Stabilirea liniei de hotar între fondurile limitrofe. Acţiune în grăniţuire îndreptată împotriva asociaţiei de proprietari constituite în blocul edificat pe unul din terenuri. Calitate procesuală pasivă
| Comentarii |
|
C. civ., art. 584
Legea nr. 18/1991, republicată, art. 35 alin (2)
în baza art. 584 C. civ., orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţilor învecinate, urmând ca toate cheltuielile să fie suportate de ambele părţi.
Acţiunea în grăniţuire este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă, deoarece asociaţia de proprietari nu este titulara vreunui drept real de proprietate asupra terenului situat sub blocul de locuinţe sau aferent acestuia. Indiferent dacă
ordinele de atribuire a terenurilor situate sub bloc eliberate de prefect în favoarea proprietarilor apartamentelor, în temeiul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cuprind sau nu porţiuni şi din terenul de lângă bloc, asociaţia de proprietari nu are calitate procesuală pasivă.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 1126/A din 7 iulie 2006, nepublicată
Prin cercrca înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr. 706/2004 la data de 19 ianuarie 2004, reclamanţii P.M.I., P.S.N. şi Ţ.I. au chemat în judecată pârâta Asociaţia de Proprietari Bloc S. nr. 14-18, solicitând stabilirea liniei de hotar care desparte proprietăţile şi obligarea pârâtei pe cheltuială proprie la ridicarea gardului actual ce delimitează proprietăţile sau, în caz de refuz, autorizarea reclamanţilor să execute lucrarea pe cheltuiala pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 10630 din 8 decembrie 2005, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea în grăniţuire ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fară calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere că, în baza art. 584 C. civ., orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţilor învecinate, urmând ca toate cheltuielile să fie suportate de ambele părţi.
Cum prin decizia nr. 1589 din 12 octombrie 1970 emisă de Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti, s-a atribuit Oficiului pentru construirea de locuinţe proprietate personală folosinţa terenului în
suprafaţă de 534 mp, situat în str. S. nr. 14-18, scctor 4, cum blocul de locuinţc a fost cdificat în baza autorizaţiei de construire nr. 585 din 31 decembrie 1970 şi cum terenul aferent apartamentelor în temeiul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, a trecut în proprietatea deţinătorilor locuinţelor prin ordin al prefectului, acţiunea în grăniţuire îndreptată împotriva asociaţiei de proprietari a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fară calitate procesuală pasivă. S-a avut în vedere că o parte de 31,69 mp din terenul reclamanţilor se găseşte sub bloc, iar suprafaţa de 127,02 mp din acelaşi teren reprezintă curtea de acces la garaje inclusiv zidul de sprijin, astfel că numai proprietarul terenului învecinat celui aparţinând reclamanţilor poate fi pârât în acţiunea în grăniţuire.
împotriva aceste hotărâri, reclamanţii au declarat apel la data de 7 februarie 2006, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă, sub nr. 701/301/2004. Prin motivele de apel formulate la 17 aprilie 2006 se solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 282 şi urm. C. proc. civ.
Se critică hotărârea de fond sub aspectul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, arătându-se că terenul are în aparenţă 2 proprietari: pe apelanţii-reclamanţi şi pe Asociaţia de Proprietari. Consideră că sunt adevăraţii proprietari ai terenului revendicat şi care este folosit de Asociaţia de Proprietari, persoană juridică de drept privat cărcia i-a fost repartizat terenul de 534 mp la momentul edificării blocului de locuinţe. Se susţine că instanţa de fond ar fi trebuit să manifeste rol activ, să suspende cauza şi să pună în vedere părţilor ca, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, să se adreseze instanţei de contencios administrativ pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul ce excede construcţiei.
Examinând motivele de apel faţă de sentinţa atacată şi probele administrate în cauză, Tribunalul constată corect lămurită situaţia de fapt şi aplicate dispoziţiile legale incidente de către prima instanţă, apelul fiind nefondat.
Invocând dispoziţiile art. 584 C. civ., reclamanţii au solicitat instanţei să determine prin semne exterioare limitele proprietăţii lor de proprietatea învecinată. Prin expertiza tehnică topografică efectuată în cauză, expertul C.N. a stabilit că terenul cumpărat de autorul reclamanţilor în baza actului de vânzare-cumpărare din 6 aprilie 1931 şi restituit acestora prin sentinţa civilă nr. 5217 din 19 mai 1999, imobil format din teren de 404 mp şi o construcţie, se suprapune parţial cu
terenul ocupat de blocul din str. S. nr. 14-18 (pentru 31,69 mp) şi de o alee de acces la garaje şi curte interioară (pentru o suprafaţă de 127,02 mp).
In mod corect prima instanţă a respins acţiunea în grăniţuire ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fară calitate procesuală activă pe considerentul că asociaţia de proprietari nu este titularul vreunui drept real de proprietate asupra terenului situat sub blocul de locuinţe sau aferent acestuia. Indiferent dacă ordinele de atribuire a terenurilor situate sub bloc eliberate de prefect în favoarea proprietarilor apartamentelor cuprind sau nu porţiuni şi din terenul de lângă bloc asociaţia de proprietari nu are calitate procesuală pasivă.
împrejurarea că la nivelul anului 1970 a fost atribuită o suprafaţă de teren în vederea edificării blocului, unitatea administrativ teritorială nu a transmis proprietatea, ci doar folosinţa acestui teren, astfel că acest argument al apelanţilor-reclamanţi pentru justificarea calităţii procesual pasive a pârâtei va fi înlăturată.
Cât priveşte motivul de apel al lipsei de rol activ manifestată de
instanţa de fond, tribunalul constată că şi aceasta este nefondată. In sensul art. 129 C. proc. civ., instanţa este obligată să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă
a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. In aceste limite, instanţa de fond a ordonat administrarea tuturor probelor pe care le-a considerat necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt şi situaţiei juridice. A se susţine că Judecătoria trebuia să suspende cauza şi să îndrume reclamanţii în instanţa de contencios administrativ pentru anularea titlurilor de proprietate ale unor persoane care nu au calitate de parte în proces execde rolului activ al instanţei.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 295 raportat la art. 296 C. proc. civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
| ← Acţiunea în grăniţuire promovată de un detentor precar.... | Acţiune în revendicare. Garanţia pentru evicţiune → |
|---|
