Acţiune în grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile părţilor pe baza documentaţiei efectuate la înscriere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4554/R din 1 noiembrie 2012
Prin acţiunea civilă formulată de reclamantul P.I. împotriva pârâţilor H.M. şi H.V. s-a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună anularea intabulării şi rectificarea înscrierii de CF cu privire la o parte din parcela cu nr.cadastral nou 1067 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâţilor în ceea ce priveşte partea din parcela cu nr.cadastral 1067 care se suprapune peste parte din parcela 7/2 tarla 4 în suprafaţă de 5.800 mp, situată pe teritoriul satului Câmpeneşti com.Apahida, jud.Cluj, suprafaţă a cui proprietar este reclamantul, cu restabilirea situaţiei anterioare intabulării cu privire la partea de suprafaţă care se suprapune, cu cheltuieli de judecată.
La data de 25.02.2009, reclamantul a depus o completare şi precizare a acţiunii civile prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se stabilească linia de hotar între imobilul proprietate reclamantului evidenţiat în titlul de proprietate nr.3114/3233/2.06.2003, tarla 4, parcela 7/2, în suprafaţă de 5.800 mp şi terenul proprietatea pârâţilor înscris în CF 2419 Apahida, A+1, nr. cadastral 1067 în suprafaţă de 2.900 mp, teren care a fost evidenţiat iniţial în titlul de proprietate nr.3353/4014/2006, tarla 4, parcela 5/3; să oblige pârâţii să efectueze demersurile necesare în vederea modificării planurilor de amplasament şi de delimitare a corpului de proprietate care stau la baza identificării parcelei de teren care a fost evidenţiat în titlul de proprietate nr.3353/4014/2006, tarla 4, parcela 5/3, înscris în CF 2419 Apahida, A+1, nr. cadastral 1067, atribuit prin documentaţia tehnică înregistrată la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj sub nr.27310/24.04.2007, în conformitate cu raportul de expertiză care urmează a fi efectuat în cauză, în caz contrar să se autorizeze reclamantul să efectueze aceste demersuri pe cheltuiala pârâţilor, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 3206/2012 din 15.02.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis acţiunea civilă formulată, completată şi precizată de reclamantul P.I. împotriva pârâţilor H.M. şi H. V. având ca obiect grăniţuire.
S-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului înscris în titlul de proprietate nr.3114/3233/2.06.2003 tarla 4 parcela 7/2 în suprafaţă de 5.800 mp şi imobilul proprietatea pârâţilor înscris în CF 2419 Apahida, nr.cad.1067 în suprafaţă de 2.900 mp, teren înscris în titlul de proprietate nr.3353/4014/2006 tarla 4parcela 5/3, conform raportului de expertiză întocmit de expert P.I. pe punctele 3-158-155-2 - plan anexa 3.
Au fost obligaţi pârâţii să efectueze demersurile necesare în vederea modificării planurilor de amplasament şi de delimitare a corpului de proprietate care stau la baza identificării parcelei de teren în suprafaţă de 2.900 mp care a fost evidenţiat în titlul de proprietate nr.3353/4014/2006 tarla 4 parcela 5/3 şi înscris în CF 2419 Apahida, nr.cad.1067 atribuit prin documentaţia tehnică înregistrată la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sub nr.27310/24.04.2007, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert P.I., varianta I.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii
H.V. şi H.M. în contradictoriu cu chematul în garanţie F.G. Pfa domiciliat în com.Jucu de Sus nr.111.
Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamant a sumei de 2.353,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocaţial şi onorariu de expert.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr.3114/3233/2.06.2003 reclamantului P.I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 8.400 mp - tarla 89 parcela 19 în suprafaţă de 2.600 mp şi tarla 4 parcela 7/2 în suprafaţă de 5.800 mp.
Referitor la terenul proprietatea pârâţilor, se reţine de către instanţă că acesta a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din data de 23.08.2004 încheiat de av.H.T., de la numitul P.I..
