Adopţie. Desfacere adopţie. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 61 din Legea nr. 273/2004 adopţia se desface doar în cazul prevăzut de art. 7 alin. (3) lit. a) din lege, conform căruia poate fi încuviinţată o nouă adopţie în situaţia în care adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat şi în acest caz adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii. Prin urmare, în conformitate cu prevederile legale menţionate, singurul caz în care se desface adopţia este cel în care adoptatorul sau adoptatorii au decedat şi ulterior se încuviinţează o nouă adopţie. În condiţiile în care reclamanta nu se regăseşte într-o astfel de situaţie, prevederile din Legea nr. 273/2004 referitoare la desfacerea adopţiei nu sunt incidente în cauză, relaţiile tensionate dintre părţi, invocate atât de reclamantă, cât şi de pârât neputând fi încadrate în situaţia prevăzută de lege care poate atrage măsura desfacerii adopţiei.
Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 126 din 22 februarie 2011
Prin Sentința civilă nr. 57/C din 10 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr. 4404/102/2010 s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta H.M. în contradictoriu cu pârâtul H.P., pentru desfacerea adopției.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanta H.M. și pârâtul H.P.
Reclamanta H.M. a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, desfacerea adopției și restabilirea situației anterioare. în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu a fost soluționat fondul cauzei, s-a solicitat să se dispună casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mureș.
în motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a respins cererea reclamantei pentru desfacerea adopției, motivat nu pe faptul că nu ar fi în interesul său această măsură sau că nu ar fi fost dovedită solicitarea din acțiunea introductivă, ci a dispus respingerea acțiunii pe motiv că cererea reclamantei nu ar avea un fundament de drept.
Procedându-se în acest fel, reclamanta a apreciat că respingerea solicitării sale echivalează cu o denegare de dreptate în sensul art. 3 din C. civ. Din această dispoziție legală cu caracter general rezultă că instanța investită cu o acțiune trebuie să o judece pe baza legislației în vigoare, neputând respinge cererea părții pentru că nu există prevederi legale, ori pentru că urmează să se elaboreze în viitor alte legi. în practică s-a stabilit că în astfel de situații judecătorul trebuie să recurgă la principiul analogiei legii sau chiar la analogia dreptului.
Reclamanta a susținut că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că prin edictarea Legii nr. 273/2004 adopția se desface doar în cazuri prevăzute de art. 7 alin. (3) lit. a) din legea menționată, deoarece, în opinia reclamantei, prin abrogarea O.U.G. nr. 25/1997 referitor la desfacerea adopției au devenit aplicabile dispozițiile Codului familiei.
S-a mai invocat faptul că prin respingerea acțiunii introductive, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, întrucât nu a ținut cont de faptul că între reclamantă și pârât există relații tensionate, astfel că o relație normală de rudenie este de neconceput.
Concluzia la care a ajuns instanța de fond, potrivit căreia acțiunea introductivă nu ar avea un fundament de drept, deoarece motivele invocate nu se circumscriu prevederilor art. 61 din Legea nr. 273/2004, s-a apreciat a fi fără temei, atâta timp cât nu a fost avută în vedere însăși finalitatea adoptării legii, respectiv ocrotirea interesului superior al copilului adoptat.
în cazul unei relații care are la bază adopția, prioritatea de a da preferință intereselor copilului față de cele ale părinților este sporită, astfel cum s-a reținut și în jurisprudența C.E.D.O.
în drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Pârâtul H.P. a solicitat modificarea sentinței atacate și în consecință să se dispună desfacerea înfierii reclamantei.
în motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond prin hotărârea pronunțată nu a ținut cont de faptul că pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii introductive.
S-a susținut că tribunalul a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală în condițiile în care relațiile dintre reclamantă și pârât sunt tensionate, iar adopția reclamantei de către pârât nu a fost fondată.
Pârâtul a invocat în drept, prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de prevederile art. 3041 C.proc.civ. și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 427 din 15 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 823/2004 s-a admis cererea formulată de pârâtul din prezenta cauză H.P. și s-a încuviințat adopția de către pârât a reclamantei din prezenta cauză H.M.
