Prin cererea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, reclamanta B.A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii C.M.S.D.P.T.B., C.J.S.D.P.P.T. Bistriţa-Năsăud, P.A. şi P.M., să se constate că din masa succesorală a autorului reclamantei
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 11878/2012 din data de 23.09.2013
FOND FUNCIAR .RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR COLECTIVIZATE.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 11878/2012, pronunțată în dosarul nr. 6996/190/2008
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta B.A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții C.M.S.D.P.T.B., C.J.S.D.P.P.T. Bistrița-Năsăud, P.A. și P.M., să se constate că din masa succesorală a autorului reclamantei, P.A., decedat la data de 23 ianuarie 1996, face parte și dreptul dobândit de acesta asupra imobilului teren în suprafață de 0,50 ha, teren situat în hotarul municipiului Bistrița, "C.F."; să se constate că vocație succesorală după defunctul P.A. au reclamanta și pârâții P.A. și P.M., în calitate de fii, și că doar reclamanta este unica moștenitoare acceptantă în termen a succesiunii; să fie obligată intimata de rând 2 la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de 0,50 ha pentru care antecesorul acesteia, defunctul P.A., a formulat cererea înregistrată cu nr. 6198/14.03.1991; să fie obligată intimata de rând 1 la punerea în posesie a reclamantei cu terenul solicitat prin cererea indicată mai sus, cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivare se arată că, prin cererea înregistrată cu nr. 6198/14.03.1991, autorul reclamantei, numitul P.A., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha, teren situat în hotarul municipiului Bistrița, "C.F.", dobândit de acesta prin cumpărare. Soluționarea acestei cereri nu i s-a comunicat, iar în data de 23 ianuarie 1996, acesta a decedat, lăsând ca moștenitori pe reclamantă, alături de pârâții de ordin 3 și 4, în calitate de fii. Reclamanta susține că este singura moștenitoare acceptantă a succesiunii, frații săi nefăcând niciun act de acceptare a moștenirii după tatăl lor, astfel că este persoana îndreptățită în prezent la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile anterior deținute de P.A..
În această calitate, reclamanta a solicitat C.M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița să-i comunice modul de soluționare a cererii formulate de autorul meu, ocazie cu care a aflat că cererea tatălui său a fost respinsă motivat de faptul că nu ar fi depus dovada proprietății pe terenul solicitat.
Reclamanta arată că, deși autorul său nu a putut depune un contract de vânzare-cumpărare în baza căruia a dobândit dânsul drept de proprietate asupra terenului respectiv, nu este real faptul că nu s-a făcut dovada proprietății, de vreme ce chiar pe cuprinsul cererii nr. 6198/14.03.1991- cererea de reconstituire formulată de acesta, era cuprinsă și dovada faptului că dreptul său de proprietate a fost trecut în R.A. vol. II fila 218, 1986-1990, fapt atestat de C.P.M.B. în data de 13.111.1991. Anexate cererii s-au depus adeverință CAP B nr. 631/17.III. 1972, copie de pe testament și declarația moștenitorului proprietarului inițial al terenului. Astfel, dreptul de proprietate al autorului său a fost trecut în R.A., a fost recunoscut de moștenitorul proprietarului anterior care vânduse terenul autorului meu, și de altfel, se putea proba și cu martori, de vreme ce acest teren a fost folosit de familia reclamantei de la data vânzării - de prin anul 1972.
În drept s-au invocat prevederile art. art. 8 alin. 2 și art. 53, 58 din Legea 18/1991, Titlul XIII din Legea 247/2005.
În probațiune s-au anexat înscrisuri și s-a solicitat admiterea interogatoriului părților.
Legal citată, pârâta C.M.S.D.P.P.T.B. a formulat întâmpinare prin are a solicitat respingerea acțiunii introductive, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, prin plângerea formulată, reclamanta B.A. solicită să se constate că din masa succesorală a defunctului P.A., decedat în anul 1996, face parte și terenul în suprafață de 0,50 ha, situat în municipiul Bistrița, "C.F.", să se constate că vocație succesorală are reclamanta și pârâții de rând 2 și 3, reclamanta fiind singura acceptantă în termen a succesiunii, să fie obligată C.J. BN la eliberarea în favoarea reclamantei a titlului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha pentru care a fost formulată cererea nr. 6198/14.03.1991, să fie obligată C.M.B. la punerea reclamantei în posesie cu suprafața solicitată.
Pârâta consideră că, din punct de vedere procedural, acțiunea formulată este inadmisibilă întrucât, în temeiul Legii nr. 18/1991, prin cererea înregistrată la P.M.B. sub nr. 6198/14.03.1991, numitul P.A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,50 ha teren, situată în ridul "C.F.". La rubrica "calitatea în care mă aflu" este menționat "proprietar prin cumpărare", la cerere nefiind însă anexate acte de proprietate prin care să dovedească această calitate, faptul că a deținut anterior cooperativizării această suprafață și că a introdus-o în CAP. Anexat cererii a fost depusă doar o declarație de martor, declarație care potrivit art. 10 din Legea nr. 18/1991, forma inițială a legii, putea face dovada proprietății numai în lipsa evidențelor cooperativei, cererilor de înscriere, R.A. la data intrării în CAP, acte de proprietate și de carte funciară. Or, în Registrului Agricol pe anii 1959-1963, numitul P.A. a figurat cu o suprafață de 0,58 ha teren, suprafață pentru care a formulat o cerere distinctă, având nr. 8068/21.03.1991, pentru această suprafață totală adusă în CAP fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate prin eliberarea T.P. nr. 13.302/17.12.2002.
Așadar, din actele aflate în evidența C.M. nu rezultă că, anterior cooperativizării, antecesorul petentei ar fi deținut o suprafață de teren mai mare decât cea reconstituită. Art. 10 din Legea nr. 18/1991, devenit ulterior art. 11 din Legea nr. 18/1991, rep. instituie o ordine a actelor care se au în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate, prioritate având actele de proprietate, cadastru, cereri de înscriere în cooperativă, registru agricol și numai în lipsa acestora orice alte probe, inclusiv declarații de martori. Cererea nr. 6198/14.03.1991 nu a fost aprobată de Comisia municipală în anul 1991, numitul P.A. nefigurând înscris pe niciun tabel sau anexă. Împotriva acestui mod de soluționare, petentul nu a formulat contestație, conform prevederilor art. 28 din HGR nr. 131/1991 în vigoare la acea dată. În consecință, deși defunctul a depus cerere de reconstituire, acestuia nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu i s-a eliberat adeverință de proprietate.
