Acţiune având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să constate transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului. Interesul formulării cererii de chemare în judecată
| Comentarii |
|
Faptul că, faţă de dispoziţiile legale, transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului s-a produs la momentul acordului de voinţă materializat în semnarea înscrisului sub semnătură privată nu face ca demersul procesual al reclamantului să apară nejustificat, acesta având interesul de a se adresa instanţei de judecată cu o acţiune în constatarea transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului menţionat, deoarece, potrivit art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, precum şi conform dispoziţiilor art. 11 alin. (3), art. 17 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002, transmiterea sau operarea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul nu se poate face decât fie în baza unei colaborări între vânzător şi cumpărător, întrucât trebuie predate actele autovehiculului (certificat de înmatriculare şi carte de identitate), plăcuţele de înmatriculare ale acesteia, precum şi alte acte,
fie în situaţia constatării refuzului cumpărătorului de a se prezenta şi de a aduce toate actele necesare operării transferului dreptului de proprietate, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se constată transferul dreptului de proprietate.
Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1243A din 22 octombrie 2010,
irevocabilă prin nerecurare, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului l Bucureşti, la data de 23.10.2006, reclamantul L.N. a chemat în judecată pe pârâţii
I.P. - S.P.C.R.P.C.I.V.M.B.111 şi I.M., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate intervenită înstrăinarea autoturismului DACIA 1310, de culoare bleu, an fabricaţie 1981, serie motor (...) şi serie saşiu (...), având nr. de înmatriculare 3-B-(...), în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit din 18.08.1998, şi să fie obligat pârâtul I.P. - S.P.C.R.P.C.I.V.M.B. să opereze radierea reclamantului ca titular al înmatriculării şi să îi elibereze un înscris din care să rezulte această radiere.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 18.08.1998 a încheiat cu pârâtul I.M. contractul tipizat de vânzare-cumpărare, având ca obiect autoturismul DACIA 1310, de culoare bleu, an fabricaţie 1981, serie motor (...) şi serie saşiu (...), având nr. de înmatriculare 3-B-(...), la aceeaşi dată încasând preţul de 7.700.000 lei (ROL) şi predând posesia autoturismului. Reclamantul a arătat că, deşi părţile au stabilit să se prezinte în ziua următoare la Poliţie, în vederea radierii autoturismului de pe numele său, pârâtul I.M. nu s-a mai prezentat la Poliţie, deşi l-a contactat ulterior de mai multe ori. în drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1020 C. civ. 1864 şi art. 111 CPC.
Prin întâmpinare, pârâtul D.R.P.C.I.V.M.B.121 a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte constatarea dreptului de proprietate, faţă de dispoziţiile art. 942 şi art. 937 C. civ. 1864. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii faţă de prevederile art. 47 alin. (1)
lit. a) din H.G. nr. 85/2003. In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115 CPC. Legal citat, pârâtul I.M. nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a propune probe în apărare. La termenul din 15.01.2007, instanţa a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.R.P.C.I.V.M.B., luând act de precizarea reclamantului relativ la chemarea în judecată a acestei pârâte doar în ceea ce priveşte capetele de cerere privind radierea.
Prin sentinţa civilă nr. 463/15.01.2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului
D.R.P.C.I.V.M.B., a respins acţiunea formulată de reclamantul L.N. în contradictoriu cu pârâţii I.P. - S.P.C.R.P.C.I.V.M.B. şi I.M., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între reclamantul L.N. şi pârâtul I.M. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit din data de 18.08.1998, contract având ca obiect auto DACIA 1310, de culoare bleu, an fabricaţie 1981, serie motor (...) şi serie saşiu (...), având nr. de înmatriculare 3-B-(...). Conform art. 17 din O.U.G. nr. 195/2002, radierea din evidenţă a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea, la cererea proprietarului sau a mandatarului acestuia, la trecerea vehiculului în proprietatea altei persoane, în condiţiile legii, iar conform art. 48 din
H.G. nr. 85/2003: „Radierea se face pe baza depunerii certificatului şi plăcuţelor cu numere de înmatriculare, a cărţii de identitate a autovehiculului, a fişei de înmatriculare cu viza administraţiei financiare competente, precum şi a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la art. 47 alin. (l)-(5)’\
In ceea ce priveşte primul capăt de cerere, având ca obiect constatarea intervenirii înstrăinării în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit din data de 18.08.1998, instanţa a constatat că, pentru înstrăinarea unui autovehicul folosit, legea nu prevede respectarea vreunei anumite forme a contractului, acesta având natură consensuală. Mai mult, reclamantul şi pârâtul I.M. au semnat contractul-tip solicitat pentru dispunerea radierii, iar, astfel cum rezultă din acţiunea reclamantului, părţile şi-au executat obligaţiile chiar în ziua încheierii contractului, pârâtul I.M. plătind preţul, iar reclamantul predând posesia autoturismului. Sub acest aspect, instanţa a constatat că dreptul de proprietate s-a transferat în mod automat în patrimoniul pârâtului I.M. ca efect juridic al încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în prezent reclamantul nejustificând interesul în formularea unei acţiuni prin care să se constate intervenită înstrăinarea autoturismului.