în speță prin acțiunea introductivă înregistrată la Tribunalul Mureș reclamanta H.M. a solicitat să se dispună desfacerea înfierii sale de către pârât, invocând faptul că în prezent relațiile dintre ea și pârât sunt de dușmănie și din această cauză reclamanta trăiește într-o permanentă stare de tensiune.
Prin sentința atacată instanța de fond a respins acțiunea promovată de reclamantă, reținând că potrivit art. 61 din Legea nr. 273/2004 adopția se desface doar în cazul prevăzut de art. 7 alin. (3) lit. a), însă aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză.
Prin art. 7 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 273/2004 se prevede că poate fi încuviințată o nouă adopție în situația în care adoptatorul sau soții adoptatori au decedat și în acest caz adopția anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de încuviințare a noii adopții.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile legale care au fost menționate mai sus, singurul caz în care se desface adopția este cel în care adoptatorul sau adoptatorii au decedat și ulterior se încuviințează o nouă adopție.
în speță reclamanta nu se regăsește însă într-o astfel de situație și de altfel, nici nu s-a invocat faptul că s-ar pune problema încuviințării unei noi adopții în condițiile art. 7 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 273/2004 și în aceste condiții în mod justificat a reținut instanța de fond că prevederile din Legea nr. 273/2004 referitoare la desfacerea adopției nu sunt incidente în cauză.
Susținerile reclamantei în sensul că respingerea acțiunii sale pe motiv că aceasta nu are un fundament de drept echivalează în sensul art. 3 din C.civ. cu o denegare de dreptate, sunt nefondate. Sub acest aspect trebuie avut în vedere faptul că solicitarea reclamantei a fost respinsă nu pe motiv că nu există prevederi legale care să reglementeze desfacerea adopției, ci pe motiv că prevederile legale care reglementează desfacerea adopției nu sunt incidente în speța dedusă judecății, respectiv pentru faptul că situația invocată de reclamantă nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 7 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 273/2004 și care potrivit art. 61 din aceeași lege atrage desfacerea adopției.
Totodată trebuie precizat că în privința adopției nu sunt incidente în prezent prevederile Codului familiei, astfel cum susține reclamanta, ci prevederile Legii nr. 273/2004, în contextul în care prevederile din C.fam. referitoare la adopție au fost abrogate prin O.U.G. nr. 25/1997 și aceasta, la rândul ei a fost abrogată prin Legea nr. 273/2004. Prin abrogarea O.U.G. nr. 25/1997 nu redevin aplicabile prevederile Codului familiei, deoarece o prevedere legală odată abrogată nu poate fi repusă în vigoare prin abrogarea actului normativ prin care s-a dispus anterior această măsură.
Pe de altă parte, relațiile tensionate dintre părți invocate atât de reclamantă, cât și de pârât nu se încadrează în situația prevăzută de lege care poate atrage măsura desfacerii adopției.
Este adevărat că în procedura adopției trebuie avut în vedere principiul respectării interesului superior al copilului adoptat, însă în contextul în care legea limitează situațiile în care se poate desface adopția, instanța nu poate adăuga la lege și să dispună o astfel de măsură și în alte situații decât cele reglementate expres. Mai mult, nerespectarea principiului ocrotirii interesului superior al copilului invocat de reclamantă, constituie motiv de nulitate și nu de desfacere a adopției.
în consecință, instanța de recurs a reținut că în condițiile în care motivele invocate de reclamantă nu atrag incidența art. 61 din Legea nr. 273/2004 care reglementează desfacerea adopției, sentința instanței de fond nu se impune a fi modificată, fiind pronunțată cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie. Sub acest aspect trebuie precizat și faptul că din moment ce prevederile art. 61 raportate la art. 7 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 273/2004 nu sunt aplicabile în cauză, nu are relevanță împrejurarea că pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii formulate de reclamantă.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, constatând că în speță nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. recursurile declarate de reclamantă și de pârât au fost respinse ca nefondate.
| ← Contract individual de muncă. Desfacerea disciplinară a... | Obligaţie de întreţinere între foştii soţi după... → |
|---|
