Acţiunea în grăniţuire promovată de un detentor precar. Calitate procesuală
| Comentarii |
|
C. civ., art. 584
Articolul 584 C. civ. prevede că orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa, cheltuielile grăniţuirii fiind suportate în mod egal. Aşadar, prin operaţia grăniţuirii se urmăreşte determinarea prin semne exterioare a hotarului dintre două fonduri vecine ce aparţin unor titulari diferiţi, faţă de care grăniţuirea este, pe de o parte, o obligaţie
reală de a face propter rem, iar pe de altă parte, privită exclusiv din punctul de vedere al celui care o solicită, un atribut esenţial al dreptului real.
Dată fiind reglementarea legală a grăniţuirii, această operaţie materială şi juridică, pe de o parte, trebuie privită ca fiind alcătuită dintr-un drept şi o obligaţie de a participa la delimitarea prin trasarea unor semne exterioare de hotar, ceea ce este un atribut esenţial al dreptului real de proprietate.
Deşi textul de lege face referire numai la „proprietar”, în doctrină s-a considerat că acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată şi de către orice persoană care are un drept real asupra fondului, nu însă şi de detentorul precar. Similar, acţiunea poate fi îndreptată în primul rând împotriva proprietarului fondului vecin, dar şi al titularului unui alt drept real, dar nu şi împotriva deten-torului precar, dacă proprietarul nu a fost introdus în cauză.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 1564/A din 13 noiembrie 2006, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 3024 din 31 martie 2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosar nr. 3802/301/2006, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive; a fost respinsă cererea formulată de reclamanţii M.C. şi M.M., în contradictoriu cu pârâta G.O., având ca obiect stabilirea liniei de hotar care desparte fondurile limitrofe ale părţilor situate în Bucureşti, str. V.B. nr. 42, sectorul 3, ca fiind formulată de către persoane lipsite de calitate procesuală, împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că reclamanţii sunt titulari ai dreptului de proprietate ce poartă asupra terenului având aria 85,57 mp, situat sub construcţia amplasată în Bucureşti, str. V.B. nr. 42, sectorul 3, conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1603 din 19 august 1997.
Totodată, s-a reţinut că pârâta deţine dreptul de proprietate asupra terenului având aria de 70,20 mp, situat sub acelaşi imobil. Prin urmare, între terenurile deţinute de părţi nu se poate pune problema grăniţuirii întrucât delimitarea lor este sigură. Pe cale de consecinţă, reclamanţii şi pârâta nu au făcut dovada calităţii de proprietar asupra unor terenuri învecinate conform art. 584 C. civ.
împotriva acestei hotărâri, reclamanţii M.C. şi M.M. au declarat apel la data de 22 mai 206, înregistrat la Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, sub nr. 3802/301/2006. Se critică hotărârea de fond
pentru nelegalitate şi netemcinicie, solicitându-se admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi reţinerea cauzei spre rejudceare.
In motivele de apel formulate la data de 18 septembrie 2006, se arată că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, deoarece sunt titularii unor drepturi reale de folosinţă asupra unui teren proprietate publică. Astfel, în anul 2002, apelanţii-reclamanţi, în calitate de concesionari, au încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti un contract de concesiune a unui teren pe o suprafaţă de 12,27 mp pentru extinderea locuinţei proprietate privată, contract de concesiune autentificat sub nr. 1828 din 18 decembrie 2002. Prin urmare, sunt titularii dreptului real de concesiune care, chiar dacă este temporar, le dă dreptul să ceară grăniţuirea fondului lor alipit cu fondul pârâtei.
Se susţine şi faptul că deţin un drept de folosinţă pe restul terenului, după cum rezultă din contractul de închiriere nr. 2308 din 1 august 2001 încheiat între M.C. şi Primăria Municipiului Bucureşti.
Arată apelanţii-reclamanţi că în cauză este controversată linia de hotar ce separă la sol fondurile învecinate, linie care se află în prelungirea peretelui comun, potrivit cu suprafeţele folosite şi pe care fiecare parte le deţine conform actelor depuse la dosarul cauzei. Or, acţiunea de grăniţuire poate fi promovată nu numai de proprietar, dar şi de oriec persoană care are un drept real asupra acestuia şi chiar şi atunci când există semne de hotar, dar acestea sunt controversate, sunt contestate, asupra lor purtând neînţelegeri între vecini.
In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, aceasta este nefondată, dcoarece acţiunea în grăniţuire poate fi introdusă atât împotriva proprietarului fondului limitrof, dar şi împotriva chiriaşului şi arendaşului.
La data de 7 noiembrie 2006 intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat. Susţine intimata-pârâtă că a închiriat suprafaţa de 98,50 mp teren aferent locuinţei sale, prin contractul nr. 1865 din 15 septembrie 2000 încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti, iar suprafaţa de 8,03 mp teren, pe care a construit o baie, a concesionat-o conform contractului autentificat sub nr. 976 din 6 iunie 2001 de B.N.P. A.S. Faţă de înscrisurile sale vizând folosinţa terenului în litigiu, precum şi a înscrisurilor prezentate de reclamanţi, se arată că graniţa dintre terenurile lor ar trebui să fie pe suprafeţele de teren deţinute în locaţiune, iar nu pe celc concesionate.
