Acţiune în stabilirea paternităţii. întreruperea cursului prescripţiei

Termenul de 1 an pentru introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii, fiind un termen de prescripţie, este supus cauzelor de întrerupere sau de suspendare stabilite de Decretul nr. 167/1958, completate cu cele limitativ prevăzute în Codul familiei.

C.A. Suceava, Secţia pentru minori şi familie, decizia nr. 18 din 23 februarie 2005, în Jurisprudenţă naţională 2004-2005, p. 284-286

Prin sentinţa civilă nr. 1431 din 4 decembrie 2003 a Judecătoriei Vatra Dornei, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a fost admisă acţiunea reclamantei şi s-a constatat că pârâtul este tatăl minorei E.A., născută la data de 29 mai 2000.

Totodată, s-a încuviinţat ca minora să poarte pe viitor numele de familie al pârâtului, acela de C., a fost încredinţată reclamantei spre creştere şi educare şi a fost obligat pârâtul să plătească lunar reclamantei, cu titlul de pensie de întreţinere, în favoarea minorei, suma de 900.000 lei, începând cu data introducerii acţiunii (18 martie 2003) şi până la majoratul acesteia, cu plata cheltuielilor de judecată.

în ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, judecătoria a reţinut că din probele administrate a rezultat că, în cursul lunii

noiembrie 2002, pârâtul a trimis reclamantei o sumă de bani pentru întreţinerea minorei, astfel că termenul de 1 an prevăzut de art. 60 alin. (3) C. fam. curge de la data încetării întreţinerii, astfel încât acţiunea a fost formulată înlăuntrul termenului de prescripţie.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut din declaraţiile martorilor audiaţi şi din expertiza medico-legală că pârâtul este tatăl copilului, fiind aplicate prevederile art. 42, respectiv art. 86 şi art. 94 C. fam.

împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat apel, susţinând că nu a avut niciodată relaţii intime cu reclamanta, că nu a oferit acesteia sume de bani, că expertiza serologică, singura întocmită în cauză, nu este concludentă.

La prima zi de înfăţişare în apel, pârâtul-apelant a susţinut explicit nelegalitatea soluţiei judecătoriei în privinţa excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 2408 din 16 septembrie 2004, a admis apelul, a schimbat în totalitate sentinţa atacată, respingând acţiunea ca fiind prescrisă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 60 alin. (1) C. fam., acţiunea de stabilire a paternităţii din afara căsătoriei, cum este cea de faţă, poate fi pornită în termen de 1 an de la naşterea copilului, iar, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, dacă pretinsul tată a prestat copilului întreţinere, termenul de 1 an curge de

la încetarea întreţinerii.

In ce priveşte înţelesul noţiunii de prestare întreţinere, practica judiciară a relevat că pretinsul tată trebuie să contribuie material şi moral la întreţinerea minorului, voluntar, substanţial şi continuu, încât numai atare conduită poate conduce la amânarea datei de la carc se calculează termenul de prescripţie.

In speţă însă, după cum se pretinde din probele testimoniale, o eventuală prestaţie a pârâtului în favoarea copilului nu poate fi nicidecum calificată ca substanţială şi continuă, chiar reclamanta declara că pârâtul „nu a contribuit niciodată cu nimic la întreţinerea copilului”, evocând doar „primirea în două rânduri a unor sume relativ mici de bani”.

In acest context, Curtea a reţinut că ipoteza art. 60 alin (3) C. fam. nu este îndeplinită în cauză, fiind aplicabilă dispoziţia art. 60 alin. (1) C. fam., iar cum data naşterii minorei este 29 mai 2000, iar acţiunea de stabilire a paternităţii a fost promovată numai la 18 martie 2003, cu mult după împlinirea termenului de 1 an, aceasta este prescrisă.

împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul sub aspectul motivelor invocate, Curtea de Apel Suceava l-a admis ca atare, cu consecinţa casării deciziei şi a trimiterii cauzei spre rejudecare în apel.

Potrivit reglementărilor din Codul familiei, acţiunea judiciară a copilului pentru stabilirea raportului de filiaţie cu tatăl său urmăreşte modificarea statutului de copil născut în afara căsătoriei (al cărui tată nu este cunoscut) cu acela asemănător al copilului născut în timpul căsătorie, caz în care copilul dobândeşte faţă de părintele său (şi rudele acestuia) aceeaşi situaţia ca şi cea a copilului născut din căsătorie (art. 63 C. fam.).

Legislaţia civilă în vigoare nu aduce nici o restricţie în ceea ce priveşte mijloacele de probă ce trebuie folosite în dovedirea paternităţii (prezumţii, martori, expertize etc.), singura condiţie fiind aceea că acţiunea trebuie introdusă în termen de 1 an de la naşterea copilului.

Termenul de 1 an, fiind un termene de prescripţie, este supus cauzelor de întrerupere sau de suspendare, conform reglementărilor Decretului nr. 167/1958, dar care pot avea şi caracterul unei cauze specialc limitativ enunţate de Codul familiei.

Astfel, în afara cauzclor generale de întrerupere sau suspendare a termenului de 1 an, Codul familiei stabileşte că termenul de introducere a acţiunii va curgc de la data de la carc pretinsul tată a încctat a-i mai acorda întreţinere copilului [art. 60 alin. (3) C. fam.].

Intr-adevăr, pentru ca prestarea întreţinerii să producă efectul întreruptiv de prescripţie, este neccsar ca accasta să aibă caractcr de regularitate şi să fie de o asemenea valoare încât să contribuie în mod real la întreţinerea copilului, darurile ocazionalc neputând avea un astfel de caractcr, indiferent de valoare.

Aşadar, ajutoarele acordate de pârât pot fi caracterizate ca reprezentând rate de întreţinere, chiar dacă acestea nu pot satisface în întregime nevoile de întreţinere ale minorei.

în atare situaţie, se impune completarea probatoriului pentru soluţionarea justă a cauzei, probe care nu pot fi administrate în faza procesuală a recursului. Aşa fiind, instanţa a constatat că soluţionarea cauzei s-a făcut fară cercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., rccursul a fost admis.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acţiune în stabilirea paternităţii. întreruperea cursului prescripţiei