Depunerea unei cereri în termenul legal nu este suficientă, trebuind urmată integral procedura administrativă pentru obținerea dreptului de proprietate. Astfel, din punct de vedere procedural, acțiunea, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, pe de o parte nefiind urmată procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 18/1991, nefiind formulată o contestație care să fie soluționată printr-o hotărâre a C.J., iar pe de altă parte, nefiind solicitată prin acțiune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața în litigiu, înscrierea pe o anexă, validarea reconstituirii de către C.J., solicitându-se direct eliberarea unui titlu de proprietate și punerea în posesie, ceea ce este inadmisibil.
În ceea ce privește netemeinicia acțiunii introductive, pârâta învederează că, în temeiul Legii nr. 18/1991, defunctul P.A. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, specificând ce cerere calitatea de fost proprietar al terenului solicitat. Pentru terenul solicitat prin cererea nr. 6198/14.03.1991, petentul nu a făcut dovada proprietății, iar din declarația anexată cererii și R.A. pe anii 1988-1990, reiese faptul că defunctul a intrat în posesia unui teren, urmare a unei promisiuni de vânzare-cumpărare, care nu a fost depusă însă, după înființarea CAP-ului, nefiind introdus în cooperativă de către acesta.
În primul rând, existența sau neexistența unei promisiuni de vânzare-cumpărare, care nu poate fi probată doar cu o declarație de martor, nu constituie act de proprietate, un înscris sub semnătură privată neputând transfera în mod valabil dreptul de proprietate în patrimoniul cumpărătorului, cât timp acesta nu a fost încheiat în formă autentică, în vigoare la acea dată fiind Decretul-lege nr. 115/1938 care condiționa dobândirea dreptului de proprietate de înscrierea acestui drept în cartea funciară. Neoperarea transferului de proprietate este incompatibilă cu ideea de revendicare a dreptului de proprietate, din moment ce nu a existat un astfel de drept sau el nu a fost valabil. Cum, condițiile legale pentru transferul proprietății nu a fost îndeplinit, o promisiune de vânzare-cumpărare nu a putut transfera terenul în patrimoniul dobânditorului și prin urmare, terenul solicitat nu poate face obiectul unei reconstituiri a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, din moment ce acest drept nu a existat niciodată în patrimoniul antecesorului reclamantei.
În al doilea rând, numitul L.I. a deținut anterior cooperativizării o suprafață de 2,03 ha teren, întreaga suprafață fiind solicitată de către moștenitorii acestuia și reconstituită în temeiul Legii nr. 18/1991 prin eliberarea T.P. nr. 9015/2001. Prin urmare, reclamanta are la dispoziție calea unei validări a promisiunii de vânzare-cumpărare, dacă aceasta a existat, cu proprietarii actuali ai terenului în litigiu, moștenitorii promitentului L.I. În ipoteza unei validări a înscrisului sub semnătură privată, aceasta trebuie făcută cu actualii proprietari ai terenului și nu solicitată reconstituirea dreptului în temeiul Legii nr. 18/1991, neputându-se efectua o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, una în favoarea vânzătorului și alta în favoarea cumpărătorului sau a moștenitorilor.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și urm. Cod procedură civilă, art. 8, art. 3, art. 11, art. 51 și urm. din Legea nr. 18/1991, republicată, art. 480 Cod Civil, HGR nr. 890/2005, Legea 247/2005.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Prin precizarea și extinderea de acțiune depusă la dosarul cauzei la termenul din 12.03.2009, reclamanta a solicitat instanței citarea în calitate de pârâți și a numiților P.P., R.G.P., N.M., M.L.M., P.L.L., M.P. și M.M.T., în contradictoriu cu care să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr. 9015/12.12.2001 în ce privește suprafața de teren de 0,50 ha, situată în hotarul municipiului Bistrița, "C.F.";; să se constate că din masa succesorală a autorului reclamantei, P.A., decedat la data de 23.01.1996, face și dreptul dobândit de acesta asupra imobilului teren arătat; să se constate că vocație succesorală după defunctul P.A. au reclamanta și pârâții de rând 2, 3, în calitate de fii, și că reclamanta este singura moștenitoare acceptantă în termen a succesiunii; să fie obligată intimata de rând 2 la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei, pentru suprafața de 0,50 ha pentru care antecesorul acesteia a formulat cererea nr. 6198/14.03.1991; și să fie obligată intimata de rând 1 la punerea în posesie a reclamantei cu terenul solicitat prin cererea indicată anterior; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivare se arată că pârâții de ordin 3-7 sunt proprietarii din titlul de proprietate nr. 9015/2001, titlu a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, astfel pârâtul P.P. este unicul moștenitor al proprietarei de titlu P.E. iar pârâtul R.G.P. este unicul moștenitor al proprietarei de titlu K.M..
Reclamanta susține că în titlul de proprietate menționat este inclus și terenul obiect al cauzei, dobândit de moștenitorii fostului proprietar prin reconstituirea dreptului de proprietate. Astfel, din moment ce autorul proprietarilor de titlu a înstrăinat terenul în favoarea autorului reclamantei, care a fost cel care l-a și înscris în CAP, reconstituirea s-a realizat în mod nelegal iar moștenitorii care au solicitat-o au dat dovadă de rea credință.
Prin precizarea și extinderea de acțiune depusă la dosarul cauzei la termenul din 29.04.2010, reclamanta a solicitat instanței citarea în calitate de pârâți și a numiților T.M., P.G., P.M., M.M. și M.D., cu motivarea că, dintre pârâții din extinderea de acțiune depusă pentru termenul din 12.03.2009, P.P., R.G.P. și M.P. sunt în viață, din ceea ce cunoaște reclamanta, iar N.M. este decedată fără urmași, M.M. este decedat, având ca moștenitoare pe T.M., fiică, P.M. este decedat, având un fiu, pe P.G., iar M.L. este decedat și a avut 3 copii, P.M., M.M. și M.D..
