Anulare act administrativ- cazier de conduită profesională
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios administrativ Decizie nr. 762 din data de 15.03.2017
Baza de date ținută de autoritatea administrației publice locale în temeiul art. 45 alin. (1) din Ordinul M.I.R.A. nr. 356/2007 care constituie cazierul profesional al taximetristului are în vedere conduita profesională a acestuia așa cum aceasta este reglementată prin Legea 38/2003, respectiv abaterile de la aceasta, iar nu respectarea regulilor privind circulația de drumurile publice reglementată prin OUG 195/2002 și HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a acestui act normativ, a căror evidență potrivit art. 28 din OUG 195/2002 se ține de către poliția rutieră.
Prin sentința nr. 3389/2016 din 22.11.2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 4806/63/2016, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul PND, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova, având ca obiect anulare act administrativ. S-a dispus anularea cazierului de conduită profesională nr. 65961/07.04.2016.S-a respins cererea de anulare a cazierului de conduită profesională nr. 173461/19.11.2015, ca fiind rămasă fără obiect.
Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, prin primar, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, a formulat recurs împotriva Sentinței nr.3389/2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 4806/63/2016, la data de 22.11.2016, pe care o consideră netemeinică și nelegală pentru următoarele :
În motivarea recursului a arătat că prin acțiunea introductivă reclamantul PND a solicitat instanței, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ intitulat "Cazier de conduită profesională";.
Apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond, este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, dată fiind obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 - 427 din Noul Cod de Procedura Civilă. Arată că această obligație are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor pârtilor și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicit si întemeiat pe considerente de drept.
În considerentele hotărârii atacate, instanța de fond arată că legea nu precizează care sunt acele obligații a căror încălcare repetată poate constitui abatere gravă și nici care ar fi limita repetabilității și că nu se indică un termen de prescripție al abaterii respectiv, dar în dispozitivul hotărârii, admite acțiunea, anulând cazierul de conduită profesională, fără să țină cont că unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem, prin interpretare nu se poate restrânge aplicația unui text care a fost formulat general; generalitatea formulării ducând la generalitatea aplicării, iar norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării, iar nu în sensul înlăturării aplicării ei.
Astfel, susține că instanța de fond nu analizează faptul că litigiul poartă din punct de vedere al poziției reclamantului, asupra modului în care pârâții au interpretat conduita sa anterioară și au apreciat că reclamantul a săvârșit abateri grave ce se impun a fi menționate în cazierul de conduită profesională contestat.
Potrivit prevederilor art. 45 din Ordinul nr. 356/2007 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, autoritatea administrației publice locale organizează și deține o bază de date privind activitatea profesională, evidența abaterilor de la conduita profesională și a sancțiunilor pentru aceste abateri pentru următoarele categorii de persoane:
a) persoanele care au calitatea de persoane desemnate reprezentând transportatorii autorizați;
b) taximetriștii;
c) alte persoane care desfășoară activități în executarea serviciilor de transport în regim de taxi.
Includerea unei persoane în baza de date se face pe baza unei declarații pe propria răspundere din care să rezulte că persoana respectivă nu a comis abateri de la conduita profesională și nu a avut sancțiuni legate de această activitate.
Un cazier de conduită profesională corespunzător trebuie să confirme că în activitatea sa persoana a dovedit probitate morală și profesională și că nu figurează cu abateri grave de la conduita profesională.
Instanța de fond a reținut în analizarea actelor și lucrărilor dosarului, că reclamantul desfășoară activitatea de taximetrie în calitate de conducător auto, iar în conformitate cu prevederile art 52, alin. (3) din actul normativ mai sus menționat, abaterile grave de la conduita profesională a taximetriștilor sunt:
a) încălcarea repetată a obligațiilor pe care le au în relațiile cu clienții și cu autoritățile competente de control;
b) încălcarea repetată a obligației de a pretinde de la client contravaloarea serviciului, fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de taxat, precum și a obligației de a emite și elibera bonul pentru client;
c) încălcarea interdicției de a se implica, prin intermediul taxiului sau fără, în acțiuni cu caracter infracțional ori antisocial;
d) încălcări repetate ale interdicției de a realiza intervenții asupra regimului de operare a aparatului de taxat, asupra modului de înregistrare în taximetru și memoria fiscală a parametrilor serviciului, în scopul creșterii sumei de încasat sau al ștergerii înregistrării în memoria fiscală;
e) refuzul repetat nejustificat al executării cursei la cererea expresă a clientului;
f) încălcarea repetată a obligației de a nu scoate din funcțiune aparatul de taxat în timpul executării unei curse;
g) utilizarea în timpul prestării serviciului a altui aparat de taxat decât cel fiscalizat pe autoturismul respectiv;
h) încălcarea repetată a interdicției de a executa serviciul de transport în regim de taxi în alte localități decât în condițiile prevăzute de lege.
