motivarea că garajul, bazinul, canalele din beton, trotuarul precum şi extinderea casei de locuit până la limita terenului acesteia au fost ridicate cu rea-credinţă, în timpul desfăşurării procesului de partaj care a fost prelungit în mod tendenţios prin diverse căi de atac, inclusiv contestaţie în anulare.
Prin expertiza efectuată în dosar nr. ./2005 se precizează că lotul III este liber de construcţii, deşi acestea au fost ridicate pe perioada procesului de ieşire din indiviziune.
Prin decizia civilă nr. 214/2011 a Tribunalului Sălaj s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţii C.B.M. şi C.M..
Această decizie a fost casată de către Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr.2473/R/2011, reţinându-se pentru aceasta că în cauză calea de atac este apelul iar nu recursul. Cauza a fost aşadar trimisă spre rejudecare tribunalului.
Judecând în complet de apel, Tribunalul Sălaj a decis în sensul admiterii acestuia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, prin decizia civilă nr.89/2011.
Recursul declarat de reclamanta T.A. contra acestei decizii a fost admis de către Curtea de Apel Cluj, care a casat decizia dată în apel şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe, Tribunalul Sălaj.
Prin decizia civilă nr. 37 din 26.06.2012 pronunţată de Tribunalul Sălaj s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâţii C.B.M. şi C.M. împotriva sentinţei civile nr. 3058/27.10.2010 a Judecătoriei Zalău.
Au fost obligaţi pârâţii şi la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată, către reclamanta T.A..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta T.A. a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să fie obligaţi pârâţii la ridicarea unor lucrări de construcţii aflate pe terenul proprietatea sa, prezentând în dovedirea dreptului de proprietate extras CF.
Prima instanţă a administrat în cauză o probă pertinentă, utilă şi concludentă: o expertiză topografică prin care să se confirme ori să se infirme susţinerile reclamantei din acţiunea introductivă.
Concluziile acestei expertize conform cărora pârâţii apelanţi stăpânesc 327 mp din terenul proprietatea intimatei reclamante, respectiv că pe acest teren se află edificii aparţinând apelanţilor, au fost corect preluate şi valorificate de instanţa de fond, care a reţinut pentru a admite acţiunea reaua credinţă a pârâţilor.
Instanţa de apel, distinct de cele cu temei reţinute în hotărârea atacată, observă că pârâţii Caba au utilizat pentru intabularea drepturilor lor de proprietate o hotărâre judecătorească ale cărei efecte fuseseră desfiinţate.
Astfel, încheierea de intabulare s-a pronunţat la data 12.07.2007 în condiţiile în care decizia civilă nr.847/2006 a Tribunalului Sălaj, dată în recurs, fusese desfiinţată mai înainte de data pronunţării încheierii de intabulare, respectiv la 30 martie 2007.
Această situaţie a şi condus la anularea încheierii de intabulare, prin sentinţa civilă nr. 1165/2008.
Nici la judecata în fond şi nici în apel pârâţii apelanţi nu au solicitat administrarea unor probe care să dovedească în mod cert că edificatele menţionate de expert, găsite de altfel la faţa locului şi de către executorul judecătoresc, atunci când s-a procedat la punerea în executare a sentinţei de ieşire din indiviziune, datează dintr-o perioadă anterioară numeroaselor judecăţi care au avut loc între părţi.
Fiind cert că intimata reclamantă este proprietara tabulară din C.F. 7132 N Zalău, fiind de asemenea dovedit că pe acest teren se află anexe şi alte edificii aparţinând părţilor apelanţi, raportat la probele administrate în cauză, judecătoria a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală admiţând acţiunea, astfel că în baza art.296 Cod procedură civilă apelul de faţă a fost respins ca nefondat, cu obligarea apelanţilor la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata T.A..
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii C.B.M. şi C.M. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului şi în consecinţă a respingerii cererii privind obligarea pârâţilor de a ridica lucrările de construcţii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că decizia atacată cuprinde motive contradictorii şi care nu reflectă realitatea din dosar, instanţa referindu-se doar la o expertiză topografică efectuată în cauză, făcând trimitere la decizia nr. 847/2006 a Tribunalului Sălaj, desfiinţată şi arătând că apelanţii nu au solicitat administrarea de probe prin care să dovedească că edificatele menţionate de expert datează dintr-o perioadă anterioară numeroaselor judecăţi care au avut loc între părţi.
În primul rând prin expertiza dispusă în cauză expertul nu a putut stabili cu certitudine data edificării construcţiilor, decizia civilă nr. 847/2006 a Tribunalului Sălaj, desfiinţată în 2007, nevizând fondul cauzei ci calificarea căii de atac. Întabularea din 12.07.2007 s-a operat în baza unei hotărâri definitive, decizia civilă nr. 65/2007 a Tribunalului Sălaj, doar la data de 29.10.2007 prin decizia civilă nr. 2188 a Curţii de Apel Cluj inversându-se loturile, lotul pe care se aflau construcţiile pârâţilor căzând în lotul reclamantei.
Referitor la probe, cele reţinute prin decizia atacată în sensul că pârâţii nu au solicitat probe, este în contradicţie cu situaţia din dosar, fiind administrate probe atât la judecata în fond, cât şi în apel. Astfel, în apel a fost administrată proba testimonială, fiind administrate probe şi în dosarul nr. 2372/2005, probe enumerate în cererea de recurs.
Din ansamblul probelor administrate rezultă că pârâţii au edificat construcţiile cu bună credinţă, de altfel buna credinţă prezumându-se.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
în apărare, intimata T.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia.