Astfel, obiectul contractului a fost format din suprafaţa de 1,4994 ha, respectiv 14.994 mp din suprafaţa de 2 ha şi 3.200 mp deţinută de vânzător în temeiul titlului de proprietate nr.28377/1929/12.01.2000.
Totodată, aşa cum susţin pârâţii, prin acest antecontract de vânzare-cumpărare, vânzătorul s-a obligat să facă toate demersurile în vederea intabulării în cartea funciară pe numele şi în favoarea sa, urmând ca ulterior să fie în măsură a transmite dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 14.994 mp către pârâţi.
Astfel, în anul 2007 prin două contracte de parcelare şi partaj autentificate sub nr.1241 şi 1242 de către BNP A.G.P. din Cluj-Napoca, s-a definitivat vânzarea-cumpărarea terenului mai sus menţionat, dezmembrarea terenului fiind făcută în temeiul unei expertize de dezmembrare întocmită de expert T.D..
În consecinţă, în prezent, pârâţii sunt intabulată în CF 2419 Apahida cu suprafaţa de teren de 2.900 mp cu nr.cadastral 1067 şi în CF 2437 Apahida cu suprafaţa de teren de 8.700 mp cu nr.cadastral 153.
Privitor la aceste lucrări şi operaţiuni cadastrale, se reţine de către instanţă că chematul în garanţie F.G. PFA a realizat lucrarea privind prima înscriere în cartea funciară a terenului identificat în titlul de proprietate nr.28377/1929 tarla 4 parcela 5 în suprafaţă de 8.700 mp, teren situat pe teritoriul administrativ al com.Apahida, lucrarea fiind înregistrată la OCPI sub nr.20566 E/13.07.2006.
În anul 2004, terenul mai sus menţionat a format obiect al unui antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 23.08.2004, iar premergător încheierii acestui antecontract, terenul a făcut obiectul unei documentaţii cadastrale în vederea obţinerii certificatului de urbanism în vederea înstrăinării, lucrare întocmită de PFA D.T. şi înregistrată la OCPI sub nr.9475E/3/15.07.2004. Din fişa corpului de proprietate al lucrării realizate de PFA D.T. rezultă fără echivoc faptul că terenul identificat prin tarla 4 parcela 5 primeşte nr.cadastral 153 pentru suprafaţa de 11.406 mp, deşi în actul de proprietate are o suprafaţă de 8.700 mp. ( fila 44 ).
Prin lucrarea întocmită de chematul în garanţie, s-a solicitat Biroului de carte Funciară Cluj-Napoca înscrierea într-o carte funciară nouă a suprafeţei de 8.700 mp, privind prima înscriere în CF, procedându-se la identificarea amplasamentului, a întinderii, la identificarea în regim de carte funciară veche şi la întocmirea tabelului de mişcare parcelară.
În ce priveşte amplasamentul şi întinderea terenului au fost cele definite de lucrarea întocmită de PFA D.T. din anul 2004, amplasament şi întindere de care pârâţii au luat cunoştinţă o dată cu încheierea antecontractului.
Ulterior întocmirii documentaţiei cu nr.20566E/13.07.2006 de către el şi având în vedere diferenţa de suprafaţă rezultată din suprafaţa din act - 8.700 mp şi suprafaţa din teren de 11.406 mp, Primăria com.Apahida a procedat în anul 2007 la emiterea unui titlu de proprietate cu nr.3353/4014 tarla 4 parcela 5/3 pentru suprafaţa de 2.900 mp pe numele promitentului vânzător.
Ulterior emiterii acestui nou titlu, chematul în garanţie a mai întocmit documentaţiile cadastrale înregistrate la OCPI Cluj sub nr.27310/24.04.2007 prin care s-a înscris şi suprafaţa de 2.900 mp în CF 2419 Apahida, nr.cadastral 1067 şi sub nr.27317/24.04.2007 prin care s-a corectat întinderea nr.cadastral 153 Apahida de la 11.406 mp la 8.700 mp, eliberându-se CF 2437 Apahida nr.cadastral 153.