Prin extinderea de acțiune depusă la dosarul cauzei la termenul din 10.06.2010, reclamanta a solicitat instanței citarea în calitate de pârâți și a numiților N.S., N.T., P.M., P.R. și P.R., cu motivarea că, dintre pârâții din extinderea de acțiune depusă la termenul din 12.03.2009, P.P., R.G.P. și M.P. sunt în viață, din ceea ce cunoaște reclamanta, iar N.M. este decedată iar moștenitorii săi sunt N.S. și N.T., iar P.L. este decedată, având doi copii - pe P.G., împrocesuat la termenul anterior, și pe defunctul P.O. care are ca moștenitori pe soția supraviețuitoare P.M. și cei doi copii, R și R.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 25.11.2010, pârâții P.I. și P.M. au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare se arată că terenul solicitat a fi reconstituit nu face parte din patrimoniul defunctului, actele anexate, respectiv copie registru agricol, nu fac dovada proprietății, registrul fiind o evidență administrativă iar actul respectiv nu este unul autentic. Din cuprinsul înscrisului "filă din registrul agricol", prezentat de reclamanți, nu rezultă prețul imobilului și dacă această sumă este predată și primită în vederea vinderii, în acest sens, pârâții invocând Decizia 888/21.03.1995 a CSJ - secția civilă. De asemenea, obiectul contractului nu este determinat sau determinabil în mod concret, mențiunile din registrul agricol fiind evidențe administrative care trebuie să fie susținute de acte doveditoare prin care s-a făcut mențiunea în registru.
Astfel, pârâții consideră că, deși se invocă de către reclamanți faptul că au folosit terenul înainte de naționalizare, predarea imobilului nu are semnificația transferării dreptului de proprietate, ci numai a detenției cumpărătorului asupra terenului. De altfel, martorii audiați în prezenta cauză nu au afirmat nici unul că, la data colectivizării, terenul era în posesia defunctului. Un martor a spus că îl folosea defunctul din anul 1980 și celalalt din anul 1970, martorii neștiind de la cine a fost cumpărat terenul și dacă s-a plătit vreun preț. Terenul nefiind în patrimoniul defunctului la data naționalizării, acesta nu avea cum să solicite reconstituirea. De altfel, defunctul nu face dovada că cererea acestuia a fost validată de comisia locală, prin urmare, cererea apare inadmisibila din acest punct de vedere. Cine invocă trebuie să dovedească, ori aceasta nu a dovedit nimic, prin urmare, pârâții apreciază că se impune respingerea cererii reclamantei.
În ceea ce privește terenul solicitat, pârâții arată că acesta a intrat în circuitul civil prin contractul de donație depus la dosar, iar terenul înscris în titlul de proprietate atacat a fost reconstituit în baza extrasului de cf, donatorul fiind proprietar tabular la data naționalizării. Astfel, este ciudat faptul că reclamantul a așteptat 19 ani ca să își valorifice un așa zis drept care ar trebui sa îi fie reconstituit.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 25.11.2010, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost ea extinsă și precizată, arătând că, în urma administrării probatoriului în cauză, a rezultat faptul că, prin cererea înregistrată sub nr. 6198/14.03.1991, defunctul P.A. - tatăl reclamantei, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha, teren situat în hotarul municipiului Bistrița, "C.F.", dobândit prin cumpărare. Pe verso-ul acestei cereri, așa cum se proceda în fapt, după verificările de rigoare, funcționarii de la comisia locală care au primit cererea au făcut următoarea notă scrisă: "vol. II fila 218, 1186 - 1990 Viișoara 184, P.A., cu 0,50 ha fânețe, în Bistrița pe C.F.";, mențiune sub care se află aplicată ștampila C.P.M.B., Sector A.L.S. și data de 13.III.1991, cu o zi înainte de data formulării cererii - 14.03.1991. Aceasta înseamnă că verificările documentelor justificative ale suprafeței solicitate fuseseră făcute anterior formulării cererii și se constatase că defunctul P.A. apărea înscris în R.A. cu suprafața indicată, motiv suficient pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Apoi, la dosarul privind titlul de proprietate atacat, există o serie de înscrisuri care confirmă plângerea reclamantei. Astfel, în înscrisul intitulat Declarație, semnat de U.F.M., moștenitor testamentar unic al defunctului L.I., decedat la data de 25.02.1972, se consemnează expres: "așa cum reiese din adeverința nr. 634 din 17.03.1972, eliberată de CAP Bistrița, a primit (L.I.) și suprafața de 0,78 ha arabil situat în partea de hotar numită "C.F.", teren înregistrat în CF Bistrița 3350 nr. top. 3456-3472. Cum decedatul era deja bătrân si nu dispunea nici de atelaj propriu și nici de forță de muncă ajutătoare, a apelat în special în ultimii ani, la ajutorul lui P.A. din Viișoara, nr. 184, căruia, prin 1970-1972, i-a vândut 50 de ari din terenul în cauză. Știu că nu a încheiat acte pentru acea vânzare, întrucât vânzările de terenuri agricole nu erau, legal posibile. Știu că decedatul a încasat valoarea acestei vânzări (cca. 7-8.000 lei). toate aceasta le știu, fiindu-mi spuse de decedatul meu unchi care, prin testament autentic, mi-a lăsat toate tunurile mobile si imobile mie - moștenire. După decesul unchiului meu, P.A. și-a obținut partida proprie în registrul agricol al orașului Bistrița, și-a plătit impozitele aferente terenului și și-a îndeplinit, în nume propriu, toate îndatoririle legate de calitatea de proprietar"".
Reclamanta învederează că această declarație a fost dată în data de 11.03.1991, anterior cererii formulate de către defunctul P.A. și era normal să se găsească la dosarul de reconstituire a acestuia, dar există în prezent arhivată la dosarul titlului atacat. Există la dosar și adeverința nr. 634 din 17.03.1972 eliberată de CAP Bistrița precum și testamentul autentificat sub nr. 82/1971 prin care numește moștenitor testamentar unic pe autorul sus citatei declarații - U.F.M.. Deși recunoașterea de către succesorul în drepturi a vânzătorului celor 50 de ari era suficientă pentru a se stabili că dreptul de la reconstituirea acestei suprafețe revine cumpărătorului P.A., totuși comisia locală Bistrița propune validarea iar C.J. emite T.P. 9015/12.12.2001. în favoarea moștenitorilor lui L.I., care nu erau îndreptățiți la reconstituire, având în vedere testamentul sus indicat în favoarea lui U.F.M., fiind dezmoșteniți de defunct.
