Acţiune în revendicare imobiliară a unui bun expropriat pe care s-au edificat construcţii. Impediment la predarea bunului
| Comentarii |
|
C. civ., art. 480 şi urm.
Legea nr. 18/1991 Legea nr. 169/1997 Legea nr. 10/2001 ] art. 21 alin. (5)
în anul 1962, terenul în suprafaţă de 0,20 ha deţinut în proprietate privată a fost predat Gospodăriei Agricole Colective, lăsându-se în folosinţă titularului 0,05 ha. Deşi nu există date clare şi înscrisuri doveditoare asupra modului în care gospodăria agricolă colectivă a transferat posesia terenului sau a fost pierdută, se constată că imobilul a fost în realitate supus unei exproprieri pentru cauză de utilitate publică, fiind afectat unei construcţii de interes public, respectiv un stadion pentru desfăşurarea activităţilor sportive, fiind deţinut cu titlu de folosinţă gratuită de către Clubul Sportiv în baza deciziei Consiliului de Miniştri nr. 233 din 8 aprilie 1965.
Prin urmare, Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, în calitate de proprietar asupra terenului ce se include în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, exercită posesia asupra terenului cu deplin temei şi în baza unui titlu valabil, astfel încât acţiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. nu poate fi admisă împotriva sa.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, sentinţa nr. 1515 din 22 decembrie 2005, nepublicată
Prin cercrca înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr. 3777/2004, la data de 19 martie 2004, reclamantul N.D. a chemat în judecată pârâta Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, solicitând obligarea acesteia să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul teren în suprafaţă de 2.823,54 mp, situat în Bucureşti,
str. D. nr. 22 şi 22 A (fostul Drumul Luncei), sector 3. In motivarea cererii, reclamantul a arătat că tatăl său N.P., al cărui moştenitor unic este, a deţinut proprietatea acestui teren în baza actului de partaj de ascendent înregistrat sub nr. 30018/1940 la Grefa Tribunalul Ilfov împreună cu 82,13 mp reprezentând 1/3 din suprafaţa indiviză de 246,38 mp pe care a fost aleea comună de trecere. Precizează reclamantul că terenul autorului său a fost preluat de Statul român în mod abuziv, fară niciun titlu.
La data de 15 aprilie 2004 Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, formulează întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare faţă de dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, iar pe fond, solicitând respingerea cererii, întrucât nu este motivată în drept şi nici nu se face dovada identităţii de imobile între imobilul revendicat din str. D. nr. 22 şi 22 A şi cel menţionat în actul de partaj de ascendent din str. Drumul Luncci.
Reclamantul îşi precizează acţiunea la data de 24 mai 2004, arătând că acţiunea sa este admisibilă, întrucât nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice revendicarea clasică şi, de altfel, a formulat notificarea nr. 7315 din 19 iunie 2001. Pe fondul cauzei, arată că cererea sa este întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ., iar cu privire la identitatea de imobile, face precizarea că numerele poştale diferite nr. 22 şi 22 A pe str. D. îi sunt cunoscute dintr-un răspuns al Primăriei Municipiului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 348 din 17 ianuarie 2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. coroborat cu valoarea obiectului cererii precizat de reclamant ca fiind 300.000 euro, echivalent a 12 miliarde lei.
La Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. 721/2005. La termenul de judecată din 11 aprilie 2005, Tribunalul a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul a apreciat cererea ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune în revendicare imobiliară pentru care este necesară compararea titlurilor de proprietate ale reclamantului şi pârâtului, urmând a da preferinţă celui mai bine caracterizat şi care provine de la adevăratul proprietar.
Cât priveşte titlul reclamantului, acesta a invocat un act de partaj de ascendent autentificat sub nr. 30018 din 19 septembrie 1940 de Tribunalul Ilfov, Secţia a IX-a notariat. Prin acest act, P.S., fostă G.N., domiciliată în Bucureşti, comuna Dudeşti-Cioplea, str. Drumul Luncei fară număr, înţelege să îşi împartă averea compusă din teren în suprafaţă de 8.717 mp, situat în comuna suburbană Dudeşti-Cioplea, pe str. Drumul Luncei, în trei părţi egale de câte 2.823,54 mp, urmaşilor săi, între care şi N.P., care ia şi o construcţie aflată pe teren. Se precizează în act că din terenul pe care se află construite casele la faţă se va lua o porţiune de teren lată de 5 m, pe o lungime cât ţin clădirile, care să servească drept drum de trecere de la parcela atribuită fiului N.P. până la str. Drumul Luncei, proprietatea atribuită celui dintâi micşorându-se cu terenul ce va constitui servitute de trecere. Proprietara P.S. stabileşte parcelele atribuite moştenitorilor în felul următor: N.P. - casa situată în faţă având ca faţadă str. Luncii cu o suprafaţă de teren de 689,55 mp; C.C. - porţiunea de teren în suprafaţă de 689,55 mp cu construcţia de pe el şi în completarea suprafeţei arătate de 2.823,54 mp va lua prima parcelă în suprafaţă de 2.127,25 mp în imediata vecinătate a casei sale, nepotul N.P. - cealaltă parcelă cu aceeaşi suprafaţă de 2.127,25 mp, iar fiul N.G. - cea de a treia parcelă, în suprafaţă de
2.823,54 mp situată în fundul terenului.