Consecutiv acestor operaţiuni, la data de 2.10.2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1242 de BNP A.G.P., terenurile menţionate mai sus au trecut în proprietatea pârâţilor.
Deci în concluzie lucrările efectuate de chematul în garanţie au vizat un teren care fusese definit cadastral anterior şi asumat ca atare în relaţiile contractuale dintre pârâţi şi înstrăinător.
Pe de altă parte, amplasamentul şi întinderea terenului sunt elemente ce au fost asumate de promitentul vânzător la data întocmirii documentaţiei cadastrale, aşa cum rezultă din scriptul intitulat „Declaraţie” semnată la data de 5.07.2004, conform Instrucţiunilor din 12.10.2000 publicate în M.Of. nr.90/22.02.2001 privind întocmirea documentaţiei cadastrale tehnice necesare la înscrierea cu caracter definitiv în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la terenuri şi construcţii.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că pentru soluţionarea acesteia a fost necesară întocmirea unui raport de expertiză topografică efectuat de expert P.I., din concluziile căruia rezultă că:
Imobilul reclamantului - tarla 7/2 tarla 4 din titlul de proprietate nr.3114/3233/2003 în suprafaţă de 5.800 mp ( reprezentat cu roşu pe planul Anexa 2 ) este alcătuit din două parcele definite de punctele 152, 158, 155, 153 parcela de Nord şi punctele 162, 172, 173, 163 parcela de Sud. Între aceste două parcele se află cursul nou al Văii Teleacului, cursul vechi al acesteia aflându-se la sud de parcela de Sud ( anexa 2 ).
Privitor la încercarea de intabulare a parcelei sale de către reclamant, expertul a arătat că acesta a procedat la ridicarea topografică conform cerinţelor OCPI în sistem stereo 70 acelaşi fiind folosit la intabularea proprietăţii pârâţilor.
Referitor la imobilul pârâţilor, parcela 5/3 tarla 4 în suprafaţă de 2.900 mp, expertul a arătat că aceasta este înregistrată la OCPI cu nr.cadastral 1067 în CF 2419 Apahida. Pe planul Anexa 2 şi celelalte, această parcelă este definită de punctele 3, 4, 5,2. Parcela 5/3 identificată cu nr.cadastral 1067 a pârâţilor se suprapune pe parcela de Nord a reclamantului, ocupând o suprafaţă de 2.443 mp. Lângă parcela cu nr.cadastral 1067 se găseşte parcela cu nr.cadastral 153 definită de punctele 4, 101, 1, 5 care este tot a pârâţilor. Ambele parcele ale pârâţilor se întind pe direcţia Nord Sud între drumul comunal ( nord ) şi noul curs al Văii Teleacului ( canal ) pe o lungime de maxim 119 m.
Totodată, expertul a mai precizat că cercetând planul parcelar la Legea nr.18/1991 se observă că atât parcela reclamantului cu nr.7/2 cât şi cele ale pârâţilor se întind, pe direcţia Nord Sud, de la drumul comunal până la vechiul curs al Văii Teleacului, pe o lungime de minim 180 m.
Parcelele pârâţilor nu sunt trasate la teren conform cu planul parcelar la Legea nr.18/1991 în sensul că pe direcţia Nord Sud se întind pe o lungime mai mică ( 119 m ) decât prevede planul parcela ( minim 180 m ), obligând în acest fel, ca pentru a obţine suprafaţa înscrisă în actele de proprietate, să fie nevoie de mărirea lăţimii parcelelor ( pe direcţia Est Vest ) şi în felul acesta producându-se suprapunerea parcelei pârâţilor cu nr.5/3 - nr.cadastral 1067 peste parcela reclamantului cu nr.5/2.
În concluzie, linia de hotar dintre cele două proprietăţi este le graniţa dintre punctele 3-158-155-2 - plan anexa 3.
Raportat la cele mai sus reţinute, găsind întemeiată acţiunea civilă aşa cum a fost precizată şi completată, instanţa o va admite.