Pe lângă înscrisurile sus analizate, reclamanta susține că declarațiile martorilor audiați în cauză, B.F. și B.I., confirmă faptul că de prin anii 1970 defunctul P.A. a folosit terenul în cauză și că folosința a continuat și în perioada CAP-ului, până în anii 1990, când a fost ocupat de altă persoană. Din tot probatoriul administrat reiese că defunctul P.A. este persoana îndreptățită la reconstituire pentru terenul în suprafață de 50 de ari, iar reclamanta este unica acceptantă în termenul legal al moștenirii acestuia.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei la termenul din 15.12.2011, reclamanta a reformulat capetele de cerere 4 și 5, având în vedere concluziile expertului Ș.C. din Completarea la raportul de expertiză depus la dosarul cauzei la termenul din 20.10.2011, în sensul că parte din terenul pretins de aceasta, respectiv parcela 12, tarlaua 110, înscrise în T.P 9015/12.12.2001, în suprafață de 3.200 mp, este înstrăinat unor terțe persoane si este ocupat de construcții, astfel încât nu poate fi atribuit în natură, astfel că reclamanta solicită să fie obligată intimata C.L.B.a ca, pentru suprafața de 2.600 mp din parcela 12 tarlaua 110, înscrise în T.P. 9015/12.12.2001, în suprafață de 3.200 mp, care nu poate fi restituit pe vechiul amplasament, să îi atribuie un alt teren echivalent în R.V., Cartier Unirea, unde există terenuri libere și la dispoziția acestei comisii; și să fie obligată intimata C.J.S.D.P.P.BN la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de 0,50 ha pentru care antecesorul acesteia, defunctul P.A., a formulat cererea înregistrata cu nr. 6198/14.03.1991, astfel 2.400 mp situați în parcela 22/1, tarlaua 122, ridul "C.F." înscriși în T.P. 9015/12.12.2011, a cărui anulare a solicitat-o, iar restul de 2.600 mp, prin atribuire în echivalent în R.V., Cartier Unirea.
Prin completarea de acțiune depusă la dosarul cauzei la termenul din 07.06.2012, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a T.P. 8401 din 1997 emis de C.J.S.D.P.P.T BN în favoarea Ș.G.U., pentru suprafața de 2 ha, pentru motivul că Ș.G.U. este desființată.
În drept s-au invocat prevederile art. III din Legea nr. 169/1991997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Prin concluziile depuse la dosarul cauzei la termenul din 29.11.2012, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii sale, extinsă și precizată, respectiv să se constate că din masa succesorală a defunctului P.A., decedat la data de 23.01.1996, face parte și dreptul de proprietate asupra terenului obiect al acțiunii, în suprafață de 5.000 mp, solicitat prin cererea 6198/14.03.1991 formulată în baza Legii 18/1991; să se constate că vocație succesorală după defunctul P.A. au reclamanta și pârâții de rând 2 și 3, în calitate de fii, și că doar reclamanta este singura moștenitoare acceptantă în termen a succesiunii; anularea în parte a T.P. 9015/12.12.2001 emis pe numele moștenitorilor defunctului L.I., în ceea ce privește suprafața de 2.400 mp, teren situat în tarlaua 122 parcela 22/1, ridul "C.F.", identificat de exp. Ș.C. în raportul de expertiză întocmit în cauză; să fie obligată intimata C.J.S.D.P.P.T BN la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de 3.400 mp, în baza cererii nr. 6198/14.03.1991, formulate de antecesorul reclamantei, defunctul P.A., teren situat astfel: 2.400 mp, teren situat în tarlaua 122, parcela 22/1, ridul "C.F.", identificat de exp. Ș.C. în raportul de expertiză, și 1.000 mp, teren arabil, situat în R.V., tarlaua 62/6, parcela 35, teren indicat ca liber de C.L.B. prin scriptul de la fila 383; să fie obligată C.L.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la punerea în posesie a reclamantei cu terenul indicat mai sus, pe amplasamentele indicate; și să fie obligate pârâtele comisii la acordarea de măsuri prin echivalent bănesc, pentru diferența de suprafață de 1.600 mp, categoria arabil, ridul "C.F.", teren care nu poate fi atribuit nici pe vechiul amplasament și nici pe alte amplasamente, din lipsa terenurilor la dispoziția comisiei, pentru motivele de fapt și de drept expuse în scriptele depuse la dosarul cauzei.
Totodată, aceasta mai solicită instanței să ia act de renunțarea personală la capătul de cerere privind anularea T.P. 8401 din 1997 emis în favoarea Ș.G.U., pentru suprafața de 2 ha. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Reclamanta mai învederează că în cauză s-a efectuat o expertiză topografică pentru identificarea suprafeței de 50 de ari din titlul de proprietate 9015/12.12.2001, emis în favoarea moștenitorilor lui L.I., cel care a vândut terenul antecesorului acesteia - P.A.. Expertul a constatat faptul că din totalul de 5.000 mp, doar suprafața de 2.400 mp, teren situat în tarlaua 122 parcela 22/1, ridul "C.F.", se află în posesia moștenitorilor lui L.I., restul fiind înstrăinat, nemaigăsindu-se în posesia acestora. Ca urmare, pentru suprafața de 2.400 mp identificată de expert se impune anularea parțială a T.P. 9015/12.12.2001, deoarece reconstituirea s-a făcut fără drept, terenul fiind înstrăinat de către defunctul L.I. către P.A..
Apoi, la cererea reclamantei, instanța a dispus C.L.B. să indice terenuri libere din R.V. care pot fi atribuite acesteia pentru completarea suprafeței de 5.000 mp, iar intimata a depus răspunsul său prin care indică ca liber suprafața de 1.000 mp, teren arabil, situat în R.V., tarlaua 62/6, parcela 35, teren înscris în T.P. 7240/26.08.1994, emis în favoarea lui C.G., titlu anulat însă prin Decizia civilă 11/A/2005. Astfel, această suprafață, de aceeași categorie de folosință ca și cel din R.V., poate fi atribuită reclamantei, având în vedere că vechiul amplasament nu este liber și nu poate fi reconstituit.