Recurenții consideră că instanța de fond este în eroare, întrucât abaterile grave, deși nu au fost enumerate de legiuitor și nici nu a fost definită noțiunea acesteia, prin textul de lege de mai sus se oferă posibilitatea de a trage concluzia că acestei noțiuni pot fi subsumate orice acțiuni sau inacțiuni ale unei persoane, care prin comportamentul său este de natură a produce o perturbare însemnată a valorilor sociale, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în domeniul respectiv, în speță exercitarea unei activități de taximetrie.
Astfel, așa cum se reliefează și în punctul de vedere emis de Camera Deputaților - Comisia pentru industrii și servicii, instanța de fond trebuia să aprecieze că o încălcare repetată a unor dispoziții legale, la un interval scurt de timp, prezintă prin natura sa o abatere gravă ce denotă pe de o parte un comportament contrar normelor de conduită, dar și o trăsătură a persoanei respective, care nu înțelege și nici nu conștientizează că, comiterea unor astfel de abateri pot constitui un comportament antisocial sau pot constitui, într-o situație mai gravă, un pericol social major.
Or, aceasta este și situația în speța de față, atâta timp cât reclamantul a fost sancționat prin cele 2 procese verbale seria nr. 0019/2013 și nr. 29682/01.08.2015 pentru abateri ce vizează încălcarea legalității, care se încadrează în prevederile art. 52 alin. 3 lit. a, în situația în care exercită o activitate de profesionist - conducător auto și se presupune că ar trebui să cunoască în mod temeinic regulile de circulație, dar și consecințele unor astfel de acțiuni cu repercusiuni asupra siguranței participanților la trafic.
Însă, comportamentul acestuia, coroborat cu aserțiunea exprimată cum că este în serviciul clientului, vin în sprijinul celor de mai sus arătate, că o astfel de abatere săvârșită în mod repetat constituie trăsăturile unei abateri grave, în sensul enunțat de legiuitor.
Urmare a celor expuse mai sus, Autoritatea de Autorizare din cadrul Primăriei municipiului Craiova în momentul eliberării cazierului de conduită profesională a inserat aceste abateri, mai ales că erau și repetate. Inclusiv, reclamantul, în cererea de chemare în judecată, face vorbire de aceste abateri, făcând referire la abateri grave și semnificația acestora, specificând clar că potrivit legislației constituie abatere gravă încălcarea repetată (ceea ce este și cazul reclamantului) a obligațiilor pe care taximetristul le au în relațiile cu clienții și cu autoritățile competente de control.
Caracterul legal al actelor administrative rezultă din obligativitatea emiterii lor pe baza și în conformitate cu legile în vigoare, deci se bucură de prezumția de legalitate. Această prezumție are anumite trăsături conferind caracter autentic și caracter veridic actelor administrative. Veridicitatea este acea trăsătură conform căreia se prezumă că actul administrativ exprimă adevărul, având un conținut corespunzător realității faptice și prevederilor legii, la dosar neexistând nici o dovadă care ar putea crea vreo îndoială în privința legalității actului administrativ.
Motivele evocate nu pot constitui niciodată argumente care să se circumscrie oportunității și legalității, elemente definitorii și obligatorii la adoptarea actului reprezentat de cazierul de conduită profesională.
Pentru toate aceste motive, în temeiul articolului 483 și următoarele, coroborat cu art.488 alin.l, pct.8 din noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu prevederile art.20 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrative, solicită admiterea recursului, reanalizarea cauzelor sub toate aspectele și modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului PND ca neîntemeiată.