În baza art.584 şi urm. C.civ. vechi, instanţa a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului înscris în titlul de proprietate nr.3114/3233/2.06.2003 tarla 4 parcela 7/2 în suprafaţă de 5.800 mp şi imobilul proprietatea pârâţilor înscris în CF 2419 Apahida, nr.cad.1067 în suprafaţă de 2.900 mp, teren înscris în titlul de proprietate nr.3353/4014/2006 tarla 4 parcela 5/3, conform raportului de expertiză întocmit de expert P.I. pe punctele 3-158-155-2 - plan anexa 3.
În temeiul art.1073-1077 C.civ. vechi a obligat pârâţii să efectueze demersurile necesare în vederea modificării planurilor de amplasament şi de delimitare a corpului de proprietate care stau la baza identificării parcelei de teren în suprafaţă de 2.900 mp care a fost evidenţiat în titlul de proprietate nr.3353/4014/2006 tarla 4 parcela 5/3 şi înscris în CF 2419 Apahida, nr.cad.1067 atribuit prin documentaţia tehnică înregistrată la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sub nr.27310/24.04.2007, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert P.I., varianta I.
În baza art.1169 şi urm.C.civ. vechi, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii H.V. şi H.M. în contradictoriu cu chematul în garanţie F.G. întrucât în opinia instanţei nu se poate reţine vreo culpă a acestuia în identificarea amplasamentului şi întinderii proprietăţii pârâţilor.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274-276 C.proc.civ. a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 2.353,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocaţial şi onorariu de expert.
Prin decizia civilă nr. 259/A din 10.05.2012 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii H.M. şi H. V. împotriva Sentinţei civile nr. 3206/2012 din 15.02.2012 pronunţată în dosar 18312/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a menţinut-o în totul.
Au fost obligaţi apelanţii să plătească intimatului P.I. suma de 1480 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Tribunalul a apreciat că la fond s-au administrat proba specifică acţiunii în grăniţuire, respectiv s-a efectuat un raport de expertiză judiciară topografică, expertiză care era singura în măsură să contribuie la dezlegarea pricinii prin stabilirea liniei de graniţă. Probaţiunea poate fi completată şi cu alte probe, audieri de martori sau interogatorii,însă,la fel ca şi instanţa de fond,tribunalul a apreciat că atâta timp cât raportul de expertiză a luat în considerare planul depunere în posesie întocmit în baza legilor de fond funciar, ambele terenuri făcând obiectul acestor legi, administrarea altor probe nu se mai impune.
Cât priveşte motivarea soluţiei primei instanţe, tribunalul a apreciat că aceasta corespunde exigenţelor legale fiind făcute trimiterile la probele administrate, din conţinutul acesteia putându-se urmări raţionamentul care a condus la pronunţarea soluţiei instanţei de fond.
Referitor la critica adusă sentinţei sub aspectul faptului că s-ar fi formulat obiecţiuni la care expertul nu a răspuns, instanţa de apel a observat că instanţa fondului a constatat nulitatea primului raport de expertiză, iar în urma refacerii acestuia s-a ţinut cont de obiecţiunile formulate de către părţi, expertul făcând trimiteri la aspectele avute în discuţie.
Prin urmare şi tribunalul,reţinând că raportul de expertiză a fost efectuat în baza planului de punere în posesie efectuat în baza dispoziţiilor legilor de fond funciar, această modalitate de stabilire a liniei de graniţă este cea corectă, având în vedere că ambele parcele de teren învecinate au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, astfel nu există motive de schimbare a soluţiei.
Referitor la cererea de chemare în garanţie, aşa cum a reţinut prima instanţă nu se poate reţine o culpă în ceea ce priveşte identificarea amplasamentului proprietăţii pârâţilor, aceasta rezultând din documentaţia efectuată la înscrierea parcelei.
