Pretenţii derivate dintr-un contract de prestări servicii. Natura juridică a litigiului. Competenţa de soluţionare
| Comentarii |
|
Conform prevederilor art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999 sunt conflicte de drepturi conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă. Prin art. 69 din Legea nr. 168/1999 se prevede că nu sunt considerate conflicte de drepturi, în sensul legii menţionate, conflictele dintre unităţile şi persoanele care prestează diferite activităţi, în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă. Având în vedere că faţă de clauzele din contractul încheiat de părţi, acesta nu poate fi asimilat unui contract individual de muncă, contractul respectiv fiind un contract de prestări servicii, în privinţa raporturilor dintre părţi sunt incidente normele de drept civil şi nu normele de dreptul muncii. În aceste condiţii, litigiul dintre părţi legat de îndeplinirea obligaţiilor contractuale nefiind un litigiu de muncă, ci un litigiu de drept civil, în conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 C.proc.civ. competenţa de soluţionare în primă instanţă revine judecătoriei.
Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 158 din 9 martie 2011
Prin Sentința civilă nr. 1837 din 18 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr. 78/102/2010, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.M., în contradictoriu cu pârâtul Sport Club „M.”, obligând pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.000 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite pentru luna ianuarie 2009, precum și la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de 350 euro, reprezentând indemnizație de efort cuvenită pentru perioada septembrie 2008-ianuarie 2009. Restul pretențiilor au fost respinse.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Sport Club „M.”, cu sediul în Târgu - Mureș și a solicitat în principal admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Mureș în judecarea cauzei și pe cale de consecință casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă. în subsidiar, s-a solicitat modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii introductive și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea recursului s-a arătat că în speță Contractul nr. 641 din 5 decembrie 2006, încheiat între reclamantă și pârât nu este un contract individual de muncă și în acest condiții sunt incidente prevederile art. 69 din Legea nr. 168/1999, care statuează că nu sunt considerate conflicte de drepturi, în sensul legii menționate, conflictele dintre unitățile și persoanele care prestează diferite activități acestora, în temeiul altor contracte, decât contractul individual de muncă.
în atare situație, dată fiind împrejurarea că prima instanță s-a declarat competentă să judece prezenta cauză, deși nu era vorba de un conflict de drepturi, s-a apreciat că în speță este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C.proc.civ. și prin urmare se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoriei Târgu - Mureș.
Referitor la fondul cauzei, în ipoteza în care excepția necompetenței nu va fi primită, s-a solicitat să se aibă în vedere că sentința instanței de fond a fost dată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ.
Sub acest aspect s-a invocat faptul că între părțile în litigiu s-a încheiat Contractul nr. 641 din 5 decembrie 2006, prin care reclamanta în calitate de prestator s-a obligat să presteze jocul de handbal pentru pârât, contractul încheiat fiind caracterizat ca un contract sinalagmatic, care presupune principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor părților.
S-a susținut că în condițiile în care contractul de prestări încheiat între părți a fost interpretat ca fiind unul asimilat contractului individual de muncă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât acest contract nu este guvernat de C.muncii.
Pârâtul a apreciat că în mod greșit a reținut instanța de fond că reclamanta a avut calitatea de angajat al pârâtului în funcția de jucător de handbal, hotărârea fiind pronunțată fără a se ține seama de înscrisurile depuse la dosar.
în acest context s-a susținut că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041 C.proc.civ. și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 ianuarie 2010 la Tribunalul Mureș, reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Sport Club „M.” cu sediul în Târgu - Mureș obligarea pârâtului la plata sumei de 350 de euro, reprezentând indemnizația de efort aferentă perioadei septembrie 2008 - ianuarie 2009 și a sumei de 4.000 de lei, reprezentând salariul aferent lunilor decembrie 2008 și ianuarie 2009.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este jucătoare de handbal, fiind înregistrată la Federația Română de Handbal, iar pretențiile sale derivă din contractul încheiat cu pârâtul Sport Club „M.”, care nu și-a îndeplinit obligația de plată a drepturilor bănești solicitate.
Conform Contractului nr. 641 din 5 decembrie 2006, încheiat între pârâtul Sport Club „M.” și reclamanta S.M., aceasta din urmă s-a obligat să practice jocul de handbal pentru pârât, durata contractului fiind stabilită pentru perioada 5 decembrie 2006 - 30 iunie 2011.