Relativ la capetele de cerere privind radierea autoturismului de pe numele reclamantului şi eliberarea unui înscris în acest sens reclamantului, faţă de precizarea referitoare la chemarea în judecată a pârâtei
D.R.P.C.I.V.M.B. doar pe aceste capete de cerere şi constatând că, potrivit dispoziţiilor legale, această pârâtă este autoritatea competentă să dispună asupra radierii autoturismelor, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâtei. Astfel cum rezultă din dispoziţiile legale mai sus precizate, art. 17 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 48 din H.G. nr. 85/2003, reclamantul are posibilitatea de a se adresa pârâtei
D.R.P.C.I.V.M.B. cu solicitarea de radiere a autoturismului de pe numele său, urmând procedura administrativă prevăzută în acest sens. Deşi, potrivit art. 1169 C. civ. 1864 şi art. 129 alin. (1) CPC, sarcina probei îi revenea, reclamantul nu a făcut nicio dovadă în sensul că i-ar fi solicitat pârâtului I.M. să se prezinte împreună la D.R.P.C.I.V.M.B. în vederea
îndeplinirii procedurii de radiere a autoturismului de pe numele său. In acest sens, instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada de către reclamant a încercării de a urma procedura administrativă de obţinere a radierii, cu consecinţa necesităţii intervenţiei instanţei pentru a dispune obligarea radierii.
Faţă de toate aceste considerente şi reţinând dispoziţiile art. 129 alin. (1) CPC referitoare la faptul că părţile au obligaţia probării pretenţiilor lor, respectiv a îndeplinirii condiţiilor pentru promovarea acţiunii, şi că rolul activ al instanţei reglementat de art. 129 alin. (5) CPC nu presupune transformarea instanţei într-un al doilea apărător al reclamantului, care a beneficiat în cursul procesului de asistenţă juridică specializată din partea unui avocat, cu încălcarea drepturilor procesuale ale părţii adverse şi a principiului imparţialităţii, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul L.N., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, la data de 11.06.2007. Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul a constatat că apelul este fondat.
In ceea ce priveşte primul capăt de cerere, prin care reclamantul a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul I.M., să constate intervenită înstrăinarea autoturismului marca Dacia 1310, serie motor (...), serie şasiu (...), nr. de înmatriculare 3-B-(...), tribunalul a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că, pentru înstrăinarea unui autovehicul folosit, legea nu prevede respectarea vreunei anumite forme a contractului, acesta având natură consensuală, precum şi faptul că, în speţă, reclamantul şi pârâtul I.M. au semnat contractul-tip solicitat pentru dispunerea radierii, iar, astfel cum rezultă din acţiunea reclamantului, părţile şi-au executat obligaţiile chiar în ziua încheierii contractului, pârâtul I.M. plătind preţul, iar reclamantul predând posesia autoturismului. Urmare a îndeplinirii acestor condiţii, dreptul de proprietate s-a transferat în mod automat în patrimoniul pârâtului I.M. ca efect juridic al încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Acest lucru nu face însă ca demersul procesual al reclamantului să apară nejustificat, acesta având interesul de a se adresa instanţei de judecată cu o acţiune în constatarea transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului menţionat, deoarece, potrivit art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, precum şi conform dispoziţiilor art. 11 alin. (3), art. 17 alin. (1) şi (2) din O.U.G.
nr. 195/2002, transmiterea sau operarea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul nu se poate face decât fie în baza unei colaborări între vânzător şi cumpărător, întrucât trebuie predate actele autovehiculului (certificat de înmatriculare şi carte de identitate), plăcuţele de înmatriculare ale acesteia, precum şi alte acte, fie, în situaţia constatării refuzului cumpărătorului de a se prezenta şi de a aduce toate actele necesare operării transferului dreptului de proprietate, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se constată transferul dreptului de proprietate.
Practic, atât timp cât cumpărătorul se opune, expres sau tacit, prin neprezentare, înscrierii operării transferului dreptului de proprietate, chiar dacă acest transfer de proprietate a avut loc automat, în condiţiile arătate de prima instanţă, organele administraţiei publice refuză înscrierea operării acestui transfer al dreptului de proprietate, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să constate transmiterea dreptului de proprietate asupra autovehiculului. Prin urmare, constatând temeinicia primului capăt de cerere, tribunalul a constatat întemeiat şi al doilea capăt din acţiunea formulată de reclamant, privind obligarea pârâtei I.P. - S.P.C.R.P.C.I.V.M.B. să opereze radierea autoturismului.
Raţiunea constatării ca întemeiat şi a celui de-al doilea capăt de cerere a rezultat din cele arătate mai sus, neputând fi considerat neîntemeiat acest capăt de cerere întrucât reclamantul nu ar fi făcut dovada că s-ar fi adresat pârâtei pentru operarea radierii, aşa cum a reţinut prima instanţă, deoarece, aşa cum a rezultat din normele legale enumerate mai sus şi din atitudinea procesuală a pârâtei I.P. - S.P.C.R.P.C.I.V.M.B., exprimată în întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe, acest demers, în situaţia refuzului cumpărătorului de a prezenta actele necesare radierii, ar fi fost unul lipsit de orice efecte.
Prin urmare, raportat la admiterea primului capăt de cerere şi la refuzul pârâtului I.M. de a se prezenta pentru efectuarea operării radierii autovehiculului ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării, tribunalul a apreciat întemeiat al doilea capăt de cerere.
| ← Pronunţarea unei hotărâri care să tină loc de act autentic... | Antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect un bun ce... → |
|---|
