Contract individual de muncă. Desfacerea disciplinară a contractului în perioada de probă
| Comentarii |
|
Prin art. 31 din C.muncii este reglementată perioada de probă ca modalitate de verificare a aptitudinilor salariatului şi întrucât în această perioadă salariatul are toate obligaţiile prevăzute de legislaţia muncii este evident că, anterior expirării perioadei de probă, angajatul poate fi concediat în situaţiile prevăzute de actele normative. Încetarea contractului, care se realizează la sfârşitul perioadei de probă, în urma unei notificări scrise, la iniţiativa oricărei părţi nu are nicio legătură cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Având în vedere faptul că legea recunoaşte angajatorului dreptul de a dispune încetarea contractului de muncă la sfârşitul perioadei de probă, în situaţia în care angajatul nu corespunde cerinţelor, cu atât mai mult poate dispune desfacerea disciplinară pentru încălcarea obligaţiilor profesionale.
Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 83 din 15 februarie 2011
Prin cererea înregistrată la data de 30.11.2009 formulată de reclamanta G.O.A. în contradictoriu cu pârâta M.R.B. S.A. s-a solicitat anularea Ordinului nr. 917/29.10.2009 de sancționare a sa prin desfacerea contractului individual de muncă; repunerea reclamantei în situația anterioară; obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor bănești ce i se cuvin de la desfacerea contractului individual de muncă și până la reîncadrarea efectivă pe post; obligarea pârâtei la înscrierea în carnetul de muncă a funcției de director adjunct, data de la care a fost încadrată și salariul aferent.
Prin Sentința civilă nr. 1660 din 18 octombrie 2010, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta G.O.A., în contradictoriu cu pârâta M.R.B. SA și, drept consecință:
- a anulat în parte ordinul nr. 917/29.10.2009, emis de pârâtă, și anume numai sub aspectul individualizării sancțiunii disciplinare, în sensul înlocuirii sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancțiunea avertismentului scris;
- a dispus repunerea părțile în situația anterioară și a obligat pârâta să o reintegreze pe reclamantă în funcția deținută anterior, aceea de director adjunct la Sucursala Târgu Mureș a societății pârâte;
- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei la plata drepturilor salariale de care aceasta a fost lipsită începând cu data de 30.10.2009 și până la data reintegrării efective în funcție a reclamantei;
- a obligat pârâta să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei mențiunile aferente ordinului 583/19.08.2009, emis de pârâtă, de încadrare a reclamantei în funcția de director adjunct;
- a respins restul pretențiilor formulate de reclamantă;
- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5.950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește invocarea de către reclamantă a prevederilor art. 31 alin. (4) din C.muncii, aceste prevederi trebuie interpretate în sensul că procedura încetării contractului de muncă este simplificată în cazul perioadelor de probă.
Pârâta a procedat la respectarea întregii proceduri prevăzută de C.muncii ca și în cazul angajaților definitiv, deci a făcut chiar mai mult decât impunea legea.
S-a reținut că nu există motive de nulitate absolută în ceea ce privește actele adoptate de pârâtă, însă s-a apreciat că sancțiunea aplicată a fost prea drastică.
Din conținutul art. 33 din Contractul colectiv la nivel de unitate, rezultă că angajatul poate fi concediat doar dacă săvârșește o abatere gravă, ceea ce nu este cazul în speța de față, abaterea reclamantei neintrând sub incidența acestui articol, nefiind una din cele enumerate limitativ.
S-a mai reținut că reclamanta a fost încadrată pe o perioadă de probă în funcția de director adjunct al M.R.B. SA Sucursala Târgu Mureș, începând cu 17.08.2009, prin Ordinul nr. 583/19.08.2009.
Din actele aflate la dosarul de fond, inclusiv recunoașterea reclamantei, rezultă că nu a fost respectată procedura bancară, deci s-au încălcat normele bancare, săvârșindu-se o abatere disciplinară, dar pentru care este suficientă sancțiunea avertismentului scris.
în consecință, instanța de fond a admis în parte acțiunea făcând totodată și aplicarea prevederilor art. 78 din C.muncii.
împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal, recurs, pârâta, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
în motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, că instanța era obligată să respecte voința angajatorului cu privire la menținerea raporturilor de muncă cu angajatul aflat în perioadă de probă.
Nu s-a ținut seama de faptul că pe parcursul perioadei de probă este prioritară voința angajatorului în legătură cu menținerea relației de muncă cu angajatul, instanța neputându-se substitui voinței angajatorului care nici măcar nu avea obligația de a-și motiva decizia de concediere.
S-a mai arătat că, în ceea ce privește fondul cauzei, la nivelul Sucursalei Târgu Mureș, a fost descoperită o fraudă importantă, săvârșită de casierul unității, fără ca persoanele care aveau atribuția de control, a întregii activități a sucursalei, respectiv directorul general și directorul adjunct să o descopere și să o oprească.