De asemenea, C.L.B. a indicat faptul că nu mai deține la dispoziție alte terenuri, motiv pentru care pentru diferența de 1.600 mp, până la totalul de 5.000 mp, reclamanta solicită să se dispună obligarea comisiilor la acordarea de măsuri prin echivalent bănesc.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 29.11.2012, intimata C.M.S.D.P.P.T.B. a solicitat respingerea acțiunii extinse și precizate ca fiind inadmisibilă, în principal, și neîntemeiată, în subsidiar, reiterând motivele de fapt și de drept expuse prin întâmpinare, și adăugând faptul că a arătat, prin adresa nr.27645/08.05.2012, pentru termenul din data de 10.05.2012 că, la dispoziția comisiei municipale, nu sunt terenuri agricole disponibile, sens în care s-a anexat Balanța terenurilor rămase în rezerva C.M.B..
Mai mult, terenul înscris în T.P. 9015/2001 a cărui anulare se solicită a intrat în circuitul civil, astfel încât și din acest punct de vedere acțiunea formulată este neîntemeiată. Nu se invocă niciun temei de drept în virtutea căruia instanța să pronunțe o hotărâre în sensul solicitat de către reclamantă, ci doar niște prevederi legale generale, astfel că se impune respingerea acțiunii. Totodată, intimata solicită instanței să ia act de renunțarea petentei la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a T.P. 8401/1997 emis în favoarea Ș.G.U. pentru suprafața de 2 ha.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin cererea înregistrată la P.M.B. sub nr. 6198/14.03.1991, numitul P.A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,50 ha teren, situat în ridul "C.F.". La rubrica "calitatea în care mă aflu" a menționat "proprietar prin cumpărare".
La cererea formulată a fost anexată o declarație de martor, declarație care, potrivit art. 10 în forma inițială a Legii nr. 18/1991 (actualmente art. 11) putea face dovada proprietății numai în lipsa evidențelor cooperativei, cererilor de înscriere, registrul agricol de la data intrării în CAP, actele de proprietate, cartea funciară. Așa cum întemeiat arată pârâta C.M.B., în R.A. pe anii 1959-1963, numitul P.A. a figurat cu o suprafață de 0,58 ha teren, suprafață pentru care a formulat o cerere distinctă (cu nr. 8068/21.03.1991) și cu privire la care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin eliberarea Titlului de proprietate nr. 13.302/17.12.2002.
Cum, numitul P.A. nu a depus la dosarul comisiei acte de proprietate prin care să dovedească faptul că a deținut anterior cooperativizării suprafața de teren în litigiu, pe care a introdus-o în CAP, respectiv nu a dovedit că anterior cooperativizării, acesta ar fi deținut o suprafață de teren mai mare decât cea reconstituită, cererea sa înregistrată sub nr. 6198/14.03.1991 nu a fost aprobată de comisia municipală în anul 1991, numitul P.A. nefigurând înscris pe niciun tabel sau anexă.
Împotriva acestui mod de soluționare, numitul nu a formulat contestație, conform prevederilor art. 28 din HG nr. 131/199, în vigoare la acea dată, care să fie soluționată printr-o hotărâre a comisiei județene, împotriva căreia să fi exercitat calea de atac a plângerii reglementată de Legea fondului funciar, și ca atare reclamanta (moștenitoare a defunctului) nu se poate prevala de dispozițiile Legii 18/1991, republicată, sau ale Legii 247/2005 pentru a beneficia de eliberarea unui titlu de proprietate și punerea în posesie cu privire la terenul solicitat (respectiv acordarea de despăgubiri pentru o suprafață de 1.600 mp.), în speță nefiind urmată procedura legală în privința reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestui teren.
În altă ordine de idei, cererea reclamantei nu poate fi admisă nici prin prisma faptului că pentru terenul în discuție nu s-a făcut dovada proprietății, împrejurarea evidențiată de înscrisul intitulat "declarație";, semnat de U.F.M. și confirmată de probatoriul testimonial administrat, că prin anii 1970-1972 antecesorul său, numitul P.A. ar fi cumpărat o suprafață de cca. 50 de ari de la numitul L.I., în baza unui act sub semnătură privată, este lipsită de relevanță atâta timp cât acest antecontract nu a fost validat printr-o hotărâre judecătorească pentru a putea dobândi caracterul unui act translativ de proprietate.
Este cunoscut faptul că promisiunea de vânzare nu transferă automat proprietatea, ci dă naștere doar unui drept de creanță, în temeiul căruia ambele părți contractante se obligă să încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare.
În cauză, promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare nu a fost perfectată, astfel încât nu se poate aprecia că a operat transferul dreptului de proprietate în patrimoniul cumpărătorului, mai ales că la data respectivă erau în vigoare Decretele nr. 151/1950 și nr. 144/1958 ce condiționau în mod expres încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de obținerea autorizației de înstrăinare eliberată de organul competent al statului și perfectarea acestora în formă autentică. Ori, neoperarea transferului de proprietate este incompatibilă cu ideea de recunoaștere a dreptului de proprietate, din moment ce nu a existat un astfel de drept sau el nu a fost valabil.
De altfel, împrejurarea că actul invocat nu a avut efect translativ de proprietate anterior preluării terenului la stat este confirmată și de faptul că suprafața de 0,50 ha. în discuție a fost restituită moștenitorilor vânzătorului menționat de reclamantă, aceasta făcând parte din terenul reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991, prin Titlul de proprietate nr. 9015/12.12.2001.
Contrar celor susținute de reclamantă, titlul de proprietate menționat a fost eliberat în favoarea moștenitorilor defunctului L.I. în condițiile și cu procedura prevăzută de Legea fondului funciar, numitul L.I. a deținut anterior cooperativizării o suprafață totală de 2,03 ha. - având calitatea de coproprietar tabular în CF 2080 și CF 2109 Bistrița și figurând în R.A. din anii 1959-1963, teren pe care l-a înscris ulterior în CAP, astfel încât includerea lui în titlul de proprietate atacat este pe deplin justificată.