Intimatul PND a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenți si menținerea sentinței nr. 3289/2016 a Tribunalului Dolj și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând se impune a se arăta că deși prin motivele de recurs se arată că "hotărârea pronunțată de instanța de fond, este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii"; iar la finalul recursului se invocă motivul de casare prevăzut art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., în prima parte a cererii de recurs se aduc de către recurenți argumente privind obligația instanței de a-și motiva hotărârea pronunțată, care se impun a fi analizate prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.pr.civ.
Din acest punct de vedere se reține însă că, deși se afirmă de către recurenți obligația instanței de a-și motiva hotărârea pronunțată nu se arată în concret dacă această obligație a fost încălcată de către instanța de fond prin sentința recurată.
Pe de altă parte observând considerentele sentinței recurate instanța de recurs reține că acestea respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. 1 lit. b C.pr.civ, cuprinzând atât situația de fapt reținută de instanța de fond pe baza probelor administrate, cât și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția precum și motivele pentru care s-au admis sau pentru care s-au înlăturat cererile părților.
De altfel, chiar recurenții prin motivele de recurs aduc contraargumente celor reținute de către instanța de fond în considerentele sentinței și care au fundamentat soluția pronunțată prin aceasta, recunoscând astfel implicit existența motivării sentinței recurate.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. se reține de asemenea că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor Ordinului nr. 356/2007 al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere trebuie avut în primul rând în vedere sfera sa de reglementare, care de altfel rezultă chiar din titlul actului normativ, respectiv punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 38/2003.
În acest sens art. 45 alin. (1) lit. b) din Ordin prevede că: Autoritatea administrației publice locale organizează și deține o bază de date privind activitatea profesională, evidența abaterilor de la conduita profesională și a sancțiunilor pentru aceste abateri ale taximetriști.
Alin. (3) al aceluiași articol din Ordin definește cazierul de conduită profesională în materie arătând că: "Datele referitoare la activitatea profesională, abaterile de la conduita profesională și de la prevederile standardului ocupațional și sancțiunile primite pentru aceste abateri constituie cazierul de conduită profesională al unei persoane. Un cazier de conduită profesională corespunzător trebuie să confirme că în activitatea sa persoana a dovedit probitate morală și profesională și că nu figurează cu abateri grave de la conduita profesională.";
Art. 46 din Ordin reglementând datele pe care baza de date prevăzută de art. 45 alin. (1) trebuie să le includă în principal face vorbire la lit. c) și d) despre abaterile de la conduita profesională și de la prevederile standardului profesional, după caz, sancțiunile primite, ce nu pot fi reținute în acest context legal decât ca acelea în legătură cu conduita profesională sau standardul profesional reglementat prin dispozițiile din domeniu.
Art. 52 alin. (1) din ordin reglementează trăsăturile abaterilor de la conduita profesională și de la prevederile standardului profesional pentru ca acestea să fie considerate abateri grave arătând că acestea sunt cele care:
a) afectează substanțial calitatea și siguranța serviciului prestat;
b) vizează încălcarea legalității;
c) favorizează sau realizează evaziunea fiscală;
d) contorsionează sau elimină concurența;
e) instituie monopolul în piață sau manifestă tendințe monopoliste, neconcurențiale.
Alin. (3) al aceluiași articol enumeră abaterile grave de la conduita profesională a taximetriștilor prevăzând limitativ că acestea sunt:
a) încălcarea repetată a obligațiilor pe care le au în relațiile cu clienții și cu autoritățile competente de control;
b) încălcarea repetată a obligației de a pretinde de la client contravaloarea serviciului, fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de taxat, precum și a obligației de a emite și elibera bonul pentru client;
c) încălcarea interdicției de a se implica, prin intermediul taxiului sau fără, în acțiuni cu caracter infracțional ori antisocial;
d) încălcări repetate ale interdicției de a realiza intervenții asupra regimului de operare a aparatului de taxat, asupra modului de înregistrare în taximetru și memoria fiscală a parametrilor serviciului, în scopul creșterii sumei de încasat sau al ștergerii înregistrării în memoria fiscală;
e) refuzul repetat nejustificat al executării cursei la cererea expresă a clientului;
f) încălcarea repetată a obligației de a nu scoate din funcțiune aparatul de taxat în timpul executării unei curse;
g) utilizarea în timpul prestării serviciului a altui aparat de taxat decât cel fiscalizat pe autoturismul respectiv;
h) încălcarea repetată a interdicției de a executa serviciul de transport în regim de taxi în alte localități decât în condițiile prevăzute de lege.