În motivare s-a arătat că realitatea este că edificarea construcţiilor s-a făcut înaintea acţiunii de partaj înregistrate în anul 2005, respectiv în anul 2007, fără autorizaţia de construcţie. În expertiza întocmită în anul 2005 se precizează de către expertul I.T. că lotul II, având nr. top. 243/2/b este ocupat de un coteţ de porci, pârâţii întabulându-şi lotul III în baza unei hotărâri desfiinţate ulterior, conform deciziei civile nr. 2188/2007 a Curţii de Apel Cluj reclamanta întabulându-se asupra lotului nr. III, neputând însă intra în posesia acestuia din cauza atitudinii pârâţilor.
Analizând recursul declarat de pârâţii C.B.M. şi C.M. împotriva deciziei civile nr. 37 din 26 iunie 2012 a Tribunalului Sălaj, Curtea reţine următoarele:
Recursul declarat de către pârâţii C. împotriva deciziei civile nr. 37/2012 a Tribunalului Sălaj este întemeiat în drept pe dispoziţiile pct. 7 al art. 304 C.pr.civ. apreciindu-se că motivele deciziei sunt contradictorii şi nu reflectă realitatea din dosare.
În vederea stabilirii stării de fapt în cauză, respectiv a momentelor la care au fost edificate de către pârâţi construcţiile pe terenul în litigiu, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au administrat probaţiunea conform cererilor părţilor.
Ceea ce s-a stabilit prin sentinţa civilă nr. 3058/2010 a Judecătoriei Zalău, menţinută de către Tribunalul Sălaj în apel, a fost faptul că la momentul efectuării expertizei topografice în dosarul nr. .../2005 al Judecătoriei Zalău, deci ulterior introducerii acţiunii de partaj de către reclamanta T.A., lotul nr. III, aflat în prezent în proprietatea exclusivă a reclamantei conform deciziei civile nr. 2188/29.10.2007 a Curţii de Apel Cluj nu era ocupat de nici o construcţie.
A mai statuat instanţa de fond că într-adevăr prin probele administrate nu s-a putut stabili cu certitudine data edificării construcţiilor care fac obiectul cauzei, dar ceea ce s-a putut stabili a fost faptul că toate aceste construcţii au fost edificate în cursul procesului având ca obiect partaj.
Acesta a fost considerentul pentru care s-a apreciat că nu se poate reţine buna credinţă a pârâţilor, atâta timp cât toate construcţiile au fost edificate pe perioada în care între părţi exista un litigiu având ca obiect sistarea stării de indiviziune.
Constatând în mod expres că instanţa de fond a valorificat corect probele administrate pentru a reţine reaua credinţă a pârâţilor în momentul edificării
construcţiilor, instanţa de apel a mai făcut referiri şi la momentul şi titlul în baza căruia pârâţii şi-au înscris dreptul de proprietate în CF asupra terenului pe care sunt edificate aceste construcţii litigioase, indiferent însă de menţionarea sau nu în mod corect a hotărârii în baza căreia şi-au întabulat dreptul de proprietate pârâţii, situaţia rămânând neschimbată. Pârâţii au edificat construcţiile în timpul procesului având ca obiect ieşirea din indiviziune asupra terenului, fără a avea acordul coindivizarei T.A., stare de fapt stabilită de către instanţele de fond, ceea ce este suficient pentru a susţine concluzia la care au ajuns acestea în ceea ce priveşte reaua credinţă a pârâţilor în momentul edificării construcţiilor în litigiu.
Nu este întemeiată nici susţinerea din recurs în sensul că instanţa de apel nu a avut în vedere probele administrate în apel. Într-adevăr în considerentele deciziei atacate nu au fost analizate distinct fiecare din aceste probe administrate, instanţa arătând numai că prin probele administrate în ambele faze procesuale nu s-a reuşit a se dovedi edificarea construcţiilor într-o perioadă anterioară proceselor care au avut loc între părţi. Rezultă deci că la pronunţarea soluţiei de către instanţa de apel s-a ţinut cont de toate probele administrate, concluzionându-se însă în sensul că toate construcţiile au fost edificate pe terenul litigios după declanşarea proceselor dintre părţi, deci cu rea credinţă.
Această statuare a instanţei de apel, referitoare la momentul edificării construcţiilor în cauză, ţine de starea de fapt, stare de fapt care nu mai poate fi repusă în discuţie în recurs conform art.304 alin.1 C.pr.civ.
Se impune a se face precizarea că şi în situaţia în care unele dintre construcţii ar fi fost edificate anterior anului 2005, anul când s-a înregistrat acţiunea având ca obiect ieşire din indiviziune, atâta timp cât terenul se afla în indiviziune, neexistând o înţelegere între părţi în ceea ce priveşte un eventual partaj asupra terenului, nu se pune problema edificării construcţiilor cu bună credinţă în lipsa acceptului reclamantei T.A. în vederea edificării acestora pe terenul aflat în indiviziune.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea va respinge în temeiul art.304 pct7 coroborat cu9art. 312 alin. 1 C.pr.civ. recursul declarat de pârâţii C.B.M. şi C.M. împotriva deciziei civile numărul 37 din 26 iunie 2012 a Tribunalului, pe care o va menţine ca legală. (Judecător Anamaria Câmpean)
| ← Rectificarea cotelor indivize comune şi a cotelor-părţi ca... | Construcţii executare nelegal. Desfiinţare → |
|---|