Această situație a fost de natură a individualiza în mod concret sancțiunea aplicată reclamantei luându-se decizia ca aceasta să nu mai poată continua să exercite o funcție de control în cadrul sucursalei, față de incapacitatea de a exercita un control efectiv cu privire la ceilalți angajați.
în ședința publică din data de 15 februarie 2011, reclamanta a invocat excepția nulității recursului.
Examinând sentința atacată, în raport cu motivele de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C.proc.civ., Curtea de Apel a reținut următoarele:
Cu privire la excepția nulității recursului, invocată de reclamantă și întemeiată pe prevederile art. 3021 C.proc.civ., instanța a reținut că textul de lege menționat prevede obligativitatea cuprinderii, în cererea de recurs, a mențiunilor prevăzute de acest text de lege, sub sancțiunea nulității.
Din examinarea cererii de recurs ce face obiectul prezentului dosar rezultă că aceasta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Textul de lege nu prevede condiția indicării textului de lege care cuprinde motivul de recurs pe care se întemeiază cererea. Litera c) a art. 3021 C.proc.civ., indică obligativitatea indicării motivelor de nelegalitate și dezvoltarea lor. Aceasta înseamnă că esențial este ca din expunerea făcută să rezulte care sunt temeiurile pe care se sprijină cererea de recurs. Această interpretare rezultă și din prevederile art. 306 alin. (3) C.proc.civ., potrivit cărora indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.civ. Instanța poate și are obligația ca în baza rolului activ pe care îl are să determine motivele de recurs în situația în care expunerea faptelor și motivelor este clară, determinantă și să încadreze aceste motive în cele prevăzute de art. 304 C.proc.civ.
în cauză, expunerea făcută de recurentă vizează motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost dată prin aplicarea greșită a legii.
în consecință, instanța a respins excepția nulității recursului invocată de reclamanta intimată.
în ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond în mod corect a constatat că reclamanta a încălcat normele bancare, săvârșind astfel o abatere disciplinară. Sub acest aspect de altfel, hotărârea instanței de fond nu a fost atacată.
Reclamanta intimată nu a atacat hotărârea instanței de fond prin care s-a reținut inclusiv recunoașterea reclamantei în ceea ce privește săvârșirea abaterii disciplinare.
Limitele recursului și implicit motivul de recurs invocat se referă la individualizarea sancțiunii de către instanța de fond.
Sub acest aspect reținem, că potrivit art. 33 lit. s) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, concedierea intervine în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau încalcă în mod repetat regulile de disciplina muncii, normele de lucru bancare și de comportament în unitate stabilite prin contractul colectiv și regulament.
Nerespectarea normelor bancare a avut loc pe o perioadă de timp mai îndelungată, astfel că încadrarea în prevederile art. 33 este corectă. Este dovedit, prin actele depuse la dosarul de fond că prin activitatea sa, reclamanta a încălcat, în mod repetat, normele de lucru bancare.
Atribuțiile de organizare,control, gestionare și supervizare ale reclamantei erau atribuții permanente pe care reclamanta le-a încălcat în timpul funcționării sale în cadrul pârâtei în mod repetat, chiar dacă constatarea prejudiciului s-a făcut o singură dată.
în raport cu aceste împrejurări și cu atât mai mult cu cât reclamanta era într-o perioadă de probă, în mod corect pârâta a individualizat sancțiunea pentru fapta comisă considerând că între părți nu pot exista raporturi specifice celor de muncă.
C.muncii - art. 31 - reglementează perioada de probă ca modalitate de verificare a aptitudinilor salariatului. în perioada de probă salariatul are toate obligațiile prevăzute de legislația muncii. Este evident că, astfel fiind, anterior expirării perioadei de probă, angajatul poate fi concediat în situațiile prevăzute de actele normative.
Nu are nicio legătură încetarea contractului care se realizează la sfârșitul perioadei de probă, în urma unei notificări scrise, la inițiativa oricărei părți și desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Cu atât mai mult cu cât legea recunoaște angajatorului dreptul de a dispune încetarea contractului de muncă la sfârșitul perioadei de probă, în situația în care angajatul nu corespunde cerințelor, poate dispune desfacerea disciplinară pentru încălcarea obligațiilor profesionale.
Față de considerentele reținute, Curtea de Apel a constat că în mod corect recurenta a individualizat sancțiunea aferentă abaterii disciplinare săvârșită de reclamantă astfel că, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., urmează a da eficiență prevederilor art. 312 alin. (3) C.proc.civ.
Astfel fiind, recursul urmează a fi admis și hotărârea atacată modificată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta G.O.A. împotriva pârâtei M.R.B. SA.
| ← Servitutea distanţei plantaţiilor. Dreptul de a sădi... | Adopţie. Desfacere adopţie. Condiţii → |
|---|