In acest act de partaj de ascendent se menţionează şi modul de dobândire a terenului, ca fiind actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6878 din 30 martie 1921, contract încheiat între I.B.G. şi cum-părătoarea P.G.N. Obiectul acestui din urmă contract îl constituie plantaţiile şi construcţiile de pe el în întindere aproximativă de 8717 mp, situate pe moşia Dudeşti-Cioplea, jud. Ilfov, la locul numit „vii cu embatic'’, având vecinătăţi: la răsărit - pe V.P. şi terenul deţinut de V.A., la apus - proprietatea M.C.I., la miazăzi - Drumul Luncei şi la miazănoapte - proprietatea M.
Faţă de aceste înscrisuri translative de proprietate, se constată că imobilul ce a aparţinut P.S. şi transmis lui N.P., autorul reclamantului, conform certificatului de moştenitor nr. 1063 din 13 septembrie 1993 emis de Notariatul de Stat al sectorului 5 Bucureşti, este sumar identificat, cunoscându-se numai suprafaţa totală, suprafaţa parcelei şi vecinătăţile lotului mare. Cât priveşte posesia autorului reclamantului
asupra acestui imobil, este de observat că P.S. menţionează în actul de partaj că diferenţa dintre terenul cumpărat de la I.B.G. şi suprafaţa de teren din planul anexat partajului constă în încălcările făcute de vecini pe limitele proprietăţii.
în ceea ce priveşte evidenţa imobilului în registrele publice, se constată că a figurat între anii 1952 şi până în anul 1962 cu rol fiscal deschis pentru N.P., aferent construcţiei şi terenului în suprafaţă de 2.335 mp, din Bucureşti, str. D. nr. 22, sector 3. Prin urmare, deşi în actul de partaj imobilul era menţionat pe str. Drumul Luncei, fară număr, la nivelul anului 1952 figurează pe str. D. nr. 22. Sub aspectul numărului poştal, este de reţinut că în evidenţa Serviciului Nomenclatură Urbană din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti numărul poştal 22 pe str. D. a fost acordat din anul 1948, fară modificări până la nivelul anului 1986. Ulterior, prin certificatul nr. 1176/246/2002 emis de Primăria Municipiului Bucureşti - Serviciul Nomenclatură Urbană, numărul poştal 22 este deţinut şi confirmat pentru imobilul ce face obiectul actului autentificat sub nr. 30018/1940 (adică actul de partaj de ascendent analizat anterior), proprietatea numitului C.F., care însă este moştenitorul celui de al doilea bcneficiar al actului de partaj de ascendent, C.C. şi care a obţinut restituirea imobilului astfel identificat poştal prin decizia nr. 4438 din 18 iulie 2005, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti în temeiul Legii nr. 10/2001, însă prin măsuri reparatorii în echivalent.
Cu privire la modul în care reclamantul a pierdut posesia terenului, se reţine că în anul 1962 terenul care era evidenţiat sub nume de proprietar N.P. a fost predat de către numitul N.T. Gospodăriei agricole colective „Timpuri Noi Dudeşti-Cioplea”, teren în suprafaţă de 0,20 ha, din care s-a lăsat în folosinţă titularului 0,05 ha. Această situaţie este confirmată prin adresa nr. 386 din 19 aprilie 1962 a Gospodăriei agricole colective „Timpuri Noi Dudeşti-Cioplea”.
Deşi nu există date clare şi înscrisuri doveditoare asupra modului în care Gospodăria agricolă colectivă a transferat posesia terenului sau a fost pierdută, se constată că terenul a fost în realitate supus unui decret de expropriere pentru cauză de utilitate publică, fiind afectat unei construcţii de interes public, respectiv un stadion pentru desfăşurarea activităţilor sportive, fiind deţinut cu titlu de folosinţă gratuită de către Clubul Sportiv „OLIMPIA" în baza deciziei Consiliului de Miniştri nr. 233 din 8 aprilie 1965.
Prin urmare, Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, în calitate de proprietar asupra terenului ce se include în domeniul privat
al unităţii administraţi v-teritoriale, cxcrcită posesia asupra terenului cu deplin temei şi în baza unui titlu valabil, astfel încât acţiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dispoziţiile, art. 480 C. civ. nu poate fi admisă împotriva sa.
De altfel, reclamantul avea posibilitatea de a obţine satisfacţia dreptului său de restituire a terenului agricol pe care autorul său l-a deţinut în proprietate, în baza legii speciale de restituire Legea nr. 18/1991. Conform adresei nr. 25348 din 31 mai 2005 emisă de Primăria Sectorului 3 Bucureşti - Subcomisia locală pentru aplicarea legilor fondului fimeiar se reţine că la data de 25 februarie 1998 reclamantul a formulat cererea nr. 1089 de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 2.823,54 mp situat în Drumul Luncei, fară număr, cerere soluţionată conform Legii nr. 169/1997 în sensul includerii petentului în anexa nr. 8. Aşadar, imobilul ce a aparţinut autorului reclamantului nu a putut fi restituit în natură nici în temeiul Legii fondului funciar, terenul fiind afectat unei construcţii de utilitate publică care îl exceptează de la restituire, iar fostul proprietar are dreptul la despăgubiri.
Faţă de cele arătate, Tribunalul a constatat că titlul de proprietate al reclamantului provine de la adevăratul proprietar, însă nu este preferabil faţă de titlul cu care pârâtul deţine imobilul şi posesia acestuia, astfel încât cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
| ← Notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001. Determinarea... | Imobil expropriat printr-un act normativ nepublicat, aflat în... → |
|---|