Pentru motivele arătate, în baza art. 296 C.pr.civ., tribunalul a respins apelul declarat menţinând în întregime dispoziţiile sentinţei atacate.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., tribunalul a obligat apelanţii să plătească intimatului P.I. suma de 1480 lei, cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocaţial.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii H.M. şi H.V. solicitând casarea deciziei civile nr. 259/2012 a Tribunalului Cluj şi trimiterea cauzei la instanţa de apel în vederea administrării complete a probaţiunii şi a lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În motivare s-a arătat că prin analizarea apelului prin raportare la un raport de expertiză întocmit în cauză fără ca instanţa de apel să verifice apărările şi motivele de apel prin prisma tuturor solicitărilor părţilor, în condiţiile în care raportul de expertiză are un conţinut contradictoriu, fiind contestat de părţi, s-a încălcat dreptul la apărare fiind deci incident art. 105 alin. 2 C.pr.civ. şi în consecinţă pct. 5 al art. 304 C.pr.civ.
Dreptul la apărare este consacrat în dreptul procesual civil şi în art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, în virtutea acestui drept părţile având posibilitatea să participe în mod activ prin administrarea şi dovedirea drepturilor proprii şi prin dreptul de a combate susţinerile părţii potrivnice.
Dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO este un principiu consacrat şi în dreptul intern. Astfel, chiar dacă prin prisma criticilor formulate aparent motivul de recurs s-ar circumscrie unor motive de netemeinicie, fiind vorba despre încălcarea dreptului la apărare se ajunge la circumscrierea motivului în sfera celor de nelegalitate.
Casarea se impune în vederea administrării probelor şi lămuririi cauzei sub toate aspectele.
S-a mai învederat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind incident şi pct. 7 al art. 304 C.pr.civ., fiind preluate motivele hotărârii de fond, susţinerile părţilor, singurul motiv reţinut de instanţa de apel în formarea convingerii fiind unul de natură tehnică. Raportul de expertiză întocmit în cauză a fost anulat, apoi refăcut dar cu acelaşi conţinut, fără nicio modificare şi fără a răspunde la solicitările pârâţilor.
Arătându-se care este starea de fapt în cauză se învederează apoi faptul că nu există o motivare la soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie, neexistând nicio motivare cu privire la susţinerile din apel cu privire la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, încuviinţate de instanţă dar la care expertul nu a răspuns.
Cererea privind încuviinţarea efectuării unei contraexpertize a fost respinsă de către instanţa de fond fără nicio motivaţie.
Totodată, instanţa de apel nu a verificat buna credinţă la cumpărarea imobilului în litigiu deşi aceasta a fost invocată în mod constant.
Au mai arătat recurenţii că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, fiind incident şi pct. 9 al art. 304 C.pr.civ.
Ambele titluri de proprietate eliberate pe numele defunctului P.I. de la care pârâţii au dobândit dreptul de proprietate sunt valabile, nefiind anulate, cu toate acestea pârâţii urmând să piardă o suprafaţă de 2443 m.p. teren. Totodată documentaţiile cadastrale întocmite au confirmat suprafaţa, amplasamentul şi legalitatea actelor întocmite.
Aşadar reclamantul nu a făcut dovada că pârâţii au încălcat legea şi ocupă abuziv o suprafaţă de teren, aceştia ocupând şi folosind ceea ce au cumpărat, pe amplasamentul de la data vânzării.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ., Legea nr. 7/1996, art. 480 şi urm. Cod civil, art. 969-970 Cod civil, art. 586, art. 938 şi art. 14 din Noul Cod Civil.
în apărare, intimatul P.I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în ceea ce priveşte raportul de expertiză în baza căruia sa pronunţat soluţia de către instanţa de apel, acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, răspunzându-se la obiecţiunile părţilor. Atâta timp cât raportul de expertiză a luat în considerare planul de punere în posesie întocmit în baza legilor de fond funciar, nu se mai impune administrarea altor probe.
În ceea ce priveşte motivarea hotărârii atacate s-a arătat că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 261 C.pr.civ., deci şi motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Referitor la încălcarea sau aplicarea greşită a legii s-a arătat că prin expertiza judiciară întocmită în cauză s-a demonstrat că documentaţia cadastrală care a stat la baza întabulării parcelei pârâţilor este greşită. Afirmaţia recurenţilor în sensul că urmează să piardă o suprafaţă de teren nu este fondată, această suprafaţă trebuind doar poziţionată conform planului parcelar de punere în posesie.