Prin art. 4 din contractul menționat s-a prevăzut că reclamanta va primi pe durata contractului o indemnizație de efort lunară de 70 de euro și un salariu lunar net de 2.000 de lei (RON).
Față de pretențiile reclamantei, cu ocazia judecării cauzei în primă instanță , pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș în soluționarea cauzei, pe motiv că litigiul dedus judecății nu este un conflict de muncă, în speță fiind incidente dispozițiile art. 69 din Legea nr. 168/1999, care prevăd care litigii nu sunt considerate conflicte de drepturi, între aceste litigii fiind și cele legate de executarea unor contracte de prestări servicii.
Excepția invocată de pârât a fost respinsă, tribunalul reținând că prezenta cauză are natura unui litigiu de dreptul muncii, în contextul în care prin contractul încheiat de părți s-a stabilit că pârâtul are obligația de a-i încheia reclamantei carnet de muncă și în aceste condiții cauza a fost soluționată pe fond.
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș în soluționarea cauzei a fost reiterată prin cererea de recurs, invocându-se în susținerea acestei excepții aceleași argumente care au fost invocate în fața primei instanțe.
Conform prevederilor art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999 sunt conflicte de drepturi conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă.
Prin art. 10 din C.muncii este definit contractul individual de muncă ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații.
în ceea ce privește convenția încheiată între reclamantă și pârât, curtea apreciază că aceasta nu are natura juridică a unui contract individual de muncă, așa cum este definit de C.muncii, ci a unui contract de prestări servicii.
Astfel, prin contractul menționat reclamanta s-a obligat să presteze în favoarea pârâtului servicii sportive (practicarea jocului de handbal), prin contractul respectiv fiind stabilite obligațiile părților, durata contractului și modalitatea de plată a reclamantei pentru serviciile prestate. Este adevărat că prin contract s-a prevăzut că reclamanta va primi un salariu net de 2.000 lei lunar, însă această sumă reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă și în mod impropriu a fost denumită „salariu”, atâta timp cât între părți nu au fost stabilite raporturi de muncă.
De altfel, în contractul în discuție părțile nici nu au fost denumite angajator și angajat, ci beneficiar și prestator.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada înregistrării contractului respectiv la Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș.
în ceea ce privește clauza prevăzută prin art. 5, conform căreia la terminarea junioratului pârâtul va garanta reclamantei întocmirea carnetului de muncă, curtea apreciază că aceasta nu conferă contractului natura unui contract de muncă, întrucât sub acest aspect, la momentul prevăzut în contract, pentru întocmirea carnetului de muncă era necesară încheierea unui contract de muncă între părți.
De altfel, pe parcursul derulării contractului de prestări servicii, în perioada 22 octombrie 2007 - 23 octombrie 2008, reclamanta a avut încheiat contract de muncă cu SC A.T.I. SRL Târgu - Mureș.
Având în vedere că față de clauzele din contractul încheiat de părți, acesta nu poate fi asimilat unui contract individual de muncă , contractul respectiv fiind un contract de prestări servicii, în privința raporturilor dintre părți sunt incidente normele de drept civil și nu normele de dreptul muncii.
Sub acest aspect instanța de recurs apreciază că în mod justificat a fost invocată de către pârât incidența în cauză a prevederilor art. 69 din Legea nr. 168/1999, conform cărora nu sunt considerate conflicte de drepturi, în sensul legii menționate, conflictele dintre unitățile și persoanele care prestează diferite activități, în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă.
în aceste condiții, litigiul dintre părți legat de îndeplinirea obligațiilor contractuale nu este un litigiu de muncă, ci un litigiu de drept civil și în conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 C.proc.civ. competența de soluționare în primă instanță revine judecătoriei.
în consecință, instanța de recurs reține că în mod greșit a fost respinsă excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei, fiind incident sub acest aspect motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C.proc.civ.
în contextul în care s-a reținut incidența prevederilor art. 304 pct. 3 C.proc.civ., celelalte motive de recurs invocate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ., care se referă la fondul cauzei, nu se mai impun a fi analizate.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C.proc.civ. curtea a admis recursul declarat de pârât, a casat integral sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Târgu-Mureș.
| ← Imobil naţionalizat. Contract de vânzare-cumpărare încheiat... | Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.... → |
|---|