Așa fiind, constatând că în speță nu subzistă niciunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. III alin 1 din Legea 169/1997, titlul de proprietate fiind emis cu respectarea procedurii speciale reglementată de art. 8 și urm. din Legea 18/1991, republicată, văzând și dispozițiile art. 58 și urm. din aceeași lege, instanța va respinge și capătul de cerere în constatarea nulității parțiale a titlului, în ce privește suprafața de 5.000 mp. (ori de 2.400 mp.), ca fiind neîntemeiat.
Pe cale de consecință, având în vedere că în cauză nu sunt justificate nici temeiuri de admitere a petitelor având ca obiect includerea în masa succesorală a defunctului P.A. a terenului de 5.000 mp., solicitat prin cererea nr. 6198/14.03.1991, și respectiv, stabilirea vocației succesorale a reclamantei, urmează a fi respinse și aceste capete de cerere, în considerarea dispozițiilor art. 650 și urm. C.civ.
Întrucât pârâții P.I. și P.M. nu au prezentat dovezi cu privire la cuantumul onorariului avocațial avansat, în aplicarea art. 274 C.pr.civ. se va respinge cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal reclamanta B.A., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum s-a modificat și extins.
În motivarea recursului s-au adus hotărârii următoarele critici:
Aprecierea instanței de fond cu privire la faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de defunctul P.A., înregistrată sub nr. 6198/14.03.1991, este neîntemeiată sub aspectul dovezii dreptului la reconstituire în ce privește suprafața de 0,50 ha, situat în ridul "C.F.", prin cumpărare de la defunctul L.I., în anii 1970 este greșită.
Prima dovadă (cel puțin început de dovadă scrisă, care putea fi completată cu martori în procedura judiciară) a dreptului antecesorului reclamantei este faptul că pe verso-ul cererii de reconstituire 6198/14.03.1991 făcută de P.A. apare următoarea mențiune: "vol. II fila 218 1186- 1990 Viișoara 184 P.A. cu ,50 ha fânețe în Bistrița pe C.F.", mențiune sub care se află aplicată ștampila C.P.M.B., sector administrație locală de stat și data de 13.III.1991, cu o zi înainte de data formulării cererii - 14.03.1991. Aceasta înseamnă că verificările documentelor justificative ale suprafeței solicitate fuseseră făcute anterior formulării cererii și se constatase că defunctul P.A. apărea înscris în RA cu suprafața indicată, motiv suficient pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Așa cum recurenta a arătat și la fondul cauzei defunctul P.A. a cumpărat de la defunctul L.I., terenul în suprafață de 0,50 ha, în ridul "C.F." în anii 1970, atunci când nu se puteau încheia acte autentice de transmitere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse în Declarația dată de către numitul U.F.M. - moștenitorul lui L.I., declarație care însă nu a fost atașată (din eroare sau intenționat) la dosarul privind cererea 6198/14.03.1991 făcută de P.A., ci la dosarul finalizat cu emiterea titlului de proprietate 9015/12.12.2001 emis în favoarea moștenitorilor lui L.I.. Astfel, în înscrisul intitulat Declarație, semnat de U.F.M., moștenitor testamentar (unic) al defunctului L.I., dec. la 25.02.1972, se consemnează expres: "Așa cum reiese din adeverința nr.634 din 17.03.1972 eliberată de CAP Bistrița, a primit (L.I., n.n.) și suprafața de 0,78 ha arabil situat în partea de hotar numită "C.F.", teren înreg. în CF Bistrița nr.3350 nr.top 3456-3472. Cum decedatul era deja bătrân și nu dispunea nici de atelaj propriu și nici de forță de muncă ajutătoare, a apelat, în special în ultimii ani, la ajutorul lui P.A., din cart. Viișoara nr.I84, căruia prin 1970-1972 i-a vândut 50 de ari din terenul în cauză. Știu că nu a încheiat acte pentru acea vânzare, întrucât vânzările de terenuri agricole nu erau, legal posibile. Știu că decedatul a încasat valoarea acestei vânzări (cea 7-8.000 lei). Toate acestea le știu, fiindu-mi spuse de decedatul meu unchi care, prin testament autentic mi-a lăsat toate bunurile mobile și imobile - mie - moștenire. După decesul unchiului meu, P.A. și-a obținut partida proprie în registrul agricol al orașului Bistrița, și-a plătit impozitele aferente terenului și și-a îndeplinit, în nume propriu, toate îndatoririle legate de calitatea de proprietar".
Această declarație a fost dată în data de 11.03.1991, deci anterior cererii formulate de către defunctul P.A. și era normal să se găsească la dosarul de reconstituire a acestuia, dar există în prezent arhivată la dosarul titlului atacat (nr.9015/12.12.2001). Astfel, instanța a ignorat această declarație care, pe lângă declarația martorului menționat, provenea de la succesorul în drepturi a defunctului L.I. și care confirma vânzarea respectivului teren, precum și faptul că " nu a încheiat acte pentru acea vânzare, întrucât vânzările de terenuri agricole nu erau, legal posibile". Există la dosar și adeverința nr.634 din 17.03.1972 eliberată de CAP Bistrița precum și testamentul autentificat sub nr.82/1971 prin care numește moștenitor testamentar unic pe autorul sus citatei declarații - U.F.M.. Recunoașterea înstrăinării de către succesorul în drepturi a vânzătorului celor 50 de ari era suficientă pentru a se stabili că dreptul la reconstituirea acestei suprafețe revine cumpărătorului P.A.. Cu toate acestea comisia locală Bistrița propune validarea, iar C.J. emite T.P. 9015/12.12.2001, în favoarea moștenitorilor lui L.I., care oricum nu erau îndreptățiți la reconstituire (având în vedere testamentul sus indicat în favoarea lui U.F.M., fiind dezmoșteniți de defunct).