Cererea de chemare în garanţie a fost soluţionată în mod legal, neputându-se reţine culpa chematului în garanţie în identificarea amplasamentului şi întinderea proprietăţii recurenţilor.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 584 Cod civil, art. 82, art. 115, art. 167 şi urm., art. 208, art. 242 alin. 2, art. 261, art. 274, art. 299 şi urm. C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de pârâţii H.M. şi H. V. împotriva deciziei civile nr. 259 din 10 mai 2012 a Tribunalului Cluj, Curtea reţine următoarele:
1 .Primul motiv de recurs invocat de către pârâţi este întemeiat pe prevederile pct. 5 al art. 304 C.pr.civ., apreciindu-se că prin încălcarea dreptului la apărare al pârâţilor sau încălcat forme de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
Acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Dreptul la apărare al pârâţilor nu a fost încălcat de către instanţa de apel prin aceea că a apreciat raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză ca fiind lămuritor pentru soluţionarea cauzei.
Invocarea generică a omisiunii instanţei de apel de a verifica toate apărările şi toate motivele de apel prin prisma solicitărilor părţilor, a art.11 din Constituţie şi art.6 din CEDO, deşi în concret se face referire numai la acest raport de expertiză apreciat lămuritor de către instanţa de apel nu poate conduce la concluzia încălcării dreptului la apărare al pârâţilor de către instanţa de apel.
Pârâţii nu oferă argumente prin care să convingă în sensul că s-ar impune casarea hotărârii în vederea administrării altor probe solicitate în faţa instanţei de fond şi a celei de apel. Susţinerile pârâţilor în sensul că raportul de expertiză întocmit în cauză nu este lămuritor pentru soluţionarea cauzei, criticându-se practic concluziile raportului de expertiză, sunt de natură a pune în discuţie netemeinicia deciziei nr. 259/2012 a Tribunalului Cluj, iar nu nelegalitatea acesteia, ceea ce este inadmisibil având în vedere forma în vigoare a art. 304 alin. 1 C.pr.civ.
2.Al doilea motiv de recurs, prin care se invocă faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs încadrat în prevederile pct. 7 al art. 304 C.pr.civ., este de asemenea neîntemeiat.
Faptul că instanţa de apel îşi motivează soluţia în principal pe expertiza tehnică judiciară întocmită în cauză, apreciată ca fiind o probă valabilă şi pertinentă, nu este de natură a conduce la concluzia nemotivării hotărârii atacate.
Se constată că este motivată şi soluţia de respingere a criticii referitoare la modul de soluţionare a cererii de chemare în garanţie. Instanţa de apel apreciază că nu se poate reţine vreo culpă în ceea ce îl priveşte pe expertul F.G. atâta timp cât identificarea amplasamentului proprietăţii pârâţilor a rezultat din documentaţia efectuată la înscrierea parcelei. Chiar dacă instanţa de apel nu dezvoltă motivarea soluţiei privind această
problemă, îşi motivează soluţia, rezultând care este raţionamentul pentru care această critică formulată în apel a fost apreciată ca neîntemeiată.
De asemenea, se constată că au fost avute în vedere şi criticile formulate de pârâţi în ceea ce priveşte obiecţiunile formulate la raportul de expertiză întocmit în dosarul primei instanţe, instanţa de apel reţinând că instanţa fondului a avut în vedere că în urma refacerii raportului de expertiză, după constatarea nulităţii primului raport, expertul a ţinut cont şi de obiecţiunile formulate de părţi astfel cum rezultă din conţinutul celui de-al doilea raport.