Alin. (5) al art. 52 din Ordin reglementează consecințele atrase de săvârșirea unor abateri grave de la conduita profesională arătând că acestea "pot constitui motivele reținerii și retragerii autorizației de transport sau a autorizației de dispecerat taxi, precum și ale anulării certificatului de atestare a pregătirii profesionale ori a certificatului de competență profesională, ca urmare a constatării acestor abateri în urma controalelor sau a sesizărilor primite";.
Pe de altă parte se reține că Legea 38/2003 prin art. 55 și următoarele reglementează răspunderea contravențională a taximetriștilor pentru încălcarea obligațiilor instituite în sarcina acestora prin dispozițiile acestei legi, dacă fapta care atrage răspunderea contravențională nu a fost săvârșită în condițiile în care ar atrage răspunderea penală a subiectului activ.
Mai mult, art. 28 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, actualizată, prevede că: "Evidența permiselor de conducere reținute și a sancțiunilor aplicate conducătorilor de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se ține de către poliția rutieră, în condiții stabilite prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative.";
În acest context legislativ se impune a se reține că baza de date ținută de autoritatea administrației publice locale în temeiul art. 45 alin. (1) din Ordinul M.I.R.A. nr. 356/2007 care constituie cazierul profesional al taximetristului are în vedere conduita profesională a acestuia așa cum aceasta este reglementată prin Legea 38/2003, respectiv abaterile de la aceasta, iar nu respectarea regulilor privind circulația de drumurile publice reglementată prin OUG 195/2002 și HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a acestui act normativ, a căror evidență potrivit art. 28 din OUG 195/2002 ce se ține de către poliția rutieră.
Astfel sintagma "încălcarea repetată a obligațiilor pe care le au în relațile cu clienții și cu autoritățile competente de control"; folosită art. 52 alin. (3) lit. a) din Ordinul M.I.R.A. nr. 356/2007, ce enumeră abaterile grave de la conduita profesională a taximetriștilor trebuie văzută prin raportare la obligațiile instituite în sarcia taximetriștilor prin Legea 38/2003 iar nu prin alte dispoziții legale ce nu privesc în mod expres calitatea de taximetrist ci alte calități în care persoana fizică taximetrist participă la relațiile sociale, cum ar fi aceea de conducător de autovehicul pe drumurile publice.
De asemenea, așa cum s-a arătat anterior, art. 52 alin. (1) din Ordinul M.I.R.A. nr. 356/2007 reglementează trăsăturile abaterilor de la conduita profesională și de la prevederile standardului profesional pentru ca acestea să fie considerate abateri grave, iar nu direct aceste abateri, așa cum se argumentează de către recurenta pârâtă prin apărările sale formulate în fața primei instanțe, aceste abateri grave fiind enunțate la alin. (3) al aceluiași articol, astfel că, sintagma de abatere care "vizează încălcarea legalității"; folosită la lit. b) a alin. (1) trebuie interpretată ca având în vedere abaterile de la conduita profesională și de la prevederile standardului profesional care reprezintă o încălcare a legalității în domeniu iar nu la orice încălcare a legalității săvârșită de persoana fizică ce are și calitatea de taximetrist.
În speța dedusă judecății, așa cum se observă din procesele verbale în temeiul cărora s-a consemnat abaterea gravă în cazierul de conduită profesională al intimatului reclamant, acesta a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, săvârșirea acestor contravenții atrăgând efectele prevăzute în legislația în domeniu, neputând însă constitui temei și pentru a se concluziona că reprezintă și o abatere sau o abatere gravă de la conduita sa profesională în condițiile în care acesta nu a fost sancționat pentru încălcarea unor norme ce privesc conduita profesională sau standardul profesional pe care acesta este obligat să îl respecte potrivit legislației ce reglementează condițiile de exercitare ale profesiei de taximetrist.
În raport de aceste considerente și potrivit art. 496 alin. 1 C.pr.civ. recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
| ← Obligaţie de a face. Jurisprudență Contracte; Prescripţii | Angajarea răspunderii funcţionarului public ca urmare a... → |
|---|