La termenul de judecată din 13 noiembrie 2006, Tribunalul a ridicat din oficiu excepţia de nulitate a apelului formulat de M.M., excepţie găsită întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 112 pct. 6 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă semnătura părţii reclamante, această dispoziţie de procedură aplicându-se şi în căile de atac, după cum dispune art. 298 C. proc. civ. Cum lipsa semnăturii poate fi complinită în tot cursul judecăţii, cum această neregularitate a fost pusă în discuţia părţilor la primul termen de judecată al apelului, 18 septembrie 2006, acordându-se în acest sens părţii apelante-reclamante un termen de judecată pentru semnarea cererii, fară a se proceda ca atare, Tribunalul va face aplicarea dispoziţiilor art. 133 C. proc. civ. şi va declara nulă cererea de apel formulată de M.M.
In ceea ce priveşte apelul declarat de M.C., Tribunalul constată că este nefondat faţă de criticile formulate împotriva hotărârii de fond, mijloacele de probă administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente în materia grăniţuirii.
Problema de drept analizată în cauză este aceea a calităţii procesuale activă şi respectiv pasivă într-o acţiune în grăniţuire întemeiată pe dispoziţiile art. 584 C. civ. Or, art. 584 C. civ. prevede că orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa, cheltuielile grăniţuirii fiind suportate în mod egal. Aşadar, prin operaţia grăniţuirii se urmăreşte determinarea prin semne exterioare a hotarului dintre două fonduri vecine ce aparţin unor titulari diferiţi, faţă de care grăniţuirea este pe de o parte, o obligaţie reală de a facepropter rem, iar pe de altă parte, privită exclusiv din punctul de vedere al celui care o solicită, un atribut esenţial al dreptului real.
Dată fiind reglementarea legală a grăniţuirii, această operaţie materială şi juridică, pe de o parte, trebuie privită ca fiind alcătuită dintr-un drept şi o obligaţie de a participa la delimitarea prin trasarea unor semne exterioare de hotar, ceea ce este un atribut esenţial al dreptului real de proprietate.
Deşi textul de lege face referire numai la „proprietar”, în doctrină s-a considerat că acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată şi de către orice persoană care are un drept real asupra fondului, nu însă şi de detentorul precar. Similar, acţiunea poate fi îndreptată în primul rând împotriva proprietarului fondului vecin, dar şi al titularului unui alt drept real, dar nu şi împotriva detentorului precar, dacă proprietarul nu a fost introdus în cauză.
In pricina de faţă, din înscrisurile depuse la dosar, precum şi din hotărâri judecătoreşti care au tranşat alte aspecte litigioase între părţi, rezultă că părţile au cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 apartamente în acelaşi imobil situat în Bucureşti, str. V.B. nr. 40, sectorul 3, reclamanţii apartamentul nr. 3, iar pârâta un alt apartament. Prin efectul Legii nr. 112/1995, ambele părţi au dobândit în proprietate o suprafaţă de teren deţinută sub construcţie, care însă nu face obiectul litigiului de faţă.
Aspectul litigios între părţi este dat de terenul aferent locuinţei pe care părţile l-au închiriat în parte şi respectiv, l-au concesionat pentru extinderea locuinţei pentru o altă parte.
Prin urmare, proprietarul terenului cu destinaţie de curte, teren situat în intravilanul Municipiului Bucureşti şi aflat în proprietatea privată a municipalităţii, nu este niciuna dintre părţi, aceştia invocând
de altfel un drept real de folosinţă asupra acestuia. Insă dreptul real de folosinţă poate fi susţinut de către apelanţii-reclamanţi numai asupra terenului de 12,27 mp, ce formează obiectul contractului de concesiune autentificat sub nr. 1828 din 18 decembrie 2002 de B.N.P. A.S., iar de către intimata-pârâtă numai asupra terenului de 8,03 mp ce formează obiectul contractului de concesiune teren autentificat sub nr. 976 din 6 iunie 2001 de B.N.P. A.S. Pentru restul terenului folosit de părţi în curtea imobilului se dovedeşte numai un drept de locaţiune, aşadar, calitatca de detentor precar, atât pentru reclamanţi, cât şi pentru pârâtă.
întrucât apelanţii-reclamanţi nu au dovedit şi nici nu au susţinut de altfel că aceste terenuri concesionate ar fi alipite, în mod corect prima instanţă a considerat că părţile litigante sunt lipsite de calitatca procesuală necesară pentru promovarea unei hotărâri într-o acţiune de grăniţuire. Urmează, aşadar, în temeiul art. 296 raportat la art. 295 C. proc. civ., să respingă apelul formulat de M.C., ca nefondat.
| ← Acţiune în revendicare imobiliară. Grăniţuire. Delimitarea... | Stabilirea liniei de hotar între fondurile limitrofe. Acţiune... → |
|---|