Rezultă de asemenea din conţinutul deciziei atacate motivul pentru care instanţa de apel a apreciat că nu se impune efectuarea unei contraexpertize în cauză, respectiv acela că la întocmirea raportului de expertiză efectuat în cauză în dosarul primei instanţe s-a avut în vedere planul de punere în posesie întocmit în baza dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 în condiţiile în care parcelele în litigiu au făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
În ceea ce priveşte buna credinţă a pârâţilor la cumpărarea terenului în litigiu, respectiv neverificarea acesteia de către instanţa de apel, se apreciază de către Curte că aceasta nu are nici o relevanţă în această cauză raportat cadrul procesual stabilit de părţi în faţa primei instanţe.
3.Al treilea motiv de recurs este întemeiat pe prevederile pct. 9 al art. 304 C.pr.civ. invocându-se încălcarea sau aplicarea greşită a legii, fără a se indica însă ce text de lege a fost încălcat de către instanţa de apel. Se invocă probabil prevederile art.480 C.civ. ţinând cont de modul în care este dezvoltat acest motiv de recurs.
Se invocă practic faptul că titlul de proprietate al autorului pârâţilor este valabil, reclamantul nefăcând dovada încălcării legii de către pârâţi şi nici a faptului că aceştia ocupă abuziv o suprafaţă de teren.
Raportat la obiectul acţiunii formulate de reclamant acest aspect nu prezintă relevanţă în cauză, reclamantul solicitând stabilirea liniei de hotar dintre imobilele proprietatea părţilor şi obligarea pârâţilor să efectueze demersurile necesare în vederea modificării planurilor de amplasament şi delimitare a terenului proprietatea lor conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de către expertul P.I., în aceste limite fiind admisă acţiunea.
Reclamantul nu a contestat dreptul de proprietate al pârâţilor şi suprafaţa de teren aflată în proprietatea acestora, ceea ce s-a pus în discuţie fiind greşita întabulare a acestora peste o parte din terenul care se află în proprietatea reclamantului.
Identificarea corectă a terenului proprietatea pârâţilor din punct de vedere cadastral nu a fost lămurită în această cauză deoarece instanţa nu era investită să se pronunţe asupra acestei chestiuni, procesul civil fiind unul guvernat de principiul disponibilităţii părţilor.
Şi acest ultim motiv de recurs apare deci ca fiind nefondat.
Se mai impune a se face precizarea că dispoziţiile art. 586, art. 938 şi art. 14 din Noul Cod Civil, invocate de către pârâţi în motivarea în drept a recursului nu sunt aplicabile în cauză raportat la data introducerii acţiunii, 23.12.2008.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii H.M. şi H.V. împotriva deciziei civile nr. 259 din 10 mai 2012 a Tribunalului Cluj, pe care o va menţine ca legală.
În temeiul art. 274 alin. 1 şi 3 C.pr.civ. instanţa va obliga recurenţii să plătească intimatului P.I. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parţiale, reprezentând onorariu avocaţial.
Ţinând cont de faptul că cheltuielile de judecată sunt puse în sarcina părţii în culpă procesuală conform art. 274 alin. 1 C.pr.civ., principiul avut în vedere fiind acela al răspunderii civile, se apreciază de către Curte că în aplicarea art. 274 alin. 3 C.pr.civ. suma de 2480 lei solicitată cu titlu de onorariu avocaţial în recurs este nejustificat de mare. Recursul care face obiectul dosarului a fost soluţionat la primul termen de judecată, reprezentantul reclamantului formulând întâmpinare şi susţinând-o oral, suma de 1500 lei fiind considerată de către instanţa de recurs ca rezonabilă raportat la valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat.
Şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului este în sensul acordării cheltuielilor de judecată în măsura în care acestea sunt reale, necesare şi au un caracter rezonabil (a se vedea în acest sens hotărârea pronunţată la data de 26.05.2005 în cauza Costin împotriva României, hotărârea pronunţată la data de 21.07.2005 în cauza Străin împotriva României), Curtea Constituţională pronunţându-se în acelaşi sens în momentul verificării constituţionalităţii alin.3 al art.274 C.pr.civ.(decizia nr.401/2005). (Judecător Anamaria Câmpean)
| ← Acţiune în grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar pe baza... | Grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar pe vechiul amplasament... → |
|---|