Potrivit Procesului verbal din data de 20 aprilie 1959, din totalul suprafeței de 2,03 ha deținută de L.I., acesta a adus în CAP doar suprafața de 1,04 ha solicitând "să fie trecut în CAP în altă organizație agricolă socialistă" cu această suprafață, iar restul suprafeței de 0,99 a rămas în folosința și proprietatea lui acestuia (se menționează expres în acest proces verbal că "poale lucra împreună cu familia 0,99 ha"). Astfel, în mod greșit instanța a reținut că L.I. a adus în CAP totalul suprafeței de 2,03 ha, ignorând scriptul din dosar. De altfel, defunctul L.I. nu a fost niciodată membru cooperator. Tocmai din suprafața de 0,99 ha, rămasă la constituirea CAP în proprietatea și folosința lui L.I., potrivit procesului verbal sus menționat, acesta a putut vinde lui P.A. suprafața de 0,50 ha, așa cum menționează moștenitorul lui L.I. și cum au constatat funcționarii comisiei locale odată cu primirea cererii 6198/14.03.1991 (mențiunea de pe verso-ul acestei cereri).
Ca urmare, concluzia firească este că terenul în suprafață de 0,50 ha nu a făcut parte din patrimoniul CAP și nu putea fi reconstituit în favoarea moștenitorilor defunctului L.I.. ceea ce înseamnă că T.P. 9015/12.12.2001 este nelegal (și sub acest aspect) în ce privește reconstituirea suprafeței în cauză.
În ceea ce privește urmarea procedurii legale de către def. P.A., respectiv faptul că împotriva modului de soluționare a cererii 6198/14.03.1991 depusă de P.A. nu s-a formulat contestație, conform prevederilor art.28 din HG 131/1991, în vigoare la acea dată, care să fie soluționată printr-o hotărâre a comisiei județene, împotriva căreia să fi exercitat calea de atac a plângerii reglementată de Legea fondului funciar s-a susținut că recurentei nu i-a fost comunicat în nici un fel modul de soluționare a cererii 6198/14.03.1991. De asemenea, la dosarul cauzei nu există nici o dovadă a afișării tabelului menționat în art.28.
Tocmai de aceea, formulând o cerere adresată C.L.B, recurenta a primit adresa 55.084/2.10.2008 prin care mi s-a adus la cunoștință faptul că cererea lui P.A. a fost respinsă, motiv pentru care a formulat prezenta cererea în fața instanței de judecată.
În ceea ce privește inexistența unui act translativ de proprietate s-a învederat că statuările instanței de fond sunt contrazise de inscripția de pe verso-ul cererii de reconstituire nr. 6996/190/2008, în care se specifică foarte clar faptul că în Registrul agricol "VOL. II FILA 218, 1986 - 1990 Viișoara 184, P.A. cu 0,50 HA FĂNEȚE ÎN BISTRIȚA PE C.F.". Astfel, această transmisiune a dreptului de proprietate asupra terenului de 0,50 ha apare înscrisă în registrul agricol, care așa cum se arată în literatura juridică de specialitate constituie înscris autentic. Pentru aceste motive, considerentul privind lipsa validității transmiterii dreptului de proprietate nu poate fi primită, instanță ignorând complet atât nota înscrisă pe verso-ul cererii de reconstituire cât și înscrierile din registrul agricol din anii 1986-1990. Înscrierea în registrul agricol a transmisiunii are valoare de act autentic până la proba contrarie, ori nu s-a făcut dovada că ulterior anilor 1990, acest teren ar fi fost înstrăinat de către P.A..
Mențiunile din registrul agricol trebuie coroborate atât cu declarația legatarului universal al înstrăinătorului L.I. cât și cu declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, care au confirmat faptul că P.A. a cumpărat și a folosit terenul din ridul C.F. ulterior anilor 1970. Faptul că în anii 1959-1960, defunctul P.A. nu apare în registrul agricol cu această suprafață nu are relevanță, deoarece cumpărarea terenului s-a făcut ulterior, în anii 1970 și s-a înscris în registrul agricol anterior intrării în vigoare a Legii 18/1991, fapt ce face imposibilă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului vânzător L.I. și oferă calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire subsemnatei - în calitate de succesor în drepturi a defunctului P.A., în calitate de cumpărător.
Ca urmare, în aprecierea recurentei subzistă motivele de nulitate absolută parțială a T.P. 9015/12.12.2001 emis în favoarea moștenitorilor defunctului L.I., în ce privește suprafața de 0,50 ha din ridul C.F., motive prevăzute de art. III alin.l pct. iii, deoarece reconstituirea s-a făcut în favoarea moștenitorilor unei persoane care nu a fost înscrisă în cooperativa agricolă (cu acest teren) și nu a predat acest teren statului prin act translativ de proprietate.
Intimata C.M.S.D.P.P.T.B., legal citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 11878/2012.
În motivare s-au învederat în esență următoarele aspecte.
În temeiul Legii nr. 18/1991, prin cererea nr. 6198/14.03.1991, numitul P.A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,50 ha teren, situată în ridul "C.F.". La rubrica " calitatea în care mă aflu " este menționat " proprietar prin cumpărare ", la cerere nefiind însă anexate acte de proprietate prin care să dovedească această calitate, că a deținut anterior cooperativizării această suprafață și că a introdus - o în CAP. Anexat cererii a fost depusă doar o declarație de martor, declarație care potrivit art. 10 din Legea nr. 18/1991 (forma inițială ), putea face dovada proprietății numai în lipsa evidențelor cooperativei, cererilor de înscriere, R.A. la data intrării în CAP, actelor de proprietate și carte funciară. Or, în R.A. pe anii 1959 - 1963, numitul P.A. a figurat cu o suprafață de 0,58 ha teren, suprafață pentru care a formulat o cerere distinctă, având nr. 8068/21.03.1991, pentru această suprafață totală adusă în CAP fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate prin eliberarea T.P. nr. 13.302/17.12.2002.
Așadar, din actele aflate în evidența Comisiei municipale nu rezultă că, anterior cooperativizării antecesorul petentei ar fi deținut o suprafață de teren mai mare decât cea reconstituită. Art. 10 din Legea nr. 18/1991, devenit ulterior art. 11, instituie o ordine a actelor care se au în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate, prioritate având actele de proprietate, cadastru, cereri de înscriere în cooperativa agricolă, registrul agricol și numai în lipsa acestora orice alte probe, inclusiv declarații de martori. Cererea nr. 6198/14.03.1991 nu a fost aprobată de comisia municipală în anul 1991, numitul P.A. nefigurând înscris pe nici un tabel sau anexă, împotriva acestui mod de soluționare, petentul nu a formulat contestație, conform prevederilor art. 28 din H.G.R. nr. 131/1991 în vigoare la acea dată. În consecință, deși defunctul a depus cerere de reconstituire acestuia nu i s - a reconstituit dreptul de proprietate și nu i s - a eliberat adeverință de proprietate. Depunerea unei cereri în termenul legal nu este suficientă, trebuind urmată integral procedura administrativă pentru obținerea dreptului de proprietate.
