Cheltuieli de judecată în acţiune în grăniţuire. Înţelesul dispoziţiilor art. 584 C.civ.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4446/R din 26 octombrie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 8490 din data de 4 octombrie 2011, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, a fost admisă acţiunea civilă formulată şi precizată de către reclamanta R.M., în contradictoriu cu pârâtul J.V..
S-a stabilit linia de hotar între terenul aflat în proprietatea reclamantei înscris în CF 1492 Recea sub număr cadastral 5658 şi terenul aflat în proprietatea pârâtului, pe aliniamentul 2-9-8-3, aşa cum reiese din Anexa 1 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul O.S..
S-a luat act de renunţarea reclamantei la judecata capetelor de cerere privind obligarea pârâtului să lase acesteia în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 30 mp pe care îl ocupă fără titlu şi obligarea pârâtului să ridice gardul despărţitor pe care l-a edificat pe terenul revendicat.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 50% din cheltuielile de judecată, respectiv 750 lei onorar expert şi 600 lei onorar avocat.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că terenul folosit de reclamanţi este situat în intravilanul localităţii Mocira pe este de natură curţi şi construcţii şi arabil, materializat în planul de situaţie din Anexa 1 prin conturul delimitat de punctele 1, 2, 9, 8, 3, 4, 5, 1 şi are suprafaţa reală rezultată din măsurătorile topografice de 808 mp.
Reclamanta este proprietara terenului cu nr. cadastral 5658, înscris în CF 1492 Recea cu suprafaţa de 777 mp.
Terenul folosit de pârâtul J.V. este situat în intravilanul localităţii Mocira este de natură curţi + construcţii şi arabil şi este materializat în planul de situaţia din anexa 1 prin conturul delimitat de punctele 2, 6, 7, 3, 8, 9, 2, având suprafaţa reală rezultată din măsurătorile topografice de 783 mp.
Pârâtul ocupă în întregime parcelele de teren cu nr. top 327 cu suprafaţa de 108 mp şi cu nr. top 328 cu suprafaţa de 670 mp, ambele înscrise în CF 1138 Mocira, în proprietatea lui J.V. şi H.M.
Linia de hotar dintre terenul reclamantei şi terenul pârâtului este situată pe aliniamentul materializat în planul de situaţie din anexa 1 prin punctele 2-3, respectiv pe poziţia actuală a gardului existent între cele două terenuri.
Pârâtul J.V. nu foloseşte nicio suprafaţă de teren din terenul proprietatea reclamantei R.M., iar gardul despărţitor existent între cele două terenuri este amplasat corect.
În baza anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de inginer expert O.S. s-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantei înscris în CF 1492 Recea sub nr. cadastral 5658 şi terenul aflat în proprietatea pârâtului pe aliniamentul 2-9-8-3.
Întrucât expertiza profită şi pârâtului, acesta a fost obligat să achite ^ din cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul J.V., solicitând instanţei admiterea acestuia şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate ca netemeinică sau chiar lipsită de obiect, înlăturând totodată şi dispoziţia privind obligarea apelantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli de judecată în apel.
Prin decizia civilă nr. 163/A din 07.06.2012 a Tribunalului Maramureş a fost admis apelul declarat de apelantul J.V., împotriva sentinţei civile nr. 8490 din data de 4 octombrie 2011, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, care a fost schimbată în parte, în sensul că a înlăturat dispoziţia privind obligarea pârâtului să plătească reclamantei 50% din cheltuielile de judecată, respectiv 750 lei onorariu pentru expert şi 600 lei onorariu avocat.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Analizând sentinţa apelată, tribunalul a reţinut următoarele:
În mod corect judecătoria a stabilit linia de hotar dintre proprietăţile părţilor pe aliniamentul punctelor 2-9-8-3, evidenţiate în anexa 1 la lucrarea de expertiză, respectiv pe poziţia actuală a gardului existent între cele două terenuri.
În sensul art. 584 Cod civil, în vigoare la momentul înregistrării acţiunii, grăniţuirea constituie o operaţiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăţile învecinate.
În caz de conflict, aceasta se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când între proprietăţi nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci şi atunci când atare semne există, dar sunt controversate, situaţie în care ea implică şi o revendicare.
Prin urmare, acţiunea în grăniţuire este admisibilă şi are obiect, chiar dacă din concluziile raportului de expertiză efectuat a rezultat că linia de mejdă este pe aliniamentul gardului existent.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 584 Cod civil, în vigoare la momentul introducerii cererii, ”orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu sa; cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate”.
Cheltuielile la care se referă textul de lege sunt acelea necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanţă, iar nu cheltuielile de judecată.
Pe de altă parte, nu se poate reţine nicio culpă procesuală în sarcina apelantului-pârât, în sensul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, atâta timp cât din probaţiunea administrată a rezultat că acesta nu foloseşte nicio suprafaţă din terenul proprietatea reclamantei, iar gardul despărţitor existent între cele două terenuri este amplasat corect.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul declarat, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 8490 din data de 4 octombrie 2011, pronunţată de Judecătoria Baia Mare şi a înlăturat dispoziţia privind obligarea pârâtului să plătească reclamantei 50% din cheltuielile de judecată, respectiv 750 lei onorariu pentru expert şi 600 lei onorariu avocat.