Din punct de vedere procedural acțiunea astfel cum a fost formulată este inadmisibilă, pe de o parte nefiind urmată procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 18/1991, nefiind formulată o contestație care să fie soluționată printr-o hotărâre a C.J., iar pe de altă parte, nefiind solicitată prin acțiune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața în litigiu, înscrierea pe o anexă, validarea reconstituirii de către C.J., ci se solicită direct eliberarea unui titlu de proprietate și punerea în posesie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru terenul solicitat prin cererea nr. 6198/14.03.1991 petentul nu a făcut dovada proprietății, iar din declarația anexată cererii și R.A. pe anii 1986 - 1990, reiese faptul că defunctul a intrat în posesia unui teren, urmare a unei promisiuni de vânzare - cumpărare, care nu a fost depusă, iar după înființarea CAP - ului, acest teren nefiind introdus în cooperativă de către defunct. Existența sau nu a unei promisiuni de vânzare - cumpărare, care nu poate fi probată doar cu o declarație de martor, nu constituie act de proprietate, un înscris sub semnătură privată neputând transfera în mod valabil dreptul de proprietate în patrimoniul cumpărătorului, cât timp acesta nu a fost încheiat în formă autentică, în vigoare la acea dată fiind Decretul - Lege nr. 115/1938, care se știe condiționa dobândirea dreptului de proprietate de înscrierea acestui drept în cartea funciară. Neoperarea transferului de proprietate este incompatibilă cu ideea de revendicare a dreptului de proprietate, din moment ce nu a existat un astfel de drept sau el nu a fost valabil dobândit. Cum condițiile legale pentru transferul proprietății nu au fost îndeplinite, o promisiune de vânzare - cumpărare nu a putut transfera terenul în patrimoniul dobânditorului și prin urmare, terenul solicitat nu poate face obiectul unei reconstituiri a dreptului de proprietate în temeiul legilor funciare, din moment ce acest drept nu a existat niciodată în patrimoniul antecesorului reclamantei.
S-a precizat că numitul L.I. a deținut anterior cooperativizării o suprafață de 2,03 ha teren, întreaga suprafață fiind solicitată de către moștenitorii acestuia și reconstituită în temeiul Legii nr. 18/1991 prin eliberarea T.P. nr. 9015/12.12.2001. Prin urmare, corect a reținut prima instanță că exista calea unei validări a promisiunii de vânzare - cumpărare, dacă aceasta a existat, cu proprietarii actuali ai terenului în litigiu, moștenitorii promitentului L.I., pârâți în prezentul litigiu. În ipoteza unei validări a înscrisului sub semnătură privată, aceasta trebuie făcută cu actualii proprietari ai terenului și nu solicitată reconstituirea dreptului în temeiul Legii nr. 18/1991, neputându-se efectua o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, una în favoarea vânzătorului și alta în favoarea cumpărătorului sau a moștenitorilor.
Mai mult, terenul înscris în T.P. 9015/2001 a cărui anulare se solicită a intrat în circuitul civil, astfel încât și din acest punct de vedere acțiunea formulată este neîntemeiată. Nu se invocă niciun temei de drept în virtutea căruia instanța să pronunțe o hotărâre în sensul solicitat de către reclamantă, ci doar niște prevederi legale generale.
Intimații Pop Ionel și Pop Mariana, legal citați, au depus și ei întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a susținut că atâta timp cât nu s-a făcut dovada că s-a depus contestație care ar fi trebuit soluționată printr-o hotărâre de către C.J., după care să se uzeze de procedura plângerii in instanța, este inutil a se analiza plângerea pe fondul cauzei. Faptul că se invoca de către recurentă că nu i s-a comunicat hotărârea comisiei locale, nu o scutește de a fi depus contestație înainte de a se adresa instanței de judecata .Comunicare in scris a rezultatului dat cererii de către C.M., invocat de recurentă nu este prevăzut in normele de aplicare, prin urmare cei care au domiciliul pe raza localității se consideră că prin afișare au luat la cunoștință de rezultatul cererii.
Intimații au mai învederat că terenul solicitat a fi reconstituit nu face parte din patrimoniul defunctului . Actele anexate la cerere, respectiv copie registru agricol, nu face dovada proprietăți , registrul fiind o evidenta administrativa , iar actul respectiv nu este unul autentic. Din cuprinsul înscrisului, "fila din registrul agricol", prezentat de reclamanții, nu rezulta prețul imobilului si daca aceasta suma este predata si primita in vederea vinderii , in acest sens invocându-se decizia 888/21.03.1995 a CSJ secția civilă .
De asemenea obiectul contractului nu este determinat sau determinabil in mod concret, mențiunile din registrul agricol sunt evidente administrative care trebuie sa fie susținute de acte doveditoare prin care s-a făcut mențiunea in registru . Chiar daca se invoca de către reclamanți faptul ca au folosit terenul înainte de naționalizare , predarea terenului nu are semnificația transferării dreptului de proprietate, ci numai a detenției așa-zisului cumpărător asupra terenului. De altfel martorii audiați in cauză nu au afirmat nici unul că la data colectivizării terenul era in posesia defunctului. Un martor a spus că îl folosea defunctul din anul 1980 si celalalt din anul 1970 , martorii neștiind de la cine a fost cumpărat terenul si daca s-a plați vreun preț.
In ceea ce privește terenul solicitat intimații au arătat arătam că acesta a intrat in circuitul civil, prin contractul de donație depus la dosar, iar terenul înscris in titlul de proprietate atacat a fost reconstituit in baza extrasului de cf., donatorul fiind proprietar tabular la data naționalizării.
Ceilalți intimați, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat apărări scrise la dosar.
Instanța de control judiciar a conchis că recursul este nefondat și urmează a fi respins în considerarea prevederilor art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă.
| ← Declaraţia martorului ce a fost chiar conducătorul auto ce... | INSTITUIRE SERVITUTE DE TRECERE. Jurisprudență Servituţi → |
|---|