În baza art. 274 alin. 1, coroborat cu art. 298 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat intimata R.M. la plata către apelantul J.V. a sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel, apreciate ca fiind corespunzătoare motivului de apel admis, reprezentând
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta R.M., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului formulat în cauza şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe şi cheltuieli de judecata în cuantum de 350 lei în apel si 350 lei în recurs.
În motivarea recursului recurenta a arătat că în fapt: hotărârea instanţei de apel este nelegala, fiind pronunţata cu aplicarea greşită a legii.
Conform art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa, cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate.
Prin acţiunea introductivă de instanţa reclamanta a chemat în judecata pe vecinul sau, intimatul din acest dosar, pentru a se stabili linia de hotar, având în vedere faptul că de mai mult timp se purtau discuţii contradictorii între cele două părţi cu privire la acest aspect.
S-a mai formulat şi un petit de revendicare şi de ridicare de construcţii la care s-a renunţat pe parcursul judecării cauzei în faţa primei instanţe.
Luând în considerare dispoziţia legală sus-menţionată, prima instanţa a procedat în mod corect, obligând pârâtul la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 50%.
Instanţa de apel a interpretat diferit atât dispoziţiile art. 584 civil cât şi cele cuprinse în art. 274 al. 1 Cod procedura civilă, apreciind că sumele la care a fost obligat pârâtul nu reprezintă cheltuieli legate de trasarea hotarului conform limitelor stabilite de instanţă ci sunt simple cheltuieli de judecata care ar excede dispoziţiei legale speciale în materie de grăniţuire.
Aceasta abordare este greşită din punctul de vedere al recurentei deoarece operaţiunea complexă a stabilirii liniei de hotar implică însăşi demararea procedurii judiciare necesare în acest sens, atunci când nu exista înţelegere între vecini.
Art. 584 cod civil circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului sau, prin acţiune în justiţie ori amiabil, stabilirea hotarului real ce trebuie să separe fondurile învecinate şi marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.
Acţiunea în grăniţuire este admisibilă chiar daca între proprietari există hotar exterior ori de câte ori acesta nu a fost stabilit prin înţelegerea proprietarilor celor doua fonduri limitrofe sau prin hotărâre judecătorească.
În drept a invocat art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, art. 58 Cod civil.
Pârâtul J.V. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefundat şi menţinerea sentinţei atacate în totalitate.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
" 9
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că temeiul acordării cheltuielilor de judecată constă în culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.
Totodată, art. 584 C. civ. statuează că, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa; cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate.
Cheltuielile la care se referă art. 584 C.civ. sunt acelea necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanţa de judecată şi nu cheltuielile de judecată suportate de părţi pentru soluţionarea acţiunii în grăniţuire.
În consecinţă, acest text legal stabileşte faptul că doar cheltuielile grăniţuirii se reduc la jumătate astfel încât cheltuielile de judecată efectuate de către părţi pentru soluţionarea unei acţiuni civile având ca obiect grăniţuirea unor terenuri învecinate se suportă de către partea care a pierdut procesul având în vedere culpa procesuală a acesteia, motiv pentru care în mod corect instanţa de apel nu a făcut aplicarea art. 584 C.civ. şi a înlăturat obligaţia pârâtului de plata cheltuielilor de judecată de la fond pe acest temei, şi în condiţiile în care acesta nu a avut culpă procesuală.
Chiar dacă operaţiunea de stabilire a liniei de hotar implică însăşi demararea procedurii judiciare necesare în acest sens, atunci când nu exista înţelegere între vecini, aceasta nu schimbă raţionamentul pentru că în faza de judecată textul de legal de acordare a cheltuielilor de judecată este art. 274 Cod procedură civilă iar în etapa ulterioară judecăţii cheltuielile necesare pentru grăniţuire se stabilesc potrivit art. 584 Cod civil.
Mai trebuie relevat că abia după rămânerea irevocabilă a hotărârii, în caz de admitere a grăniţuirii, se pot efectua lucrările pentru grăniţuire, anterior acestui moment nu se poate discuta de grăniţuire, prin urmare nici de cheltuieli în acest sens, astfel că nu se pot confunda nici din punct de vedere temporal şi nici ca şi conţinut noţiunile de cheltuieli de judecată cu cea de cheltuieli ale grăniţuirii. Faptul că ambele sintagme conţin cuvântul „cheltuieli“ nu poate duce la confuzie şi identitate de conţinut pentru că desemnează chestiuni diferite.
În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 şi art. 299 şi urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, obliga pe recurenta R.M., aflată în culpă procesuală faţă de respingerea recursului, să plătească intimatului J.V. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanţei. (Judecător Ioan Daniel Chiş)
| ← Grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar pe vechiul amplasament... | Servitute de trecere prezentând denivelări. Obligarea... → |
|---|
